I
De la el am invatat multe, foarte multe lucruri. Am ajuns mai tarziu sa inteleg ce dorea de la noi (mine) Apropierea de el, timpul lung petrecut impreuna m-au marcat, fiind modelul meu de viata, ce am incercat sa-l copiez cat am putut. Fara sa fiu subiectiv, va jur ca rar am cunoscut oameni de valoarea lui. Eu ca mai toti tinerii faceam pe ''nebunul '', pe desteptul, sa ma exprim prozaic..... In anul 1975 cred, dupa ce am venit din armata, mi s-a implinit un vis ; mi-a spus tata:
II
- Te iau in Yugoslavia, ce era o tara libera ca si in vest. Eram fericit, era tot ce-mi doream, eram primul copil ce iesea in lumea libera. A fost un soc; mi-a spus:
-Te imbraci frumos, nu cu danganezi (blue jeans) cum ma imbracam eu, ca eram cam non conformist, si te duci la pasapoarte la Ploiesti. Cei de azi, tinerii , familiarizati cu libertatea, nu inteleg in ce stress,traiau romanii si cat de greu puteai sa iesi afara , intr o tara libera. Te duci pe Vasile Lupu (acolo era temuta securitate), cu dosarul si spui ca vrei sa pleci in Yugoslavia ,ce era asimilata tarilor occidentale
- Cum sa ma duc domne, ce stiu eu ?. Aveam cred 21 ani
- Te duci tata,te descurci. Degeaba m-am opus, a trebuit sa ma duc. Imi ziceam;- ma descurc sa-i dovedesc ca pot. Mai tarziu am aflat ca a vrut sa-mi dea o lectie. Am plecat la Ploiesti, am ajuns pe Vasile Lupu la temuta securitate, unde tatal prietenului meu Georgica Pascalau, nea Andrei, ani buni mai tarziu, a fost maltratat....
Ce era ca acum ? Doar cateva persoane in incinta, intr-o atmosfara apasatoare.Eram cel mai tanar. In fata mea doua persoane in varsta probabil evrei, ceva, o alta doamna tot in varsta, imi sopteste: sa nu te lasi, sa lupti sa- ti aprobe, sa nu te lasi intimidat.... Am ajuns in fata. Un ghiseu mic cat sa dai actele, in interior un securist...... Dau dosarul se uita la mine
- Servici ai, unde lucrezi ?
- Pai zic... .. lucrez cu tata, avem o pravalie particulara
- Ceeee... ! n-ai servici ? si- mi arunca dosarul.....
- Pai zic eu ...
- Nici un pai, nu pleci nicaeri. Mi-am luat dosarul si m-am retras spasit..... M-am intors acasa suparat, rusinat ca nu am rezolvat....
- Ei, ce - ai facut ?
- Nimic zic eu .
- Ti-am spus ce sa faci. M-a judecat si mi-a spus:
- Bine, maine inchidem pravalia, ce era un lucru iesit din comun pentru noi, si merg eu cu tine. M-am linistit....
III
A doua zi, ne- am imbracat decent si am plecat la Ploiesti, la pasapoarte. Ne-am asezat la ghiseu, pe mine in fata , el ramamand in spatele meu . Ajung in fata , dau dosarul, securistul ma recunoaste si- mi spune: -Iar ai venit ? ti-am spus ca nu pleci nicaieri , ce mai cauti aici ? Atunci "micul negustor" Blaj iese in fata si-i spune
-Este copilul meu, de ce-l tratati asa ?
- Nu are serviciu, cum sa plece?
- Lucreaza cu mine, avem autorizatie data de statul roman . Eu sunt cetatean yugoslav si daca ma supar, il iau de tot.... Securistul s-a blocat.
- Dar, sa vedeti... zice ?...
Blaj:
- Nici un dar, vreau sa vorbesc cu seful pasapoartelor, sa vad de ce nu-i dati voie copilului meu sa vada unde m-am nascut si am trait.
-Stati sa vorbim...
-Nu mai vorbim nimic !..
Toti eram fericiti ca l-a infruntat pe securist.
- Da ti -mi va rog dosarul , zice tata.
Urcam la etajul 4 la seful securitatii. Scoate pasaportul yugoslav, se prezinta si-i spune :
- Domnule comandant, sunt Blaj Ivanovici din Mizil, cetatean yugoslav, rezident in Romania. Vreau sa-mi iau copilul cu mine in Yugoslavia si am fost tratat prost, si refuzati de functionarul dvs....
- Nu se poate domnu' Ivanovici, puteti sa-l luati, cum asa ?
- Pai asa zic si eu.... Am venit in Romania sa traiesc si sa mor aici, iar ofiterul de la ghiseu refuza sa- mi elibereze viza ptr. copil ? Noi nu plecam , nu fugim din tara, nu ne intereseaza ,aici o sa ne ramana oasele . Eu vreau doar sa -l duc si sa -i arat unde m - am nascut ,unde am locuit, unde am facut armata , unde am casa cu pravalie ....
Ma uitam uimit cum vorbea cu ei si cum se comporta cu curaj, demn ,convingator , relaxat. Totul s-a rezolvat imediat, asta datorita lui Blaj.
-Gata tata ,ai vazut cum se procedeaza . deh, ..imi mai daduse o lectie ...
Aud azi de opozanti ai regimului comunist, asa zisii dizidenti din epoca ceausista , sau mai corect falsii dizidenti.... Eu nu vorbesc aici , sa nu se inteleaga gresit, de martiri , de eroi , de luptatorii din munti ..... de opozantii adevarati, este alt capitol .. ca au facut ei asa si pe dincolo, fara cateva exceptii, o mare minciuna. Majoritatea erau colaboratori si mureau de frica securitatii. Imi vine sa rad... .
Asta a fost opozitie, sau un fel de opozitie, cum vreti ?! ceea ce a facut Blaj, modul demn, convingator, curajos, dar si diplomat in care i-a infruntat.....? si bineanteles ca am plecat .....si din pacate m-am si intors.
