minte de copil... fratelui meu Toto..... cu duiosie , cu dragoste .....
anii '60
.. Mizilul era ca -nainte vreme ....cel putin asa- l vedeam eu , asa mi -l imaginam .... nu se shimbase prea mult, aceleasi case vechi, pravalii, strada Balcescu , era intacta ... aidoma celei de odinioara , Carol.... dupa care, azi , tanjim cativa ....,, nostalgici''.....acelasi oras patriarhal, uitat de lume .... Amprenta ,, noii societati'' nu se facea atunci simtita , privind din afara evident, ca in viata multor gospodari , a multor intelectuali , negustori priceputi, tarani harnici ..... se petrecusera adevarate drame ...
... Eu , asa apucasem..... orasul vechi , pravaliile vechi.... nu mi se parea nimic ,,special'', credeam ca negustorii din perioada mea , erau cei din ,,totdeauna''..... ma nascusem cu ei, traiam alaturi de ei, nu se vorbea mai nimic de interbelic , nici la scoala, nici in familie , nici unde. ... Eforturile autoritatii comuniste , de a ,,ingropa'' trecutul apropiat , ca asta interesa , erau fantastice si daduse roade ... habar nu aveam atunci , de pilda , ca vanzatorii diverselor pravalii , erau de fapt niste ,,straini'' , veniti de te miri unde , cu valul comunist ... si ca... altii erau adevaratii proprietari .... distrusi de regim , pauperizati, dati la o parte, multi prin puscarii .... nu se vorbea .... dintre negustorii vechi mai ,, activau'' sa zic asa , erau inca in casa lor , miracol.... Boris Spasici, tatal meu Blaj , cativa ......
Prin anii '60 aveam in pravalia noastra din Balcescu , o patiserie .... tata mereu a ,,improvizat'' ceva.... facea ..diverse,, combinatii'', cu cooperatia , pe cont propriu, cu autorizarea organelor locale ... gasea Blaj o solutie ... ,,daia'' s-a detasat putin , daia a fost urmarit de securitate si ,,talonat'', nu era integrat in ,,sistem'' .... trebuia sa i se gaseasca o vina, pentru a fi ,,infundat'' si depus ...la rece... sa se faca loc vandutilor, nulitatilor venite de te miri unde , din coclauri, celor cu ,,origine sanatoasa''... vai lor ! .... .....dar Dumnezeu l-a ajutat .... a scapat ca prin urechile acului .... Daca nu a reusit nici a zecea parte, din ceea ce -ar fi putut realiza, daca s- a chinuit , sau a trebuit sa lupte ,, la limita'' pentru ,,paine'' , sa indure umilinte din partea unor ,,oficiali'', mult sub nivelul lui, cel putin a avut o stea norocoasa , ce l-a vegheat....Mare lucru .. nu era fizicul punctul lui forte, forte era mentalul sau, creierul sau .... asa ca daca ar fi ajuns prin beciurile securitatii, doamne fereste, nu cred c-ar fi facut fata metodelor lor criminale ..... asa cum din nefericire , s-a intamplat , cum au patit, sute de mii de romani patrioti , nevinovati ......respect si recunoastere vesnica acestor martiri.....
Imi aduc aminte, retina a retinut de fapt , asa cum se intampla adesea, o imagine... cand ma gandesc la ,,vremurile apuse''..... imi apare ..
Se intra in pravalie, pe usa din Balcescu, serveam inauntru, nu era vitrina din perioada ce a urmat... vad si acum tejgheaua veche , pe care am pastrat- o , la care nu am renuntat , pana in '84 cand am parasit Mizilul in graba , intempestiv ... o vad si acum pe sfanta mea mama in spatele tejghelei stand pe scaun ..... tot timpul pe langa mama , in bratele ei ... Ma ,,fataiam ''cand in pravalie , cand afara , citeam cu mama dintr- un ziar , o revista , nu eram asaltati de clienti , lumea o ducea extrem de greu , asa ca aveam timp, mai ales la pranz , cand vanzarea ,,murea'' deabinelea .... tata nu se ocupa prea mult de patiseria noastra , lucra atunci la laboratorul de cofetarie - patiserie al Mizilului, asa ca mama avea grija ....iar noi copiii o ajutam cum puteam ...
cred ca aveam pana- n 10 ani , iar Toto fratele meu mai mare 12 , 13 ani , copii in toata regula ...
Toti ,,orbitam'' in jurul pravaliei, a mamei ...tata pleca la serviciu dimineata si se intorcea seara tarziu, sau chiar ramanea la laborator peste noapte .... cateodata venea acasa si la pranz, sa se odihneasca , atunci ne apucau pe noi copiii, certurile, scandalul..... faceam harmalaie ..... somnul tatei se ducea....... tata se trezea de fiecare data nervos , ne adresa niste injuraturi domestice, ca nu vorbea urat , ne alerga prin curtea mica pana in dreptul portii , unde se oprea invariabil ...n- avea cum sa iasa dupa noi in strada.... in ,, izmene'' , noi stiam asta .... asa ca de fiecare data scapam de ,,razbunarea'' lui ... acum il inteleg ...dar atunci.?!
..Il suparam si noi evident ...ca doar copil cuminte si ..baba frumoasa ... n- ai sa vezi .. erau inerente... s-a intamplat rar, ce- i drept , sa facem si nazbatii mai ,,rele'' cu toate ca eram destul de cuminti.... de una imi aduc aminte cu nostalgie..... nu -mi apartine mie, ci lui Toto, fratele meu mai mare..... Mi- a ramas intiparita pe retina, in memorie , nu stiu daca el isi mai aminteste ...poate daca v- a citii , cine stie
.!?
II
... dar spune domne o data ce ai de spus, ar zice cineva...... ce tot ne amagesti , ne plimbi ..... corect ....gata cu preambulul ..... L- a suparat pe tata, era si normal sa se supere , in acest caz Toto , culmea ,cel ce a devenit in timp, cel mai ascultator, cel mai supus .... mi-l aduc aminte pe tata , cum se agita, cum gesticula , cum o certa pe biata mama ....Toto ,,furase'', sterpelise, toata vanzarea mamei , cateva sute bune de lei, ceea ce insemna atunci in anii '60 , o suma destul de mare....tata avea multe pe cap , familie numeroasa , multe obligatii , multe griji.... era fiert , ce mai tura - vura .... ia- l pe Toto de unde nu- i , disparuse cu bani cu tot , se evaporase....Cu noi era si Marinica Zamfirescu -Niculescu vecinul si prietenul nostru mai mare ... de Toto era mai apropiat.... cert este ca am ajuns toti trei la Cofetaria din centru, cea de langa restaurantul- gradina Tohani.... unde tata a aflat, ca Toto si Buric adica Nicusor Romulescu - prietenul nostru din copilarie ,,nebunul strazii '' .....,,adoptat'' de tata, de noi , ne era ca un frate , ne ajuta la pravalie , era de -al casei - cumparase jumatate din produsele expuse..... prajituri , ciocolata ,cutii bomboane, cutii rahat, cutii jeleuri biscuiti .... ce mai, rafturile erau goale.... ,,devalizase'' cofetaria ....
Pe cine nu cunostea tata , asa cum nu era cineva in Mizil sa nu-l cunoasca.....
- Pai bine !... de ce i -ai vandut asa multe produse, nu te- ai interbat ce face cu ele , de unde are atatia bani , puteai sa ma anunti si pe mine, doar stiai ca- i baiatul meu .....
- L-a trimis pe ala blondu' a lui Romulescu sa cumpere .. Cert e ca tata si- a dat seama pe ce s -au dus atatia bani si incepuse sa realizeze ca nu mai poate face nimic.... Dar afland ce se intamplase, cum isi batuse joc Toto de atatia bani, se enervase si mai tare .....
- Tu -i grijania masii, tu- i mama masii, il omor daca- l prind.!.... asa e omul la suparare... unde o fii acum se intreba..?. poate mai pot recupera ceva.....
Cred ca Marinica a deconspirat, a stiut ceva, nu stiu precis ..... eram impreuna : tata , Marinica si cu mine ..... la un moment dat ne -am indreptat toti trei , spre pod .... garla .....Istau , Tohaneanca .....in sfarsit.... aflase tata ceva . Am ajuns in dreptul podului, pe partea stanga.... am coborat cu grija malurile inalte ...... din afara privind , nu- ti puteai inchipui ce maluri abrupte are acest firisor de rau , mai mult secat.... lucru ce ne obliga sa facem, cand eram copii ,, opritoare '', sa ne putrem scalda ... Am traversat cu grija malurile .... ameteai privind in jos ... Dupa cateva escaladari, am ajuns la insula , pe Tohaneanca, o insulita mica de fapt ... In mijlocul ei , Toto de o parte si Buric pe cealalta, stateau turceste, mancau din dulciuri, inconjurati de zeci de cutii goale..... o imagine intiparita bine , ce -mi aduce aminte de Robinson Crusoe... izolat, naufragiat , in mica insula, inconjurat de resturi de peste mancarea lui zilnica ... cam asa si ei.... doar ca .... mancau ciocolata.......
.
Au inlemnit cand ne- au vazut.
-Va omor daca pun mana pe voi , striga tata la ei ....tu , Buric l-ai invatat, lasa ca pun eu mana si pe tine... Au lasat cutiile de bomboane, le- au abandonat in graba, si trecand prin apa , au iesit la un mal , incercand sa fuga , s-o stearga..... tata pe o parte, Marinica pe o parte....le- au taiat calea . Tin minte cum Toto fugea pe marginea malului , razant cu malul .....tata a incercat sa- i dea un sut, dar nu l- a atins.... l -ar fi atuncat de la 10 m ... Toto n -ar mai fi fost azi..... a fost norocul lui dar... si al lui tata ... cert e ca au pus mana pe el , Marinica cred .....de pe atunci avea aptitudini de ...copoi, glumesc .... acum urmeaza partea dragutea , si poanta acestei amintiri duioase , cu stalpul, cu lantul , de care rad, ori de cate ori mi- aduc aminte ....
..... Toto in curte , legat de maini cred .... dar, era doar inceputul ...surorile mele, Mia, Vali impresionate niste copile cuminti , se rugau de tata sa aiba mila de fratiorul lor, sa nu- i faca nimic ..... pe Vali , Valeria , sora mea mai mare, mi- o amintesc , cum il implora pe tata sa- l ierte pe Toto..... Tata se arata neanduplecat, se tinea tare , prea era ,,gogonata'' prostia lui Toto..... El facea eforturi uriase sa avem ce manca , ce imbraca, cu ce sa ne ducem la scoala ... ca la noi in familie scoala era baza.... asa am fost educati....sa muncim, sa ajutam, dar si sa invatam ....... asta era ,, lupta lui Blaj '' tata imbracase ,,camasa mortii'' , decis sa ne scoata la ,,mal'' .....si ne- a scos ....
In curte aveam un stalp de lemn ce sprijinea podul, intrarea in pod, pe unde noi , in acei ani , atunci cand ploua urcam pe o scara , sa punem ligheane, cratiti ruginite, ce aveam la indemana , ca ne ploua in casa , anii de teroare '50 - '60....... asta pana la reparatia capitala a casei , pe care am facut- o mai tarziu, in anii '70 .....
Toto era legat de maini cred si astepta sa vada ce se va intampla cu el..... am ramas uimiti , cand l- am vazut pe tata cu un lant si un lacat in mana.... ce- o face oare, ne intrebam ? ...... A infasurat lantul de stalp si cu celalalt capat l-a legat pe Toto de picior, prins cu lacatul ..... nu mai avea scapare se putea misca un metru, doi distanta de stalp , ca un catel ...... nu ne venea sa credem ... priveam inmarmuriti , sufeream cumplit pentru fratiorul nostru..... dar .... tata era neanduplecat , voia sa -i dea o lectie..... nu am inteles atunci , de un copil, dar acum inteleg de ce a procedat asa .....poate multi au patit ceva similar ca tata , dar nu au actionat , nu au avut intuitia , puterea de stapanire a tatalui meu ...
A stat asa Toto ore in sir..... Vali surioara noastra, se ruga in continuare de tata sa- i dea cheia, sa- l deslege.....tata nu si nu .... sa sufere daca a fost in stare sa faca asa ceva, sa puna probleme familiei ....
Imi imaginez , cam ce a simtit tata, un om sensibil, milos , in orele cat Toto a stat in curte, legat cu lantul de stalp.... excesul ,duritatea nu- i erau caracteristice ... si -a mascat sentimentele, normal .... surioarele mele Mia, Vali, se agitau de colo, colo urmarindu -l pe tata , pandind momentul cand nu era atent, sa- i dea ceva de mancare lui Toto....... ca tata nu- i lasase langa stalp, decat o cana de apa , atat ...
....am inteles ceva , abia cand am citit undeva , despre boierii de tara , ce- si pedepseau slugile, in special pe tiganii robi , cand faceau nelegiuiri , legandu -i cu lantul , cu o funie de un stalp.... asa- i pedepseau ... probabil ca si tata citise, sau vazuse asa ceva in tinerete , si a procedat aidoma., nu stiu ..... cred ca i-a folosit lui Toto lectia data .!?.....dar si noua ne- a folosit .....
La rugamintile lui Vali , seara tarziu, tata a cedat, dandu- i cheia de la lacat, surorii mele sa- l elibereze ... o lectie a unui negustor , a unui caracter adevarat ....si- a calcat pe inima, vrand sa- l faca peToto , sa inteleaga ca nu e bine ce-a facut si .... sa nu mai faca !..... a inteles ...pentru ca n- a mai repetat ...isprava .....va urma
anii '60
.. Mizilul era ca -nainte vreme ....cel putin asa- l vedeam eu , asa mi -l imaginam .... nu se shimbase prea mult, aceleasi case vechi, pravalii, strada Balcescu , era intacta ... aidoma celei de odinioara , Carol.... dupa care, azi , tanjim cativa ....,, nostalgici''.....acelasi oras patriarhal, uitat de lume .... Amprenta ,, noii societati'' nu se facea atunci simtita , privind din afara evident, ca in viata multor gospodari , a multor intelectuali , negustori priceputi, tarani harnici ..... se petrecusera adevarate drame ...
... Eu , asa apucasem..... orasul vechi , pravaliile vechi.... nu mi se parea nimic ,,special'', credeam ca negustorii din perioada mea , erau cei din ,,totdeauna''..... ma nascusem cu ei, traiam alaturi de ei, nu se vorbea mai nimic de interbelic , nici la scoala, nici in familie , nici unde. ... Eforturile autoritatii comuniste , de a ,,ingropa'' trecutul apropiat , ca asta interesa , erau fantastice si daduse roade ... habar nu aveam atunci , de pilda , ca vanzatorii diverselor pravalii , erau de fapt niste ,,straini'' , veniti de te miri unde , cu valul comunist ... si ca... altii erau adevaratii proprietari .... distrusi de regim , pauperizati, dati la o parte, multi prin puscarii .... nu se vorbea .... dintre negustorii vechi mai ,, activau'' sa zic asa , erau inca in casa lor , miracol.... Boris Spasici, tatal meu Blaj , cativa ......
Prin anii '60 aveam in pravalia noastra din Balcescu , o patiserie .... tata mereu a ,,improvizat'' ceva.... facea ..diverse,, combinatii'', cu cooperatia , pe cont propriu, cu autorizarea organelor locale ... gasea Blaj o solutie ... ,,daia'' s-a detasat putin , daia a fost urmarit de securitate si ,,talonat'', nu era integrat in ,,sistem'' .... trebuia sa i se gaseasca o vina, pentru a fi ,,infundat'' si depus ...la rece... sa se faca loc vandutilor, nulitatilor venite de te miri unde , din coclauri, celor cu ,,origine sanatoasa''... vai lor ! .... .....dar Dumnezeu l-a ajutat .... a scapat ca prin urechile acului .... Daca nu a reusit nici a zecea parte, din ceea ce -ar fi putut realiza, daca s- a chinuit , sau a trebuit sa lupte ,, la limita'' pentru ,,paine'' , sa indure umilinte din partea unor ,,oficiali'', mult sub nivelul lui, cel putin a avut o stea norocoasa , ce l-a vegheat....Mare lucru .. nu era fizicul punctul lui forte, forte era mentalul sau, creierul sau .... asa ca daca ar fi ajuns prin beciurile securitatii, doamne fereste, nu cred c-ar fi facut fata metodelor lor criminale ..... asa cum din nefericire , s-a intamplat , cum au patit, sute de mii de romani patrioti , nevinovati ......respect si recunoastere vesnica acestor martiri.....
Imi aduc aminte, retina a retinut de fapt , asa cum se intampla adesea, o imagine... cand ma gandesc la ,,vremurile apuse''..... imi apare ..
Se intra in pravalie, pe usa din Balcescu, serveam inauntru, nu era vitrina din perioada ce a urmat... vad si acum tejgheaua veche , pe care am pastrat- o , la care nu am renuntat , pana in '84 cand am parasit Mizilul in graba , intempestiv ... o vad si acum pe sfanta mea mama in spatele tejghelei stand pe scaun ..... tot timpul pe langa mama , in bratele ei ... Ma ,,fataiam ''cand in pravalie , cand afara , citeam cu mama dintr- un ziar , o revista , nu eram asaltati de clienti , lumea o ducea extrem de greu , asa ca aveam timp, mai ales la pranz , cand vanzarea ,,murea'' deabinelea .... tata nu se ocupa prea mult de patiseria noastra , lucra atunci la laboratorul de cofetarie - patiserie al Mizilului, asa ca mama avea grija ....iar noi copiii o ajutam cum puteam ...
cred ca aveam pana- n 10 ani , iar Toto fratele meu mai mare 12 , 13 ani , copii in toata regula ...
Toti ,,orbitam'' in jurul pravaliei, a mamei ...tata pleca la serviciu dimineata si se intorcea seara tarziu, sau chiar ramanea la laborator peste noapte .... cateodata venea acasa si la pranz, sa se odihneasca , atunci ne apucau pe noi copiii, certurile, scandalul..... faceam harmalaie ..... somnul tatei se ducea....... tata se trezea de fiecare data nervos , ne adresa niste injuraturi domestice, ca nu vorbea urat , ne alerga prin curtea mica pana in dreptul portii , unde se oprea invariabil ...n- avea cum sa iasa dupa noi in strada.... in ,, izmene'' , noi stiam asta .... asa ca de fiecare data scapam de ,,razbunarea'' lui ... acum il inteleg ...dar atunci.?!
..Il suparam si noi evident ...ca doar copil cuminte si ..baba frumoasa ... n- ai sa vezi .. erau inerente... s-a intamplat rar, ce- i drept , sa facem si nazbatii mai ,,rele'' cu toate ca eram destul de cuminti.... de una imi aduc aminte cu nostalgie..... nu -mi apartine mie, ci lui Toto, fratele meu mai mare..... Mi- a ramas intiparita pe retina, in memorie , nu stiu daca el isi mai aminteste ...poate daca v- a citii , cine stie
.!?
II
... dar spune domne o data ce ai de spus, ar zice cineva...... ce tot ne amagesti , ne plimbi ..... corect ....gata cu preambulul ..... L- a suparat pe tata, era si normal sa se supere , in acest caz Toto , culmea ,cel ce a devenit in timp, cel mai ascultator, cel mai supus .... mi-l aduc aminte pe tata , cum se agita, cum gesticula , cum o certa pe biata mama ....Toto ,,furase'', sterpelise, toata vanzarea mamei , cateva sute bune de lei, ceea ce insemna atunci in anii '60 , o suma destul de mare....tata avea multe pe cap , familie numeroasa , multe obligatii , multe griji.... era fiert , ce mai tura - vura .... ia- l pe Toto de unde nu- i , disparuse cu bani cu tot , se evaporase....Cu noi era si Marinica Zamfirescu -Niculescu vecinul si prietenul nostru mai mare ... de Toto era mai apropiat.... cert este ca am ajuns toti trei la Cofetaria din centru, cea de langa restaurantul- gradina Tohani.... unde tata a aflat, ca Toto si Buric adica Nicusor Romulescu - prietenul nostru din copilarie ,,nebunul strazii '' .....,,adoptat'' de tata, de noi , ne era ca un frate , ne ajuta la pravalie , era de -al casei - cumparase jumatate din produsele expuse..... prajituri , ciocolata ,cutii bomboane, cutii rahat, cutii jeleuri biscuiti .... ce mai, rafturile erau goale.... ,,devalizase'' cofetaria ....
Pe cine nu cunostea tata , asa cum nu era cineva in Mizil sa nu-l cunoasca.....
- Pai bine !... de ce i -ai vandut asa multe produse, nu te- ai interbat ce face cu ele , de unde are atatia bani , puteai sa ma anunti si pe mine, doar stiai ca- i baiatul meu .....
- L-a trimis pe ala blondu' a lui Romulescu sa cumpere .. Cert e ca tata si- a dat seama pe ce s -au dus atatia bani si incepuse sa realizeze ca nu mai poate face nimic.... Dar afland ce se intamplase, cum isi batuse joc Toto de atatia bani, se enervase si mai tare .....
- Tu -i grijania masii, tu- i mama masii, il omor daca- l prind.!.... asa e omul la suparare... unde o fii acum se intreba..?. poate mai pot recupera ceva.....
Cred ca Marinica a deconspirat, a stiut ceva, nu stiu precis ..... eram impreuna : tata , Marinica si cu mine ..... la un moment dat ne -am indreptat toti trei , spre pod .... garla .....Istau , Tohaneanca .....in sfarsit.... aflase tata ceva . Am ajuns in dreptul podului, pe partea stanga.... am coborat cu grija malurile inalte ...... din afara privind , nu- ti puteai inchipui ce maluri abrupte are acest firisor de rau , mai mult secat.... lucru ce ne obliga sa facem, cand eram copii ,, opritoare '', sa ne putrem scalda ... Am traversat cu grija malurile .... ameteai privind in jos ... Dupa cateva escaladari, am ajuns la insula , pe Tohaneanca, o insulita mica de fapt ... In mijlocul ei , Toto de o parte si Buric pe cealalta, stateau turceste, mancau din dulciuri, inconjurati de zeci de cutii goale..... o imagine intiparita bine , ce -mi aduce aminte de Robinson Crusoe... izolat, naufragiat , in mica insula, inconjurat de resturi de peste mancarea lui zilnica ... cam asa si ei.... doar ca .... mancau ciocolata.......
.
Au inlemnit cand ne- au vazut.
-Va omor daca pun mana pe voi , striga tata la ei ....tu , Buric l-ai invatat, lasa ca pun eu mana si pe tine... Au lasat cutiile de bomboane, le- au abandonat in graba, si trecand prin apa , au iesit la un mal , incercand sa fuga , s-o stearga..... tata pe o parte, Marinica pe o parte....le- au taiat calea . Tin minte cum Toto fugea pe marginea malului , razant cu malul .....tata a incercat sa- i dea un sut, dar nu l- a atins.... l -ar fi atuncat de la 10 m ... Toto n -ar mai fi fost azi..... a fost norocul lui dar... si al lui tata ... cert e ca au pus mana pe el , Marinica cred .....de pe atunci avea aptitudini de ...copoi, glumesc .... acum urmeaza partea dragutea , si poanta acestei amintiri duioase , cu stalpul, cu lantul , de care rad, ori de cate ori mi- aduc aminte ....
..... Toto in curte , legat de maini cred .... dar, era doar inceputul ...surorile mele, Mia, Vali impresionate niste copile cuminti , se rugau de tata sa aiba mila de fratiorul lor, sa nu- i faca nimic ..... pe Vali , Valeria , sora mea mai mare, mi- o amintesc , cum il implora pe tata sa- l ierte pe Toto..... Tata se arata neanduplecat, se tinea tare , prea era ,,gogonata'' prostia lui Toto..... El facea eforturi uriase sa avem ce manca , ce imbraca, cu ce sa ne ducem la scoala ... ca la noi in familie scoala era baza.... asa am fost educati....sa muncim, sa ajutam, dar si sa invatam ....... asta era ,, lupta lui Blaj '' tata imbracase ,,camasa mortii'' , decis sa ne scoata la ,,mal'' .....si ne- a scos ....
In curte aveam un stalp de lemn ce sprijinea podul, intrarea in pod, pe unde noi , in acei ani , atunci cand ploua urcam pe o scara , sa punem ligheane, cratiti ruginite, ce aveam la indemana , ca ne ploua in casa , anii de teroare '50 - '60....... asta pana la reparatia capitala a casei , pe care am facut- o mai tarziu, in anii '70 .....
Toto era legat de maini cred si astepta sa vada ce se va intampla cu el..... am ramas uimiti , cand l- am vazut pe tata cu un lant si un lacat in mana.... ce- o face oare, ne intrebam ? ...... A infasurat lantul de stalp si cu celalalt capat l-a legat pe Toto de picior, prins cu lacatul ..... nu mai avea scapare se putea misca un metru, doi distanta de stalp , ca un catel ...... nu ne venea sa credem ... priveam inmarmuriti , sufeream cumplit pentru fratiorul nostru..... dar .... tata era neanduplecat , voia sa -i dea o lectie..... nu am inteles atunci , de un copil, dar acum inteleg de ce a procedat asa .....poate multi au patit ceva similar ca tata , dar nu au actionat , nu au avut intuitia , puterea de stapanire a tatalui meu ...
A stat asa Toto ore in sir..... Vali surioara noastra, se ruga in continuare de tata sa- i dea cheia, sa- l deslege.....tata nu si nu .... sa sufere daca a fost in stare sa faca asa ceva, sa puna probleme familiei ....
Imi imaginez , cam ce a simtit tata, un om sensibil, milos , in orele cat Toto a stat in curte, legat cu lantul de stalp.... excesul ,duritatea nu- i erau caracteristice ... si -a mascat sentimentele, normal .... surioarele mele Mia, Vali, se agitau de colo, colo urmarindu -l pe tata , pandind momentul cand nu era atent, sa- i dea ceva de mancare lui Toto....... ca tata nu- i lasase langa stalp, decat o cana de apa , atat ...
....am inteles ceva , abia cand am citit undeva , despre boierii de tara , ce- si pedepseau slugile, in special pe tiganii robi , cand faceau nelegiuiri , legandu -i cu lantul , cu o funie de un stalp.... asa- i pedepseau ... probabil ca si tata citise, sau vazuse asa ceva in tinerete , si a procedat aidoma., nu stiu ..... cred ca i-a folosit lui Toto lectia data .!?.....dar si noua ne- a folosit .....
La rugamintile lui Vali , seara tarziu, tata a cedat, dandu- i cheia de la lacat, surorii mele sa- l elibereze ... o lectie a unui negustor , a unui caracter adevarat ....si- a calcat pe inima, vrand sa- l faca peToto , sa inteleaga ca nu e bine ce-a facut si .... sa nu mai faca !..... a inteles ...pentru ca n- a mai repetat ...isprava .....va urma
