Am creat acest blog tarziu, in amintirea tatalui meu Blaj Ivanovici din Mizil ,ce s-a bucurat in timpul vietii sale de o larga recunoastere. Simt ca acest lucru il rasplateste foarte mult , pentru ca a tinut la imaginea lui, nu i-a placut anonimatul, a fost o persoana cu notorietate , iar acolo unde este acum, cred ca se bucura, ca numele si persoana lui sunt aduse din nou in atentia oamenilor ... Vechi negustori....oameni de altadata
joi, 23 ianuarie 2014
o poanta ....cu potcovari....
Stiu ceva , destul de putin , destul de vag, despre vechiul centru al Mizilului si proprieterii caselor, pravaliilor acelor timpuri , putine lucruri despre Mizilul interbelic.... nu se vorbea era tabu , nu ne distantasem suficient de acea perioada , interesul era minim , traiam in comunism , acaparati , comunism ce parea vesnic, asa ca multe amintiri despre oameni si locuri s-au pierdut... traitorii acelor vremuri, au parasit unul cate unul , aceasta lume , demolarile au sters si ele memoria noastra, asa ca azi ,,alergam ca disperatii'' , sa aflam ce a fost , cum a fost.?!.... Arhiva ofera documente bogate in date, ilustrate , obtinerea lor cere insa multa truda, tot respectul celor ce incearca sa aduca la lumina vechi documente, sa aflam si noi , cine am fost, cine suntem ..... dar un farmec aparte au si relatarile celor ce mai traiesc, ce stiu cu ,,adevarat'' ceva de vechiul Mizil...... In blocul meu locuieste un domn, din Mizil, .. are acum 75 ani , e nascut in Mizil , a locuit undeva pe Grivitei ...... recent ne-am ,,antrenat'' intr-o mica discutie despre Mizil , despre vechiul centru al Mizilului ......
Am ramas placut surprins ...stia destul de multe lucruri .... Se vede treaba ca atunci cand am locuit in Mizil, nu am incercat sa aflu ,sa strang, mai multe date , documente, amanunte, sa le tezaurizez....pacat ... mi -ar fi prins bine acum ....de varsta, aveam alte preocupari . Imi place sa starnesc , sa provoc , sa impartasesc ceea ce stiu celor ce se ocupa serios da trecutul Mizilului, ca ei sa cunoasca aceste mici amanunte, pe care eventual sa le valorifice... ca eu sunt vag , aluziv , putin preocupat ....nu sunt prea multe de spus, dar orice amanunt e important .... poate conduce la aflarea altora , mai detaliate, mai cuprinzatoare.....asta e scopul ca de obicei ...nobil ...
Imi povestea lucruri interesante , locatii , proprietari din Carol , eram atent , acaparat..si dintr -o data ma surprinde cu o intreabare :
- Misule, stii ca Mizilul a avut cele mai multe uzine din Romania ?
Am ramas perplex o secunda , doua.... dupa care, mi -am revenit... am intuit ca vorbele dansului, ascund ceva, o poanta...
-Cum asa, am zis putin incurcat !... cate a avut ?
-44...
-Cateeeee?.....nu se poate! imposibil...
A ras, vazandu -mi reactia.
-Pai ce, nu sti ca Mizilul a avut 44 de fierarii , potcovarii !...
Am ras si eu ... Mi- a placut poanta .....i- am spus ca am retinut- o si ca am sa o plasez si eu.....
lasand gluma la o parte, cred ca numarul potcovarilor, fierarilor nu era departe de cifra avansata de vecinul meu!
Dar pastrand o normalitate, revenind la evocari , mi- a adus aminte si numele a doi fierari , potcovari , renumiti in epoca
Lepadatu si Telu
Telu locuia undeva pe M Bravu langa casele lui Bibica, vis a vis de noi
La Telu se pare ca am locuit noi, fam Blaj, parintii si 6 copii, dupe ce ne- a luat foc casa, in cumplita iarna '54- '55 , chiar in noaptea de An nou... o drama de proportii a familiei mele ...imi amintesc cum in repetate randuri, venea la pravalie un tip , care invariabil ma aborda cu formula : ,,domnule Blaj , imi spunea asa dupa numele lui tata , stiti ca dupa ce v -a luat foc casa, a- ti locuit la noi un timp ''.... facea din acel eveniment tragic, ceva de fala , se lauda, se mandrea, ca el ne -a gazduit...... era indreptatit sa gandeasca asa, chiar facuse o fapta buna ....binenteles ca- i dadeam o punga cu gogosi .... fara bani ....Mai stiu de un potcovar din acele vremuri, de la tata..... eu nu l- am cunoscut ... cu scuzele de rigoare, nu aveam ,,cunostinte'' in acest mediu, bransa..... Dar tata, sa ne dispuna, sa ne faca sa radem , de multe ori, atunci cand ne asezam la masa, spunea nu cu rautate, ci cu ironie amara , dar ..cu umor : ,,sa fie masa bogata ca la Petre Buia''.... ce era, stiu de la tata, un potcovar amarat, cu copii multi probabil, pe care el , ii mai ajuta, in perioada de peste 10 ani, cat a fost sef la laboratorul de patiserie- cofetarie al Mizilului , din sos M Bravu....
Cei mai multi potcovari locuiau la ,,drumul mare'' , Soseaua Nationala , M Bravu , unde altundeva, acolo era vadul , in case amarate de chirpici , peticite cu balega de cal, vai mama lor , isi castigau insa painea cinstit, integrati , amestecati printre romani , ca si muzicantii , frizerii , vazandu-si de treaba lor .... diferiti de cei din tiganie ,,Cartier'' cum ziceam noi , amarati ,,rau'', fara ocupatie , traind de pe o zi pe alta , intr- o crunta saracie ... . asta stiu eu ...acum poate e altceva, poate ca s- au emancipat , nu stiu ...M- as bucura sa o duca mai bine .. toti ....
Vedeti care e diferenta intre un document si o ,,poveste'' ....documentul e.... marmura, relatarea e.... viata ....
C'est un petit diferance.... Mie in general mi -a placut ,,viata'', asa am fost eu , mai ,,visceral '', mi -au placut si povestile dar cele.... adevarate... sa nu ma intrebati de ce , sa nu ma judecati ....va urma .....
.................................
.....