un vechi si bun prieten .....dr. mugurel marinescu ...
..... de mult stau si ma gandesc .... sa scriu ceva de noi , de tine Mugurele , scuze , de fapt de domnul director doctor chirurg, Mugurel Marinescu , bunul meu prieten din tinerete .... imi asum riscul, spunand prieten . convins fiind de reciprocitatea sentimentelor noastre .... nu am gasit pana acum o aboredare care , sa fie pe ,, stilul'' meu, ca nu vreau un Laudatio, nu vreau o descriere exhaustiva , nu vreau un portret....vreau ceva de suflet, legat de noi, ca n-am sa povestesc ,,nazbatiile'' noastre , ce- au fost ...multe si in directii.... diverse , mai ales legate de ,, tinerele vlastare'' ale Mizilului acelor ani ... hai, ca am inceput prost , am inceput sa divaghez .... eram tineri, foarte tineri , ne traiam viata , aveam o scuza .... ce importanta mai au acum , pe cine ar mai interesa , dupa atatia ani ,, dezvaluirile '' noastre .... cand si marile arhive , dosare se deschid, ca nu mai au nici o relevanta..... tempi passati.... focul s -a stins de mult ..alte vremuri , acum e altceva, fiecare culege ce -a sadit , dar nu de.... azi vreau sa vorbesc , ci de ce a fost... ieri .... totul e istorie, totul e la timpul trecut , sunt doar niste amintiri duioase , atat , nimic mai mult ..... nu vreau sa povestesc vrute si nevrute ...... vreau sa relev ceva din firea si caracterul tau , ca eu asa sunt, imi propun de fiecare data , sa inteleg ceva din firea si caracterul oamenilor, mai putin ma intereseaza insirarea unor evenimente ....
...... ce sa spun ? ..... ca ai fost un model pentru mine.... un baiat deosebit , dintr- o familie foarte buna, pentru cei ce nu stiu.... taticul tau, doctorul chirurg ,Marinescu Octavian , cat si mamica ta, Dumnezeu sa- i ierte ! au fost niste persoane cu notorietate in Mizil, cunoscute, apreciate, respectate..... niste repere in Mizilul acelor ani, acaparat de multe nulitati..... asa erau vremurile ...... familia mea aprecia faptul , ca am niste prieteni deosebiti ....... si era adevarat, asa a fost ..... asa am vazut la tata, asa a procedat si el in tinerete, cand era prieten cu elitele orasului , cu baiatul doctorului Vetrici de exemplu si nu numai....... mi-am ales prietenii si alegerile mele au confirmat calitatea lor, nu m- am inselat ......tu, Mimi ,Dadi , Dan continund cu Lori , si inca cativa .... ca de cei de strada, am amintit .....aia ti da Dumnezeu , nu- i alegi ....
... urmai liceul in Ploiesti cred, erai mai mare , aveai alta deschidere, de ! invatai in resedinta de judet... mai emancipat desigur , familia deosebita din care proveneai , educatia primita , dar si felul tau de a fi, cuceritor , modest , deschis, prietenos , faceau din tine atunci , un model de urmat ..... am stiut totdeauna sa disting binele de rau , frumosul de urat , valoarea de nonvaloare, rar am dat gres ... asa am procedat mereu , am incercat sa-mi ,, insusesc'' ceea ce consideram de valoare la tine, ca si la ceilalti prieteni ... si meseria , se fura. nu -i asa ?.... dar sa nu se supere nimeni , n- as fi putut fi eu , fara educatia primita de la familia mea , de la tatal meu Blaj, ce a fost modelul meu de viata .....educatia din familie are rolul ei esential , dar formarea unui om, devenirea lui, inseamna mult mai mult de atat .... la transformarea in bine a unui om, binenteles daca doreste sa se inobileze, sa se dezvolte, contribuie si prietenii , oamenii deosebiti intalniti in viata ..... eu am fost atent la cei din jurul meu , binenteles la cei merituosi , inspirandu- ma , imprumutand din comportamentul lor .... asa m- am format ...
ceva. ceva, ai inteles cred ..... dar afland pretuirea de care te- ai bucurat si te bucuri din parte- mi , sa nu ti- o ,,iei in cap'' .... glumesc Mugurele, ca am devenit prea serios ...si cred ca ar trebui sa schimb registrul, ca doar vorbim de doi oameni vii , ce nu si- au spus ultimul cuvant.... te stiu cat esti de optimist, de pozitiv, de vesel , si acum, la o varsta totusi , ca doar ne- am mai vazut si in ultimii ani , mai putin evident, fiecare cu viata, cu preocuparile lui ... viata ne separa si asa e bine sa fie, nu putem s- o lalaim la infinit... vine o vreme cand drumurile se despart .... important e sa ramana ceva si cred ca in ceea ce ne priveste, a ramas ceva .....respectul , aprecierea , amintirile frumoase ...asa cred ... dar am promis ca vorbesc de tine ... e foarte greu sa,, desprind'' ceva din multitudinea de evenimente petrecute impreuna .....foarte greu..... numai din ce- mi amintesc acum, pot umple usor ,cateva zeci de pagini .... vreau sa fiu cat mai concis , sa nu te plictisesc, dar nici pe cei ce vor citi eventual , aceasta pagina...... tu nu ai locuit all time in Mizil..... tot timpul plecat, ba la liceu, ba la facultate, ba la specializare ......si locuinta voastra, apartamentul din blocurile cu tigla , era una ,,de serviciu '', cea de baza fiind in Bucuresti , in doctor Lister ... ati locuit in Mizil, atat cat domnul doctor, taticul tau, a profesat in Mizil , destui ani , zeci ..... dar, cum aveai o pauza, te,, infiintai'' in Mizil..... acolo era familia ta , eram noi ...prietenii tai, dar si ...admiratoarele tale, ca nu doar pentru familie , sau pentru noi, veneai tu in Mizil ..... ci si pentru ele, evident ...recent cineva din Mizil, a scris pe facebook, intr- un context, ceva de genul ,, mugurel marinescu, de care erau indragostite toate fetele din oras '' ce zici de asta ...aflii acum, cum erai privit de fete .... cred ca- ti face placere ... sper ca si familia ta sa zambeasca citind aceasta pagina si sa priveasca cu intelegere nazbatiile tineretii tale......ale tineretii noastre .... eram fericiti aveam tot ce ne trebuie..... tinerete , sanatate, eram cunoscuti , tatii nostrii , respectati, nu erau chiar oricine in Mizil , ca nu vorbesc mai mult ....aveau e drept si ,,ceva'' posibilitati , ceea ce nu era rau deloc... profitam si noi cat puteam ... banii sunt buni , numai sa stii ce sa faci cu ei... eu dispuneam mai usor de bani , trageam tejgheaua si gata.... il ,,terminasem'' pe bietul Blaj... spunea in stilul sau
- asta micu , ma ,,stinge'' , dar n-am ce sa- i fac , el munceste ..
.. tu trebuia sa apelezi la,, buzunarul'' domnului doctor...... asta pana ai inceput activitatea , la Policlinica din Mizil , printr -o comuna din Moldova..... din ce -mi povesteai atunci , intelegeam ca nu o duceai .... chiar rau.... faceai dese ,,chiolhanuri'', cu ,, protipendada'' satului ....popa, primarul, militianul , doctorul veterinar ..... ca asa era...... asa e si acum cred, prea multe nu s- au schimbat .... vezi cate- imi amintesc , cate intamplari am tezaurizat ... ca acum sa ti le inapoiez ... sa te bucur ...ca asta vreau , sa te fac sa zambesti , sa retraiesti si prin aceste modeste evocari, ceva din tineretea ta mizileana.... nu e rau , avem nevoie din cand in cand si de aceste aduceri aminte , sunt bune impotriva alienarii ... uitarii de sine ... sti tu mai bine, ca esti medic .... asa cum am spus la inceputul paginii , ca nu aberez , cu toate ca las impresia de multe ori ca divaghez, pastrez directia..... am scris ca nu vreau un portret, nu vreaau sa cuprind toata viata ta, toata activitartea ta , meritele tale profesoionale, sau de familie , care sunt multe ... le stiu cei interesati ... eu .vreau. doar sa spun ceva din tineretea noastra , sa amintesc de tine , sa te ,,bifez'' in blogul meu ... doar atat, ceva minor , legat de noi , ca nu sunt istoriograf ..... nu vreau sa vorbesc de ce nu cunosc. indeajuns... vor spune unii ca n- am relevat nimic din ,, caracterul complex'' al domnului doctor Marinescu, ca n -am scris mai nimic, doar ceva minor .....
iti amintesti cred . cum veneai pe seara acasa la noi, la pravalie , sa ma scoti in oras ..lui tata nu prea- i convenea , ca plecam de la treaba , nu de altceva doamne fereste , dar n- avea ce face , imi dadea drumul .....intram la baie sa- mi scot mirosul de ulei , de vanilie, ce- mi intra in piele , dupa care.... ieseam impreuna , dadeam o,, raita'' prin centru , prin Unirii , Balcescu , prin restaurante. , la nea Florica, la nea Pompilica..... mancam ceva. de cele mai multe ori intr- un separeu , sa putem sta linistiti .... discutam, radeam , beam ceva , dar nu intratat incat sa cadem pe jos, in general cu masura... ca scopul nostru era sa mancam ceva , sa discutam, sa ne amuzam, sa ne bucuram de viata , nu ne turnam in cap ...... dupa care ,, analizam '' ce fete, sunt disponibile ....... hai , ca iar am ,, dat -o'' cu fetele , cred c -am facut o fixatie !. glumesc .....asta ca sa se vada , ce normali eram , ce ,,banal'' era totul ...nimic special ...cred ca i- am dezamagit pe curiosi
..ce sa spun, sa mint , ca vorbeam toata ziua de Kant, de Shopenhauer , ca puneam tara la cale ?! nu ! ne traiam tineretea.....binenteles ca nu eram. niste... ,,analfabeti'', tratam in discutiile noastre si lucruri serioase.... mai citeam si noi., din cand in cand ... o carte , dar nu faceam tapaj de asta .....de cele mai multe ori ne intalneam la tine acasa ... mamica ta , .doamna Marina Marinescu , locuia mai mult la Bucuresti, sau la vila din Balanesti, domnul doctor ,toata ziua la spital, operatii, garzi , una , alta , asa ca de cele mai multe ori eram singuri si ne puteam desfasura .... din partea domnului doctor , aveai destula libertate , in schimb, cand venea mamica ta in Mizil , deveneai ,,sobru'', incetau distractiile la tine , cautam alte rezolvari....
. domnul doctor statea putin cu noi , era destul de ocupat , dar si tu il .... ,,expediai'' la spital.
- n- ai treaba domnule la spital, sa ne lasi si pe noi .... dupa un timp pleca , ne lasa singuri
o placere sa discuti cu dansul , un om deosebit, rafinat, dar si cald, amabil , prietenos...
.....tot timpul te- am ,,invidiat'' pentru relatia ta deschisa, prieteneasca cu tatal tau , pe care o apreciam in mod deosebit.... eu nu aveam acest privilegiu, pe noi tata tinandu- ne putin la distanta , de ! conceptii invechite de balcanic, asa era.....
imi aduc aminte apartamentul din Mizil , cu superba mobila de sufragerie, de frumoasele tacamuri argintate , puse la indemana in sertarul bufetului .... ca in sufragerie mancam, ne respectam , de ! doar eram intr- o casa de doctor .... cand nu aveam program de restaurant, mancam la tine, ne pregateam noi ceva , vin aveai in balcon , toate felurile , ca doar traiam si noi intr- o celebra zona viticola, Tohani .... iar tu locuiai, chiar pe strada ce duce la combinat... de multe ori, aparea si domnul doctor, toata ziua in masina , intre casa si spital , intr- un dute- vino permanent .......
stateam toti trei in sufragerie la masa , mancam, discutam .... era o placere , se discuta la un anumit nivel , ma simteam minunat , privilegiat ca sunt in preajma, in anturajul unor asemenea oameni , eram mandru , de atentia- mi acordata .... asa m- am format , langa oameni , deosebiti , speciali ....
.. aici am vrut sa ajung , sa pot povesti ceva ce mi -a ramas intiparit in minte, ceva ce m- a marcat .... nu multi stiau in Mizil , ca domnul doctor Octavian Marinescu traise in tinerete o drama....tanar medic , a insotit , a ajutat voluntar, familia Regala a Romaniei in refugiul de la castelul Bran , asa -mi amintesc , daca gresesc sa fiu scuzat .... pentru asta comunistii nu l- au iertat si ulterior a infundat .puscaria .... epoca exterminarii ,,burgheziei'' ,, a dusmanilor poporului '' cu celebrele inchisori , de fapt niste sinistre lagare de exterminare...
.....deci , stateam la masa de multe ori, doar ,, ciuguleam'' , nu mancam cu tragere de inima .....domnul doctor observa evident , ne dojenea . dupa care ne povestea .... cum, atunci cand era in lagar , la stuf in Delta si..... prindea o,, aripa de pui'' , ceva , o ,,exploata'' la maximum , osul ramanea... curat , curat ....si continua cu alte povesti din lagar , greu de imaginat .... ce stiam noi atunci,de inchisorile cumuniste, nu mare lucru evident , subiectul era top secret, era tabu....
- iar ai inceput cu inchisoarea , mai lasa- ne cu inchisoarea ta , il ,,certa'' Mugur ....
azi toata lumea a auzit ceva ...s- a mai vorbit , s -a mai scris , s- au mai aratat la Tv imagini cu ororile savarsite.....
....acum il inteleg pe domnul doctor, prin ce trecuse si de ce de fiecare data cand stateam la masa , isi aducea aminte de inchisoare .... cred ca si partiala surzitate a dumnealui, ca purta un aparat auditiv , isi avea originea in ,, regimul '' aplicat de tortionarii inchisorilor, in general... foarte zelosi , niste cozi de topor, niste mizerabili .... .... multe drame s -au petrecut .....dar s- a tinut batista pe tambal, acum e prea tarziu, pe cine sa mai tragi la raspundere , pe niste relicve , pe niste mumii ......asta s- a vrut ..... hai ca m -am apucat de povestit .... domnul doctor Octavian Marinescu a trecut cu brio peste toate...piedicile , a fost un invingator ..... un model pentru mine ....
...... la un moment dat drumurile s- au despartit, asa e viata .....dupa niste ani , mai multi , am aflat ca bunul meu prieten Mugurel Marinescu , a fost numit Directorul Spitalului de ortopedie si recuperare din Eforie Sud... m- am bucurat sincer de reusita lui .
.... cand ajungeam in Eforie Sud , ma duceam sa -l vizitez la spital ..... intram cu masina in superbul parc cu arbori exotici. . il asteptam in fata biroului directorial , pana -si facea aparitia ... cu toate ca trecuse atatia ani , ca drumurile se despartise, ca nu mai relationam ca inainte , a ramas acelasi : cuceritor , prietenos , amabil , disponibil , surazator, pus pe glume ... . rar intalnesti un astfel de om , nu -l schimbase nici timpul , nici functia .... m-a primit de fiecare data , foarte frumos ... ce spuneam ; caracterul , educatia ,familia ... la prima vizita facuta , prin anii nouazeci , cand inca traiam deplin neocomunismul, cand minerii faceau dese incursiuni la Bucuresti , cand apele nu se limpezise, cand ni se arata pisica , cu cei ce vin sa revendice averile, mosiile ..... Mugurel avea pe un perete din biroul sau directorial , un tablou mare cu Regele Mihai .....mi s- a parut atunci, un curaj ,,nebun'' gestul sau ....de altfel, minunat ..... l -am intrebat mirat, cum de -a avut curaj , nu-i cam hazardat gestul ?. tinand cont de perioada ,,tulbure'' ce -o traiam ... mi -a raspuns cu o simplitate si o siguranta dezarmanta
-ce mare lucru, asa am vrut eu.... ma Misulete, imi zice, a fost la mine in birou intr- o zi, seful Politiei Constanta si mi- a spus
-domnule Director , va fac cadou eu, un tablou frumos , sa -l puneti in locul celui cu fostul Suveran, Regele Romaniei MIHAI I
- n- am nevoie, asta- mi place...... binenteles, se tachinau ...
....... aschia nu sare departe de trunchi ...... va urma
.
misu blaj ivanovici iulie 2014 bucuresti
