mama copil, ioana si ioan kitanovici parintii ei ,negustori
bucuresti
Nu am abordat acest subiect, am asteptat.... de fapt nu stiu ce am asteptat.... tata, era actorul principal , factorul de decizie, persoana cea mai importanta in familie, cel ce statea in capul mesei intotdeauna , ce hotarea totul , ce se bucura de respectul familiei , al sotiei, al copiilor, ce devin in acest caz, in familiile slave macedonesti, niste bieti ...,,sateliti'' ,,piua doua'', cum spuneam noi cand eram mici ..... dar asa este corect, asa ar trebuii sa se intample la toate popoarele, unde lipsa respectului, abandonarea vechilor obiceiuri , traditii, este din ce in ce mai vizibila , dar si foarte daunatoare familiei ... ... la romani de exemplu......
Asa ca , nici mama mea nu a facut exceptie... a fost supusa, docila , a stat in umbra.... a fost o retragere asumata , dar si.impusa de traditie ... fortata de caracterul dominator al tatalui meu,Blaj, ce era mereu vioara intai, tot timpul in actiune, un om foarte activ , cu initiativa ..... un factotum ....
Mama mea era fata de negustori din Bucuresti, stabiliti in Bucuresti... Si parintii ei , ca si cei ai tatalui erau emigranti macedoneni slavi, din Gostivar .....cu pravalie, mic restaurant in Viilor , Chirigii..... Era deci o persoana ce avea o anumita stare, educatie, nascuta, crescuta in Bucuresti, de niste parinti ce munceau din greu , sa faca celor 5 copii, Elisabeta mama mea , Elena , Andrei, Mencia, Cristea, un viitor frumos .... dar soarta, niste,, intamplari'', au ,,adus- o '' in Mizil......
Este o intreaga poveste cu ,,ajungerea'' ei in Mizil.... O poveste cam trista , o drama de familie . Asa cum am spus, parintii ei aveau un mic restaurant in Viilor, zona pentru cei ce nu stiu cu multe fabrici, cu multe case , vile in constructie, o zona in plina dezvoltare, in acele timpuri anii '20 -'30, foarte aproape de Unirii , o zona semi- centrala. Micul birt, restaurant, mergea destul de bine ..... Functionarii , muncitorii, cei din zona , din fabricile alaturate, frecventau des localul.... Tataie, avea pentru cine sa munceasca, erau 5 copii trei fete si doi baieti . Viata decurgea normal , firesc .... pana la criza din ani'30 cand totul s- a ruinat....
. Mama mea , era cea mai mare, avea 16- 17 ani , trebuia maritata , ceilalti frati erau la scoala , trebuiau intretinuti , mamaia era casnica , crestea copiii .... Familie tipica de mici negustori... Dar criza din anii '30 a distrus familia mamei mele . Toti banii , au fost depusi la o singura banca si... binenteles ca a dat faliment. Tataie nu a rezistat socului ... a murit. Era tanar ...... Un dezastru de familie Tataie era stalpul .... cazand stalpul , totul s- a ruinat. Au ramas in urma o vaduva , 5 copii minori ... Mamaia mea nu stia sa faca negustorii , nu se pricepea , ea crestea copiii.... Dintr- o familie fericita, stabila material, cu bune perspective , au intrat intr- o mare problema... Mamaia Ioana , a incercat sa reziste, facand fel de fel de munci, dar era prea greu, cei cinci copii reprezentau o povara mult prea mare .....
In acest timp, la Mizil, tataie Stanciu incerca sa -i caute sotie, tatalui meu, Blaj , sa- l insoare evident tot cu o macedoneanca slava, provenita din aceeasi zona ca si el. Tetovo , Gostivar , Deni Polog ......... Asa se face ca au plecat la Bucuresti, pentru a gasi sotie tatalui meu Blaj..... Prima data au ajuns la un mic negustor din str Lizeanu, zona ce mai exista si azi , minune , sa vada o fata dar probabil nu le- a placut, sau ce stiu eu, si in final, au ajuns in Sos. Viilor , la mama mea , fam. Kitanovici , mici negustori cum am mai spus , cu un mic restaurant, originari binenteles tot din Macedonia , zona Gostivar, foarte aproape de Tetovo ....De voie, de nevoie , nu stiu exact, mama a ajuns la Mizil , s- a dus dupa barbat, asa cum era obiceiul, chiar firesc ... si s- a casatorit cu tata , fiind cununati de Boris Spasici, un mic negustor de vaza, stabilit in Mizil, si el slav macedonean ......Spun mereu slav macedonean, pentru a nu fi confundati cu macedo- romanii, vlahii de sud, romani macedonizati , o alta ramura , impropriu numiti in Romania ,,machidoni''...
.S au casatotit in '34 cred, in Mizil..... s- au nascut surorile mele mari Elena Lenuta si Paraschiva Vicki....Bucuria nu a durat mult, pentru ca tatal meu fiind cetatean , supus sarb, a fost chemat la legatie si trimis in Yugoslavia in armata ...mama era casnica, era tanara , surorile erau mici, bunicii aveau deja o varsta, asa ca tata era baza..... nu a fost deloc usor pentru cei ramasi , ba dimpotriva ....trebuiau sa se descurce fara Blaj . Plecarea lui in Yugoslavia a perturbat mult viata familiei, ce deja lupta din rasputeri sa- si croiasca un drum in Romania ......o etapa , din calvarul fara de sfarsit, al familiei noastre...
..
