sâmbătă, 26 iulie 2014

ranile dor.....

 motto

 nu raniti ....ranile dor ....
 si...nu se vindeca usor ......


          am inceput ,,saga'' familiei Blaj , prin a -mi omagia tatal , un om  special , unic in Mizil , dar nu m -am rezumat la atat  ...am continuat cu..... mizilenii mai mult , sau mai putin merituosi .. ma refer la  personalitati , dar si la ,,figurile'' orasului .....am vrut o poveste de familie,  scrisa  prin niste modeste evocari ,  dar si o ,,poveste'' a Mizilului.,  cu oamenii sai ..... am incercat sa laud , sa inalt,  sa arat  latura luminoasa a celor evocati , sa scot in evidenta frumosul din oameni .....am fost animat de bune intentii , asta- i clar ...  scrieri   minore , dar adevarate,  mai profitabile  decat celebrele scrieri de sertar  .... decat nimic,  am incercat ceva ....  pana vor aparea scrierile de sertar ale mizilenilor ,   va mai trece timp,  va mai curge apa pe Istau  ....  am lasat  orgoliul  la o parte ,  m- am asezat in ,,defensiva '', cu toate ca eu sunt excesiv de orgolios , de individualist ... si ca ...nu ,,ma dau '' chiar pe oricine . asa sunt eu,  ce sa fac?!...
.    am facut -o deliberat,  pentru a-i scoate in relief ,  in primul rand ,  pe cei dc care am scris , nu am vrut sa ma evidentiez pe mine,  ca eu chiar am trait,  chiar am cunoscut oameni deosebiti . chiar am ce sa scriu,  ce sa povestesc  din perioada mizileana ...din real....  am crezut ca ,,modestia'' mea,  bunul simt , vor fi apreciate,  macar atat ....nu stilistica mea , nu talentul literar,  nu gandirea mea elaborata ,  macar adevarul enuntat constant de mine ,  caldura randurilor ,  sinceritatea , altruismul  , sa fie apreciate  ...  mi-am zis sa scriu ceva din vremea mea  mizileana , ca poate maine,  poimaine,  o data cu trecerea timpului , randurile scrise ar putea  devenii interesante , pentru cei ce vor urma dupa noi .... am crezut  ca fac un lucru bun ,  pentru a fi cat mai convingator  m -am .,,.dezgolit'' ,   am spus numai adevarul ,  ca eu asta sunt , nu pot sa mint aiurea ... am sperat ca lumea se va bucura,   am vrut sa trezesc nostalgii. amintiri  duioase ,  sa reanviu trecutul ....  pe anumiti oameni ..plecati '', sa -i readuc in memoria celor de azi ....  ca  ineptii,  povesti de primavara , elucubratii de toate felurile , emise  de falsi intelectuali ,  intalnesti peste tot ... am vrut altceva ...adevar, sinceritate , emotie , suflet...... dragoste ... dragoste de oameni evident , ca daca dragoste nu e,  nimic nu e  ....   anii traiti in Mizil , faptul ca noi  am fost niste ,,figuri centrale '' angrenate in viata orasului , implicati , dar  si distanta pe care eu  am luat-o de Mizil,  fiind plecat de multi  foarte multi anii , m- au determinat , mi -au dat dreptul , sa scriu cate ceva .... ca -am fost ,,acolo'' in ...vartej si stiu si eu ...multe din acele vremuri,  chiar prea multe ...   n- am fost un spectator,  un privitor , un marginal .. daia scriu .....stiu sa scriu, .am  ce sa scriu., despre ce sa scriu .... multi ar vrea saracii , sa scrie,  nici nu pot, nici nu au despre  ce ,  dar ....carcotesc...nu e onorant,  dar e mai usor pe ..margine ..... chibiti multi . pareristi asijderea ...
 ..  sunt multe,, urme'' ale noastre , ale fam Blaj , in Mizil ... ca n- am fost chiar ,,nimeni ''.....m -am enervat , si  las de- o parte ,, modestia''  asumata ...
     
 de ce ?....

.... pentru  ca anumite persoane , n -au inteles nimic din ceea ce am  scris eu ,  din ce am vrut eu sa fac prin acest blog  ... si anume ..sa mobilizez, sa moralizez ,  sa indemn la adevar,  la sinceritate , la bunatate , la prietenie,  la respect , la dragoste de oameni ...intentii zic eu,  nobile ...
    nimeni nu e profet in tara lui , nu -i poti multumi pe toti.... oamenii sunt diversi ,  fiecare cu ale lui   cu caracterul lui , cu nivelul de intelegre,  cu educatia ,  cu  simtirea lui.... asa e de cand lumea si pamantul , mergem inainte n- avem ce face,   nu ne luam viata .... dar un regret,  o nemultumire tot exista , cand vezi ca de fapt urlii in desert  , ca latrii la luna  si  totul ramane ....ca inainte ...sau  cum spunea poetul nepereche          ,, totu-i praf ,lumea -i cum este si ca dansa suntem noi ''....
 nemultumirea sporeste in cazul meu , ca eu toata viata am mizat pe ...oameni .... nu pe caini,  nu pe pisici , ci pe oameni..... pe ei i -am considerat centrul universului, gandind ca  pentru ei ...se invarte pamantul ... si ca  lor li se cuvine totul , asa cred eu ,cu toate ca oamenii  sunt ...oameni ...mint , fac rau , tradeaza, injunghie pe la spate si multe, multe  altele,  dar alternativa nu exista....  cu toate relele , ei raman importanti , prioritari,  chiar daca atunci cand esti lovit , jignit,  minimalizat,  incepi sa te-ndoiesti ,  incerci reevaluari, reconsiderari,  te superi pe moment ...dar asta un timp , ca trece ...  daca ar fi mai mult dialog , mai multa cunoastere , mai multa intelegere ,  s- ar evita  evaluarile gresite , conflictele .... dar de cele mai  multe ori se actioneaza , sumar , instinctual  , in necunostinta de cauza si rezultatele sunt ...nefericite ....  cum mi s- a intamplat recent .... o,, neantelegere''... cu o persoana pe facebook..... nu personalizez,  nu povestesc , vreau doar sa intaresc ceea ce am scris ..... pacat  ca se intampla asa,  ca nu dialogam sincer,  ca avem atatea orgolii , ca nu gandim mai mult,   ca reactionam de multe ori pripit , ca  ne suparam  fara  motiv  ,  ca nu ne,, pliem'' ... procedand asa , ar fi foarte usor escamotate  conflictele ..... dar ce spun este o dorinta,  o aspiratie.....  in viata de zi cu zi  e altfel,  cum am mai    spus. oamenii se ,,aprind'' usor ..... in viata curenta totul se petrece rapid,  spontan ,  fara cumpatare,  fara o judecata  prealabila .....si rezultatele sunt dezastruoase .... e suficient  o vorba,  o fraza spusa ,  interpretata aiurea si ...s -a declansat razboiul, sagetile incep sa ..zboare  ,  gloantele sa.. suiere ... pacat ca nu suntem mai ingaduitori , mai atenti cu cei de langa noi ... e usor sa ranesti un om , mai grea e ..vindecarea ...  asta daca se intampla , daca nu ...rana ramane mult timp,  se cangreneaza ...merita oare ?   eu zic ca nu ...  concluzia ar fi sa incercam , atat  cat putem ,  sa nu ne ranim ... ranile dor .....!
                 
                  ..sau .......  ,, make love not war ''.... cum suna celebrul slogan pacifist al anilor '60