I
..Am inceput foarte multe teme, nu am urmarit o cronologie, Vreau sa arat prin viata lui Blaj, tatal meu, un mod de a traii adevarat, plin, cu lupte permanente, cu rezolvari, cu multe victorii dar si infrangeri, un exemplu pentru multi, lupta unui om ce avea de intretinut o familie numeroasa ,asa cum erau multe familii de negustori, un om ce a trebuit sa se adapteze rapid schimbarilor sociale, dar si o mica ,,fresca'', modesta a Mizilului, a oamenilor acelor vremuri....
Vreau sa dezvalui multora , si celor ce cred ca l- au cunoscut , adevarata fata a acestui om special ,ce nu a facut numai ... gogosi , cum gresit s- ar putea intelege de catre neinitiati ,ci a fost un om carismatic, inteligent , un lider, un om ce nu a facut zgomot, discret , amabil , respectuos , a stat in umbra ,a privit si a incercat sa- si inteleaga semenii ....
Un om ce putea asa cum spunea amicul sau d' nu Negoita , sa conduca o tara , atat de mult cap si diplomatie avea .sau vorba bunului meu prieten din tinerete Georgica Pascalau :
-Bai don' Misu , sa nu te superi pe mine ca -ti spun , toti copiii , toti 6 la un loc, nu valorati cat domnul Blaj. O sti ceva George!?
Il folosesc pe Blaj tatal meu ,ca vector moral, ca exemplu de viata . Sa se inteleaga ,ca se poate trai drept, inteligent, muncind , ajutandu- ti semenii , fara sa lezezi pe cel de langa tine si ptr. a intelege, cei tineri mai ales , ceva din mentalitatea negustorilor interbellici apusa, din nefericire .....
Eu incerc o poveste prin prisma acestui om, legata de perioadele traite in vechiul regim ,dar si in comunism .... nu sunt,convins ca intereseaza pe cineva. Sunt niste relatari fara pretentii estetice... .... de familie, este de fapt un OMAGIU adus tatalui meu si nimic mai mult..... .
II
Va aduceti aminte , cei in varsta, de carutul de limonada, o caravana, ce a-ti vazut poate pe la balciuri, eram singurii din zona ce mai aveam asa ceva,.un lucru cu parfum balcanic ,de un pitoresc aparte...
Avea osie si o mutam acolo unde ne permiteau organele locale. L-am avut in fata pravaliei din Carol, la bariera spre Baba Ana, ln balci . Carutul caravana la un moment dat, l -am dezafectat, ramanand doar instalatia ce era o bijuterie tehnica ce azi ,ar fi avut loc, in orice magazin de sucuri, sau intr-un muzeu tehnic...
Tatal meu Blaj, lucra la atelierul de cofetarie-patiserie al statului asa ca sarcina pravaliei si a caravanei de sirop , ramanea in seama mamei si a copiilor, a noastra, cei ce ajutam asa cum puteam si in functie de varsta pe care o aveam. Trebuia sa ajutam! Mama nu se putea descurca singura ...
Cand il aveam instalat la bariera Baba Ana, eu care eram un copil, caram apa pt sifon, dar si cea pt spalatul paharelor .Era o corvoada , ma dureau mainile, eram slab ,o aduceam de undeva de vis a vis, unde era un birt ,,Bufetul de la bariera'' plin ochi cu cei ce roiau la depozitul de lemne, la ICR , gara triaj ,silozul, era o lume speciala , pestrita plina de culoare si la propriu dar si la ...figurat .
Mai, aranjam, spargeam gheata, bateam mastelul , [gheata sfaramata amestcata cu sare grunjoasa] montam tuburile de bioxid , reglam presiunea , spalam pahare , de atunci am ramas cu obiceiul de a spala bine paharele !... vindeam ...
Ce ,, placere'' aveam cand vindeam mai ales, ca- mi faceam si eu parte .... Bani de inghetata de la Boris, bani de film , bani de timbre. De tigari nu era cazul atunci, eram prea mic, tarziu mi -au spus unii ,,Misu Kent '' . Ma onora. Inseamna ca aveam gusturi fine. Poate si la ...altceva mai aveam astfel de gusturi .. !? Dar nu vorbesc acum de mine. .. Nu ma amestec cu un... monstru sacru al Mizilului , iubitul meu tata .!..?
III
Puneam siropul intr- un paharel de sticla groasa pe care- l rasturnam mai apoi, intr- un tap ,dupa care turnam sifonul . Tap mic sirop mic, tap mare sirop mare; 50 bani cel mic,1 leu cel mare . Aici va dezvalui un truc, nu l- am inventat noi ,vine de la negustorii ....ancestrali.... Siropul era vascos, gros in momentul cand il rasturnai in tap, facand miscarea repede , mai ramanea putin sirop in paharel.... problema era acidul ; trebuia acid suficient, altfel siropul nu avea nici un gust , si mai ales sa fie rece... Mai invarteam la roata , sa fac presiune, asta era greu pentru mine, ca eram slab, prapadit....
.... Atarnau in fata carutului , fel de fel de amarati si le dadeam de mila sau ...sa scap de ei .... La plecare puneam obloanele, inchideam ,si ne indreptam obositi ,cu biata mea mama spre casa . Noi ne ocupam, tatal meu Blaj doar ne dirija, avea prea multe pe cap. In timpul verii carutul de limonada era un mod de a ne descurca, de a trai. Siropul noi il faceam acasa, la pravalie. Doamne, ce sirop ! preparat cu grija , pus in sticle la fiert la bell marine, intr-un tuci foarte mare. Printre sticle se puneau paie, trebuia sa supraveghem focul ore in sir , nu eram atenti, stricam totul. Se lucra numai manual, faceam lucruri delicioase , dar eram obisnuiti , nu ni se parea ceva deosebit. Altii ravneau poate, noi eram familiarizati cu tot felul de dulciuri sucuri, pateuri, etc....
IV
Noi copiii, am ajutat tot timpul asta ne-a inpus-o BLAJ. Nu ne prea placea, ne simteam umiliti, folositi, ceilalti copii radeau uneori de noi, ei nu erau folositi de parintii lor, ca de fapt.... nu prea aveau unde, toti munceau la stat.! Nu intelegeam prea multe. Blaj venea cu mentalitatea veche. Noi apucasem comunismul unde, ceea ce faceam ,era discreditat. Cei de varsta noastra neavand termene de comparatie nu intelegeau prea multe. Mizilul negustorilor ante- bellici disparuse de mult , lasand loc comertului socialist, gestionarilor , ceea ce a fost cu totul altceva Am cunoscut multi comercianti de treaba ,am facut afaceri impreuna, au facut ce li s- a comandat , dar ei nu au avut..... repere, cum am avut eu de exemplu .. ..
. V
Limonada se vindea vara , tatal meu Blaj avea pe str. M. Bravu, nu departe de noi, langa policlinica t b c, casa Litinschi, unde locuisem si unde ne -a luat casa foc in noaptea de anul nou 1955 , o ghetarie sapata in pamant, foarte mare, acoprita cu stuf, inauntru fiind depozitata gheata, un strat gheata un strat stuf, un strat gheata si iar stuf ... Doamne ce racoare era inauntru, ce placut era in zilele toride de vara. Depozitam iarna, caram zeci de carute cu gheata ,ca sa avem toata vara; nu erau congelatoare ca azi, era o munca grea....
Ca sa vedeti ce negustor a fost Blaj, mare sau mic.... si cata munca .... urmarind relatarea mea ve- ti spune , ca ceea ce povestesc sunt lucruri minore , un biet negustor , dar sa nu uitati vremurile si posibilitatile limitate !.....
Atat se putea atunci .... totul manufactorizat nu ca acum ... iti dau cola din frigider si gata ; mari negustori nu - i asa? ! ...si se mai uita si urat la tine vanzatorul .... ceea ce pe vremurile... micilor negustori era de neconceput .....!
.
