mizil

 mizil....

  mizil...oras scaldat in soare ,
  covor de case si de flori ,
  la poala rodnicelor dealuri.    
  peste Tohanii, cu viile manoase
  se vad Carpatii,  falnici ,
  cu crestele cand verzi, cand dalbe.
  privind ades , atent , prelung
  catre campia verde,  nesfarsita,
  vad  Dunarea , curgand agale...
  unde te uiti,  in care zare
  spre Baragan , sau in spre Mare,
  catre  Carpati, sau Bucuresti,
  nu te mai saturi sa privesti ....
  ce  loc blagoslovit, ce  loc divin ,
  a fost sa fie dat , acestui targ.....
  mizil !?....

     asta am scris eu  despre Mizil....asa , intr -o doara ,  fara sa ma inspir de nici unde ....  mi se pareau minore rimele  insirate , aveam  ,,dubii''....  sa le public , sa nu le public  !?.....dar cum blogul meu se,, invarte'' in jurul Mizilului, le- am publicat .... cu riscul de  a ma face de ras ....
    Citind la putin timp dupa ce am scris  ,,O zi solemna ''  de I.L   Caragiale  ....  am regasit cateva idei din rimele mele,   in textul marelui dramaturg ,  in descrierea minunata facuta Mizilului , la inceputul schitei ....Tohani ,Carpatii,  Baragan, Dunarea , dealuri , campie , loc divin .... m- am bucurat enorm.....
      Nu  m- am ,,ticnit'' , n- am inebunit,  nu ma compar cu Caragiale , doamne fereste ...am fost doar fericit sa gasesc niste mici  asemanari. ....
 citez din ,, O zi solemna'':

   ,,Mizilul!  Asezata la poalele Tohanilor celebrele podgorii , aceasta urbe o gradina, se rasfata cu multa cochetarie pe o pajiste plana asupra careia bate soarele din plin de cand rasare si pana apune,  iarna sau vara .  rar se gaseste o panorama asa de placuta  si de luminata la miazanoapte , tramba podgoriilor aici aproape  si mai sus in departare ,treptele din ce in ce mai azurii ale Carpatilorl  ,la miazazi campia vasta usor povarnita care se -ntinde pana departe in Dunare . La spate cea din urma treapta a muntilor,  in fata netarmurita zare a campiei ...Se poate spune ca Mizilul este poarta Baraganului''..

 I L Caragiale

qvod erat demonstrandum....

       Cred ca este cea mai frumoasa descriere a Mizilului.......... am citat acest mic fragment , ca toti mizilenii sa  cunoasca , sa inteleaga ceva despre orasul lor ....frumusetea trebuie descoperita si de cele mai multe ori e nevoie  sa vina cineva din,, afara'' sa ,,convinga'' .....trist......  nu stim sa apreciem , sa pastram cu sfintenie  ceea ce  ce avem.... nu suntem  indeajuns de constienti,  de responsabili, de mandrii   ..  o ,,slabiciune'' poate a neamului romanesc,  speculata de ,,neprieteni''.... ,,Desteapta- te romane''
   .. . cata ,,distanta'' intre minunata descriere a Mizilului , datorata  marelui dramaturg , in comparatie cu ,,aprecierile''  de cele mai multe ori peiorative , facute la adresa Mizilului  de ,,te miri cine''..... de cei ce nici macar  n -au trecut prin Mizil... sau au trecut in goana masinii ...... fara sa priveasca ,  ca si Caragiale , la miazanoapte,  la miazazi...... spre Tohani, spre Carpati  spre Baragan.....  ca multi mizileni,  ce- si iubesc orasul , inprejurimile,  printre care va rog sa- mi permiteti sa ma includ si eu ... multumesc ....Mizil...

      ,, Mizilul,  este  poarta  Baraganului'',,,,,,        I. L . Caragiale .... frumos nu- i asa  !?

adio , dar raman cu tine ....

     
 ou sont les neiges d' antan

  .... vad , observ cum ,,latru la luna''  aiurea ... scriu.... si nu mai citeste nimeni.... nimeni nu mai reactioneaza.... gata m- am hotarat , inchid pravalia, trag obloanele , nu vreau sa ma dezic..... am spus ca atunci cand nu va mai exista interes , am sa renunt ...  asa ca... finich , ajunge,  cui foloseste, nu vreau sa mai,, urlu in desert'' ....  nu poti recita  versuri de dragoste , unei sali goale,  n-are rost.... S'est fini la comedie.... trag storurile, intru in adormire , fara spectatori .....devin un om ,,normal''...  am sa fiu in viitor,  doar eu si cu mine, fara asistenta .... trist dar demn....  nu ma dezic de absolut nimic din ce am scris,  sunt opiniile mele, trairile mele, amintirile mele, viata mea,  familia mea ,cunoscutii mei,  absolut tot ce am scris, imi asum ...

 cum spuneam....

 lumea e la mare,
 ca sa stea la soare.
 asa ca iata,
 pun punct de indata....

 sau
 am scris decent ,am scris duios,
 am fost si critic si nostalgic ,
 am incercat sa scriu frumos ,
 chit ca am fost ades prea tragic.

 sau
 nu -s nici poet
 nici scriitor ,
 atunci ce sunt?!...
 aici e drama...

 sau
 sa stau in banca mea eu vreau,
 asa cum am facut mereu.
 sa las disputele desarte ,
 si sa  ma ntorc la Dumnezeu....

sau
  intotdeauna mi- am propus
  sa nu ma bag in... troaca..
  nu m -am simtit  nicicand atras
  de  vorba  goala  ,seaca

 sau
 nu sunt un universal,
 ci doar un provincial .
.. un fost mizilean

 sau ....
 ,,fiti umili, drepti si buni'' ..... parca asta este mottoul meu...

cum spuneam:
 ,, nu sunt cult,                 ....nici cool...
   doar consecvent.''... .cu toate ca doar ,,boul e consecvent ''.. daca- i asa prefer sa fiu ...bou......

   vedeti ca nu ma dezic, ca nu aberez ,  ba din contra sunt mandru de ce am scris,  de fapt de ,, mesajele'' trimise  ...  dar degeaba,   cine sa mai citeasca aberatiile mele   ....si eu sa  pedalez in gol , nu se face !.

      dar termina domne o data .. ar spune cineva ..... ce- i asta,  ce te lamentezi atat !?  renunta si gata  ... mare lucru ...
  ...  ce  rea e lumea , insensibila , neanduplecata...... nu-atelege ca spun si eu asa la ,,deruta'' ca vreau sa renunt  ....... asteptand de fapt , sa fiu motivat  ,,rugat'' , sa mai scriu ..... dar cine , cine oare sa o  faca ?! .... asa ca pana va aparea  o,, vietate'' interesata de ceea ce scriu , spun doar atat ... ,,adio,  dar raman cu tine''.. cu voi....

 pauza...
     ....si cate as mai fi avut de scris,  scrieri minore evident ..... pacat ... dar poate cine stie.... maine e o alta zi , sau cum spune ,,englezul'' ,  sa nu spui niciodata , niciodata....never say never....pana atunci ...adio , ma cherie..... in frantuzeste ....sau in romana ...adio draga Nelo ....

   ,,va multumesc celor ce -ati scris
   frumos , magulitor si cu decenta .
   v -aplaud, va acord si un biss,
   si drept rasplata , fac o ...reverenta ''

      al dumneavoastra misu blaj ivanovici,  un biet provincial , fost  mizilen.....fost blogger de ... circumstanta ...          va pup, pa, pa ....
       sau, vorba tatalui meu ... ,,ne vedem in ...Cismigiu''....blogul  se numeste  ,,Tatal meu Blaj ''. el este eroul principal , lui i-am inchinat aceste pagini........

o isprava ...riscanta...

 
      din ciclul ....minte de copii.....  anii '60
      traznai....vinovate
 .  

     Cine avea masina personala in anii '60 ?...cativa  doar.... ii numarai pe degete .....mi- aduc bine  aminte,  de masina doctorului Androniu , medic veterinar  vecinul de peste drum,  ce locuia in diagonala de noi,  in  casele covrigarului Mocanu , casa ce avea la  demi-sol  garaj , unde- si  tinea dr Androniu  masina..... un  Opel Rekord  rosu , superb ... mai rar in Mizilul acelor ani .... high -life  in toata regula  ...  Androniu,  cu Opelul sau rosu superb, casa cu etaj , garajul de la sub -sol  , era din alt film  ... frantuzesc, nemtesc  ...  in nici un caz sovietic.......  sa ai  o asa masina ,  era  greu atunci, aproape imposibil ......dar ce stiu eu ?.!.. poate ..regina masinilor din Mizilul anilor '60 ....nu aparusera inca ,,celebrele  Dacii''......inca functiona importul din tarile prietene, din  ,,lagarul socialist'' Skoda ,Trabant,  Moskwici, Wartburg....  dar miracol , in acele  vremuri de ,,deschidere'',  se importau si  masini din vest ... Renault , Fiat ...peste drum de noi doamna Dusmanescu avea un Fiat 600 sau 850,   langa dansa locuia Neni Ardeleanu ce avea Wartburg , vis a vis , un tip Manole responsabilul unui magazin, avea Skoda 1000 M B cred ,  in stanga av. Roman cu unul din primele auto Dacia 1300 ,, frantuzeasca'' .... ce bine era,, reprezentata'' zona,   intersectia  noastra......  diversitate in forma pura....... cu toate obstacolele impuse  in acele vremuri ,  oamenii  incercau sa traiasca mai bine...... noi, inca  nu aspiram la asa ceva atunci ....  iar  eu  , eram mai mic si trebuia sa- mi astept randul ........  familia   avea  alte probleme de  rezolvat .... dar intr- o zi a venit si randul meu , asa cum se intampla in viata ...  pana in '79-  cand am obtinut permisul si mai apoi masina, ce altceva atunci Dacia , normal  -  am avut ceva de asteptat.....  ca si copilul se naste la 9 luni . ..tentatia masinii era  insa enorma ...
 
 ....Legatura noastra cu masinile, se facea prin Costel,  baiatul cel mic al lui nea Neni , bunul nostru prieten din copilarie ,, specialistul '' in auto..... avea masina in curte  , era pasionat, dar si elev la o profesionala cu acelasi profil .....  noi ceilalti  eu , Toto , Buric ,  eram ,,pe afara''....Costel ,  Dumnezeu sa- l ierte, le avea  ...cu masinile.... stia sa conduca , sa repare anumite defectiuni  ...dar nu detinea  inca permis !... era un adevarat  pericol .... ca vroia sa conduca si chiar conducea, lucru ce il ,,dispera'' pe nea Neni ...riscul  era enorm ,  nea Nenii ducea o lupta fantastica sa- l opreasca sa sofeze  .. dar  nu reusea  intotdeauna....  acum il cred, il inteleg prin ce trecea  ....
   
      .Langa noi locuia un tip Manole , responsabil la un magazin de electrice  , avea o Skoda M B... nu avea garaj ,  o tinea in fata casei.....
       .......In mare taina am fost anuntat ca la noapte , o sa ne plimbam cu masina lui Manole..... mi s -a parut o mare nesabuinta, dar tentatia masinilor era imensa,  n -am rezistat ...  am ramas in strada pana s- a lasat noaptea , tacerea ....toti vecinii erau la somn.  Acum era momentul ..... dar cum vom face,  ma intrebam ... are Costel grija.... el era specialistul.... foarte riscant ce aveam sa facem , dar de,  minte de copii.... cu o sipca , Costel a fortat  gemuletul triunghiular de la usa soferului,  apoi a bagat mana si a deschis usa din interior.  Dar tot nu- mi imaginam cum vom proceda ... m- am lamurit cand s -a urcat la volan iar pe noi ne- a pus sa impingem masina,  sa nu faca zgomot cand o va porni,  ca Manole locuia la strada .... ingenios, nu  m- ar fi dus mintea .... am impins-o 10 -20 metrii,  dupa care , umbland la firele contactului,   a pornit masina.  Aveam inima cat  un purice ....ne- am urcat  toti patru , si- am inceput plimbarea noastra nocturna prin Mizil..... eram fericiti , dar  ne era si teama ......   Am facut cateva ture....era suficient ...deja riscasem destul.....   am oprit masina inainte de casa lui Manole , dupa care am impins- o la locul ei , am  incuiat -o si.... bucurosi  de isprava,  fericiti ca n-am fost prinsi ,  ne -am indreptat fiecare spre casa lui ...Am repetat cred  ,,figura'' asta de cateva ori ....Si azi cand ma gandesc, ma apuca frigurile,   ce inconstienti eram ...cum de am facut asa ceva?...
   Am facut,  de !...minte de copii...si tentatia masinii era mare, de nerefuzat,   un miraj  ....  nu mai conta  ce o sa se intample ...importanta era plimbarea  cu masina,  ceva cu totul special atunci .....
     cand il vedeam a doua zi pe dnul Manole conducand Skoda,  ma pufnea rasul.
 ,,Ei , de- ai sti , ca si noi ne- am plimbat aseara , cu masina ta ?''!.....
  .. Ce spuneam,  copil cuminte si baba frumoasa n- ai sa vezi ... eu si Toto n- am fi facut niciodata singuri asa ceva, n-am fi fost capabili , dar .....
     asa s- a intamplat mereu,  asa se intampla si azi , te lasi atras si .... nenorocirea vine, iar regretele sunt intotdeauna tardive ....,,totul e bine cand se termina cu bine''. .... asa ca isprava noastra  ....a ramas o amintire haioasa ...atat ...dar s- ar fi putut termina..... rau ... nu stiu daca in acei ani , tata ne- ar fi putut ajuta ,  ... erau vremuri grele , tulburi....  nu stiu ce sa zic ....poate da , poate nu .....


...

minte de copil.....

 minte de copil... fratelui meu Toto..... cu duiosie , cu dragoste .....

anii '60
   
..  Mizilul era ca -nainte vreme  ....cel putin asa- l vedeam eu , asa mi -l imaginam .... nu se shimbase prea mult, aceleasi case vechi, pravalii,  strada  Balcescu , era intacta  ... aidoma celei  de odinioara , Carol....   dupa care,  azi , tanjim cativa ....,, nostalgici''.....acelasi oras patriarhal, uitat de lume ....  Amprenta ,, noii societati''  nu se facea atunci  simtita ,  privind  din afara  evident, ca in viata  multor gospodari  , a multor intelectuali , negustori priceputi,  tarani harnici .....  se petrecusera  adevarate drame ...
    ... Eu  , asa apucasem.....  orasul vechi , pravaliile vechi.... nu mi se parea nimic ,,special'',  credeam ca  negustorii din perioada  mea ,   erau cei din ,,totdeauna''.....   ma  nascusem cu ei,  traiam  alaturi de ei,  nu se vorbea  mai nimic  de interbelic ,  nici la scoala,  nici in familie , nici unde. ... Eforturile autoritatii comuniste , de a ,,ingropa''  trecutul apropiat , ca asta interesa , erau fantastice  si daduse roade ...     habar nu aveam  atunci ,  de pilda , ca vanzatorii  diverselor  pravalii , erau de fapt niste  ,,straini'' ,  veniti de te miri unde , cu valul comunist   ... si ca... altii erau adevaratii proprietari .... distrusi de regim , pauperizati,  dati la o parte,  multi prin puscarii .... nu se vorbea ....  dintre negustorii vechi  mai ,, activau'' sa zic asa , erau inca  in casa lor , miracol.... Boris Spasici, tatal meu Blaj ,  cativa ......

       Prin  anii '60 aveam in pravalia noastra din Balcescu , o patiserie   .... tata mereu a ,,improvizat'' ceva.... facea  ..diverse,, combinatii'',  cu cooperatia , pe cont propriu,  cu autorizarea organelor locale ... gasea Blaj o solutie ... ,,daia'' s-a detasat putin , daia a fost urmarit  de securitate si ,,talonat'',  nu era integrat in ,,sistem'' .... trebuia  sa i se gaseasca o vina,  pentru a fi ,,infundat'' si depus ...la  rece...  sa se faca loc vandutilor,  nulitatilor venite de te miri unde ,  din coclauri, celor cu ,,origine sanatoasa''... vai lor ! ....    .....dar Dumnezeu  l-a ajutat .... a scapat ca prin urechile acului .... Daca nu a reusit nici a  zecea  parte,  din ceea ce -ar fi putut realiza,  daca s- a chinuit , sau  a trebuit sa lupte ,, la limita'' pentru ,,paine'' , sa indure umilinte din partea unor ,,oficiali'',  mult sub nivelul lui,  cel putin a avut o stea norocoasa , ce  l-a vegheat....Mare lucru .. nu era fizicul  punctul lui forte,  forte era mentalul sau,  creierul sau .... asa ca daca  ar fi ajuns prin beciurile securitatii, doamne fereste,  nu cred c-ar fi facut fata  metodelor  lor criminale  .....   asa cum  din nefericire , s-a intamplat , cum au patit,  sute de mii de romani  patrioti , nevinovati ......respect si recunoastere vesnica acestor martiri.....

     Imi aduc  aminte,  retina a retinut de fapt ,  asa cum se intampla adesea,  o imagine...  cand ma gandesc la ,,vremurile apuse''.....  imi apare ..
      Se intra  in pravalie, pe usa din Balcescu,  serveam inauntru,  nu era  vitrina  din perioada ce a urmat...  vad si acum tejgheaua veche , pe care am pastrat- o ,  la care nu am renuntat , pana in '84 cand am parasit Mizilul in graba , intempestiv ... o vad si acum pe sfanta mea mama in spatele  tejghelei  stand pe scaun ..... tot timpul  pe langa mama ,  in bratele  ei ...  Ma ,,fataiam ''cand in pravalie , cand afara , citeam cu mama dintr- un ziar , o revista  , nu eram asaltati de clienti  , lumea o ducea extrem de greu , asa ca aveam timp,  mai ales  la  pranz , cand vanzarea  ,,murea'' deabinelea ....  tata  nu se ocupa prea mult  de patiseria  noastra ,  lucra atunci  la laboratorul de cofetarie - patiserie al Mizilului, asa ca  mama avea grija  ....iar noi  copiii o ajutam cum puteam ...
cred ca aveam pana- n 10 ani , iar Toto fratele meu  mai mare 12 , 13 ani  , copii in toata regula ...
Toti ,,orbitam'' in jurul pravaliei,  a mamei ...tata pleca  la serviciu dimineata si  se intorcea  seara tarziu,  sau chiar  ramanea la laborator  peste noapte  ....   cateodata venea  acasa si  la pranz,  sa se odihneasca ,  atunci ne apucau pe noi copiii,  certurile, scandalul.....  faceam   harmalaie ..... somnul tatei  se ducea....... tata se trezea  de fiecare data nervos , ne adresa niste injuraturi domestice,  ca nu vorbea urat , ne alerga  prin curtea mica pana in dreptul portii  , unde se oprea invariabil ...n- avea cum sa iasa dupa noi  in strada.... in ,, izmene'' , noi stiam asta  .... asa ca de fiecare data scapam  de ,,razbunarea'' lui  ... acum il inteleg ...dar atunci.?!
   ..Il suparam si noi evident ...ca doar   copil cuminte si ..baba frumoasa ... n- ai sa vezi ..  erau inerente...   s-a intamplat rar,  ce- i drept , sa facem si nazbatii mai ,,rele'' cu toate ca eram destul de cuminti....  de una imi aduc aminte cu nostalgie..... nu -mi apartine mie, ci lui Toto,  fratele meu mai mare..... Mi- a ramas  intiparita pe retina,  in memorie , nu stiu daca el  isi mai  aminteste ...poate daca v- a citii  , cine stie
   .!?
II
    ... dar spune domne o data ce ai de spus, ar zice cineva...... ce tot ne amagesti  , ne plimbi .....  corect ....gata cu preambulul  ..... L- a suparat pe tata, era si normal sa se  supere  , in acest caz Toto  , culmea  ,cel ce a devenit in timp, cel mai ascultator, cel mai supus .... mi-l aduc aminte pe tata , cum se agita,  cum gesticula , cum o certa pe biata mama ....Toto ,,furase'', sterpelise,   toata vanzarea mamei , cateva sute bune de lei,  ceea ce insemna atunci in anii '60 , o suma destul de mare....tata avea  multe pe cap ,  familie numeroasa ,  multe obligatii ,  multe griji....  era fiert ,  ce mai tura - vura ....  ia- l pe Toto de unde nu- i ,  disparuse cu bani cu tot , se evaporase....Cu noi era si Marinica Zamfirescu -Niculescu vecinul si prietenul nostru mai mare  ... de Toto era mai apropiat....  cert este ca am ajuns toti trei la Cofetaria din centru, cea  de langa restaurantul- gradina  Tohani....    unde tata a aflat,  ca  Toto si  Buric  adica  Nicusor Romulescu - prietenul  nostru din copilarie  ,,nebunul strazii '' .....,,adoptat'' de tata,  de noi , ne era ca un frate ,  ne ajuta la pravalie , era de -al casei - cumparase jumatate din produsele expuse..... prajituri , ciocolata ,cutii bomboane,  cutii rahat,  cutii jeleuri  biscuiti .... ce mai,  rafturile erau goale.... ,,devalizase'' cofetaria  ....
 
     Pe cine nu cunostea tata , asa cum nu era cineva  in Mizil sa nu-l cunoasca.....
 -  Pai bine !...   de ce i -ai vandut asa multe produse,  nu te- ai interbat ce face cu ele , de unde are atatia bani ,   puteai sa ma anunti si pe mine,  doar stiai ca- i baiatul meu .....
 - L-a trimis pe ala blondu' a lui Romulescu  sa cumpere ..    Cert e ca tata si- a dat seama pe ce s -au dus atatia bani si incepuse sa  realizeze ca nu mai poate  face  nimic.... Dar afland ce se intamplase,  cum isi batuse joc  Toto  de atatia bani,  se enervase si mai tare .....
- Tu -i grijania masii,  tu- i mama masii,   il omor daca- l prind.!.... asa e omul la suparare...   unde o fii acum se intreba..?.  poate mai pot recupera ceva.....
     Cred ca Marinica a deconspirat, a stiut ceva,   nu stiu precis    ..... eram impreuna : tata  , Marinica si cu mine ..... la un moment dat ne -am indreptat  toti trei , spre pod .... garla .....Istau , Tohaneanca .....in sfarsit.... aflase tata ceva .  Am ajuns in dreptul podului,  pe partea stanga....  am  coborat  cu grija malurile inalte ...... din afara privind ,  nu- ti puteai inchipui ce maluri  abrupte   are acest firisor de rau ,   mai mult secat....   lucru ce ne obliga sa facem,  cand eram  copii   ,, opritoare '', sa ne putrem scalda ...  Am traversat cu grija malurile ....  ameteai privind in jos ...   Dupa cateva escaladari,  am ajuns la insula , pe Tohaneanca,   o insulita mica de fapt ...  In mijlocul ei  , Toto de o parte si Buric pe cealalta,  stateau turceste,  mancau din dulciuri,  inconjurati de zeci de cutii goale..... o imagine intiparita  bine ,  ce -mi aduce aminte de Robinson Crusoe...   izolat,  naufragiat , in mica insula,  inconjurat de resturi de peste  mancarea lui  zilnica  ... cam asa si ei....  doar  ca .... mancau ciocolata.......
.
   Au inlemnit cand ne- au vazut.
     -Va omor daca pun mana pe voi , striga tata la ei ....tu , Buric l-ai invatat,  lasa ca pun eu mana si  pe tine... Au lasat cutiile de bomboane,  le- au abandonat in graba,  si trecand prin apa ,  au iesit la un mal , incercand sa fuga ,  s-o stearga..... tata pe o parte,  Marinica pe o parte....le- au taiat calea .  Tin minte cum  Toto fugea pe marginea malului ,  razant cu malul   .....tata a incercat sa- i dea un sut,  dar nu l- a atins.... l -ar fi atuncat de la 10 m ... Toto n -ar mai fi fost azi..... a fost norocul lui dar... si al lui tata ... cert e ca au pus mana pe el  , Marinica cred .....de pe atunci avea aptitudini de ...copoi,  glumesc .... acum urmeaza  partea dragutea , si poanta acestei amintiri duioase , cu stalpul,  cu lantul ,  de care rad,  ori de cate ori mi- aduc aminte ....
..... Toto in curte ,  legat de maini cred ....  dar, era doar inceputul ...surorile mele, Mia,  Vali   impresionate   niste copile cuminti  ,  se rugau de tata sa aiba mila de fratiorul lor,  sa nu- i faca nimic ..... pe Vali , Valeria , sora mea mai mare, mi- o amintesc ,  cum  il implora pe tata sa- l ierte pe Toto..... Tata se arata neanduplecat, se tinea tare ,  prea era ,,gogonata'' prostia lui Toto.....    El facea eforturi uriase sa avem ce manca , ce imbraca,  cu ce sa  ne ducem la scoala ... ca la noi in familie scoala era  baza.... asa am fost educati....sa muncim, sa ajutam,  dar si sa invatam ....... asta  era ,, lupta lui  Blaj '' tata   imbracase ,,camasa mortii'' , decis sa ne scoata  la ,,mal'' .....si ne- a scos ....
 
    In curte aveam un stalp de lemn ce sprijinea podul,  intrarea in pod,  pe unde  noi , in acei ani , atunci cand ploua urcam pe o scara ,  sa punem ligheane,  cratiti ruginite,  ce aveam la indemana ,  ca ne ploua in casa ,    anii de teroare '50 -  '60....... asta  pana la  reparatia capitala a casei ,  pe care am facut- o  mai tarziu,  in anii '70 .....
    Toto era  legat de maini cred  si astepta  sa vada ce se va intampla cu el.....  am ramas uimiti  , cand l- am vazut pe tata cu un lant si un lacat in mana.... ce- o face oare,  ne intrebam ? ...... A  infasurat lantul de stalp si cu  celalalt capat l-a legat pe Toto de picior,  prins  cu lacatul ..... nu mai avea scapare    se putea misca un metru,  doi  distanta de stalp , ca  un catel ...... nu ne venea sa credem ... priveam inmarmuriti , sufeream cumplit pentru fratiorul nostru.....  dar .... tata  era neanduplecat , voia sa -i dea o lectie..... nu am inteles atunci ,  de un copil,  dar acum inteleg de ce a procedat asa .....poate multi au  patit ceva similar ca  tata ,  dar nu au  actionat , nu  au avut intuitia , puterea de stapanire a tatalui meu ...
      A stat asa Toto ore in sir..... Vali surioara noastra,  se ruga  in continuare de tata sa- i dea cheia,  sa- l deslege.....tata nu si nu .... sa sufere daca a fost in stare sa faca asa ceva,  sa  puna   probleme familiei ....
    Imi  imaginez , cam ce a simtit  tata,  un om sensibil, milos ,  in orele cat Toto a stat in curte,  legat cu lantul de stalp.... excesul ,duritatea nu- i erau  caracteristice ... si -a mascat sentimentele,  normal  ....  surioarele mele Mia,  Vali,  se agitau de colo,  colo   urmarindu -l pe tata , pandind momentul   cand   nu era atent,  sa- i dea  ceva de mancare lui Toto....... ca tata nu- i lasase langa stalp,  decat o cana de apa , atat ...
    ....am inteles ceva ,  abia cand am citit undeva ,  despre  boierii de tara ,  ce- si pedepseau  slugile,  in special pe tiganii robi ,   cand faceau nelegiuiri ,  legandu -i cu  lantul , cu o funie de un  stalp.... asa- i pedepseau  ... probabil ca si tata citise,  sau vazuse asa ceva in tinerete , si a procedat aidoma., nu stiu ..... cred ca i-a folosit lui Toto lectia data .!?.....dar si noua ne- a folosit .....
 
      La rugamintile lui Vali ,  seara tarziu,  tata a cedat,  dandu- i cheia de la lacat,  surorii mele sa- l elibereze   ... o lectie a unui negustor , a unui  caracter adevarat ....si- a calcat pe inima,  vrand sa- l faca peToto , sa inteleaga  ca nu e bine ce-a facut si .... sa nu mai faca !..... a inteles  ...pentru ca n- a mai repetat ...isprava .....va urma

lui... ,,esteu; sau.... Istau

in loc de raspuns.....cu pretuire....lui Esteu

fara.... preambul .....

am scapat de ,,Daciada'',
dar dand clik pe net mereu ,
am dat de.... ,,Miziliada''.
blogul unui tip ...Esteu ''

are un sait,  ce sa zic , tare.!..
plin cu  date din arhiva.
face- o treaba de valoare,
nu -i usor ...chiar de -i tardiva.

strange documente ,date
sa  arate la tot  'natul,
ca  Mizilul  e.... aparte,
un oras ca nimeni altul.

eu  il cred , il inteleg ,
ca -s om drept, impartial ,.
ori ce- as vrea, nu pot sa neg ,
ca ce face, nu-i.....vital .!......                    .colosal , esential, genial  .....s.a.m.d....

zecheru.......

   o modesta evocare....            

  Am dorit  mereu, sa scriu ceva , despre acest om unic , un personaj fascinant,  un  fin intelectual , pur sange , rasat,  un nedreptatit, dar si .... un nefericit   .. ..,, fortat'' sa traiasca intr- un mediu ostil,  in obscurul Mizil , intr- o Romanie puternic comunizata, plina de nulitati ,  multi veniti din.                 ,,coclauri'' la ,,chemarea'' partidului , sa puna umarul la ...distrugerea tarii.... la tot ce avea  mai bun, material si uman  acest spatiu......
   Zecheru  era altceva, cu totul altceva...... ar fi fost  un om normal, in ,,pielea'' lui,  intr-o societate si ea  normala ,  dar  devenise   ...,,anormal'' in Romania anilor '70 -'80 .... era un ,,corp strain ,,in Mizilul uniformizat  ,  muncitoresc,  hei- rupist  al acelor vremuri.....  Cred ca -i era greu acestui          ,,spirit liber'' , neatins de infectia comunista,  sa ,,traiasca'' in atare conditii..... facea eforturi e clar,  un neadaptat perfect,  ce functiona  dupa propriile  reguli , convingeri.... un ,,ratacit'' in Mizilul  acelor ani....  O ,,naluca'',  retras in cartile lui , in lumea lui...

   Dar ...   o  prezenta cu totul speciala,  distinsa , de intelectual adevarat .....ca erau si ,,intelectualii'' vremii ... altceva .....un tip inalt , frumos,  cu un par bogat,  mai lung ....mi- l aduc aminte trecand prin fata pravaliei noastre , imbracat intr- un loden maxi.... locuia tot pe Balcescu , cu chirie, la mansarda , unde altundeva doar era un     ...boem,  in frumoasa vila a av. Dumitrescu,  un timp indelungat sediul Procuraturii ...... Cultura , inteligenta , educatia, spiritul enciclopedic, caracterul .... dar si infatisarea lui faceau ,,diferenta''  fata de multele  ,, nulitati  pretioase''  locale....
  .
   ..Tot timpul  am fost atras , am relationat .cu oamenii  speciali.,de un anumit nivel ....  asa am fost educat, asa am vazut in casa,  la tata .........si fericit cand am primit.... aprecieri din partea lor... cu jigodiile culte , sau analfabete,  niciodata  n-am facut ...              ,,pace''....M -am bucurat putin de atentia acestui ,,geniu'' local ...eram mandru ....sunt si acum .
.. A fost profesorul meu de istorie,  de franceza,  la liceu,  in anumite perioade ,  mi -a  fost suficient sa- l cunosc , sa- l apreciez.... Eu  nu eram in topul tocilarilor,   aveam doar doua trei materii care ma interesau... lb romana , geografia, ec. politica , istoria atat .....la celelalte eram catastrofal,  mai ales la stiintele exacte , o calamitate.....Asa ca la  profesorii ce judecau  elevii doar dupa note, nu aveam nici o sansa....Nu era cazul si cu domnul  Zecheru ...facea altfel de evaluari ...ma ,,mirosise'' , m- a intuit,  stia ca sunt.               ,,altceva''.... nu se orienta dupa note...... Stia si ca eu nu mai invatam ,  fiind acaparat de munca , de pravalia familiei ... .....vedea in mine ceea ce eram cu adevarat......  
 -Tu esti un baiat  dintr-o familie buna ,  de la care am pretentii, sa ai grija , sa ti cont de asta !..Mi-a  spus aceste vorbe,  dupa un mic,, incident.''....   La o ora de curs  ,  plimbandu- se printre randuri , s- a oprit la un moment dat in dreptul meu..... vazand la mana mea o bratara , a reactionat ,,subit'',  mi -a luat mana,  a studiat putin  bratara,  ce era din otel. ...era ceva nou atunci si eu dorind  sa fiu in..     ,,trend'' asa cum imi era obiceiul , am dar cuiva sa- mi faca  rapid una.... lant cu o  placuta, pe care mi- a gravat numele unei formatii de muzica pop    ... eram clasa a 9 a.... un copil...
 - Scoate- o imediat de la mana,  da -mi -o  !..... si dupa ore sa vi la cancelarie,  sa vorbesc ceva cu tine.....M -am conformat,  ce era sa fac,  nu intelegeam bine ce provocase reactia dura a domnului profesor....
 a trecut ora si m- am infiintat in fata cancelariei  asteptandu- l pe domnul Zecheru ....
 -Asculta  ,sa ti minte,  uite bratara  ia- o daca vrei , dar sa sti ceva ..este de prost gust,  un kitsh.... asa ceva nu te avantajeaza , nu- ti face cinste , daca vrei bratara atunci cand vei avea posibilitate,  sa -ti cumperi una din  aur , argint..... asta de,, fier''sa o arunci  !...Cred ca ai inteles ce ti- am spus....    -
  -Am inteles domnule profesor, .am inteles ...
  -Bine atunci , ia -o si fa ce ti -am spus.....Am  ramas pe ganduri,   o lectie de viata ,  cu.    ,,reverberatii'' mai ample .... Am aruncat- o evident ....si cu prima ocazie , mi- am luat una din aur ...m -a urmarit  un  timp ...lectia domnului Zecheru , mi- a folosit in viata , ii multumesc si acum ...
ma simteam mandru , privilegiat,  ca sunt bagat in seama ,  ca sunt in atentia  acestui om special ....stiind  cat este  de pretentios,   de zgarcit in aprecieri ,  cat de selectiv  este ...

   ..Ne -a predat  in cateva randuri , atat istoria, cat si lb franceza... un tip  total nonconformist .... intarzia la ore ,se comporta cateodata bizar , impevizibil ,  detasat ..... dar genial,  cult,  subtil..... prea subtil pentu nivelul nostru si pentru cum era atunci  , invatamantul romanesc.... inchistat , limitat in informatii...... de fapt programa de invatamant  era problema , puternic politizata , ca profesorii erau de cea mai buna calitate ....
    putini il intelegeau .....

    Stateam in ultima banca de multe ori singur..In repetate randuri ,,motaiam'' la ore sau adormeam  deabinela  Munceam mult , mama se imbolnavise si se mutase la Bucuresti ,   asa ca tata s- a trezit singur, si- a trebuit ca noi copii sa trecem... la treaba,  s-o suplinim .......Eram clasa  a 9 ,  imi facusem mari vise in ceea ce privea scoala, dar boala si plecarea mamei , mi -a dat toate planurile peste cap,  nu -mi imaginam atunci ce ne asteapta !.....     Tata  s -a vazut nevoit sa apeleze la noi , la fratemiu si la mine..... scoala incepea incet , incet  sa ramana in urma..... Existenta era mai importanta , aveam nevoie toti copiii  de sustinere materiala ..Asta a fost situatia,  nu vreau sa scuz nimic, ci doar sa relev un adevar  ..aveam o situatie speciala fata de colegii mei ...ei nu lucrau nicaieri , aveau mai mult timp pentru studiu .......

    N -am divagat aiurea ...adormeam la ore , motaiam,  colegii radeau , se amuzau...... atunci domnul profesor Zecheru ii apostrofa :
-  Ce radeti  ca tampitii.... se enervase.....   el  munceste acasa , ajuta familia ,  ce , e ca voi !?.. e obosit normal .....si eu  am vazut ca  motaie ,  dar  l-am lasat in pace , va treziti acum sa radeti de el .....doar trec frecvent prin fata pravaliei lor,  si- l vad mereu muncind , ajutand ... au tacut toti .... le- a dat  si o lectie evident....
   -Stai linistit...vezi -ti de traba ta , nu- i  baga in seama...... C'est sufi..... relevant , nu ?....               ......eruditia , dublata de caracter, omenie  ... mai rar........ Zecheru chiar era un om ...rar..........va urma

radeti ....aveti de cine si ....de ce !

   aurul si ....polonezul....

   personaje  : Eu  , vecina , nea Neni si....... polonezul


   Cred  ca o sa radeti.!..... asta si vreau ... am tot vorbit de umor, de simtul umorului , despre necesitatea de a privi , cu detasare , cu umor, viata ....ca altfel imbatranim,  facem riduri prematur, asa ca indemnul meu e sa radeti de cate ori aveti ocazia  ......nu cu gura pana la urechi neaparat ,   nu fara motiv  si  in  nici un caz batjocoritor .....adica sa nu radeti de raul altuia , niciodata....,,ce tie nu- ti place, altuia nu-i face''.... Radem din multe motive, foarte multe,  in cazul de fata ,  puteti rade   de prostia, de  naivitatea mea.....
    Era  la  amiaza  plictiseala , caldura , clienti ,,ioc ''. stateam pe scaun, citeam ceva ,  liniste si pace ... nu  banuiam  ce m -asteapta,  cred ca nici ,, mama omida'' n -ar fi putut prezice ... dar cand necazul vine, n- ai ce face,  te supui..... Apatia ce ma cuprinsese,  e intrerupta brusc  de doamna Dusmanescu , vecina  de vis a vis ,  o buna croitoreasa , vaduva,   la care  ,,imi lucram'' si eu  una,  alta ..  Aveam o relatie foarte buna cu dansa ,  ne respectam,  na ajutam.....
-Ce s a intamplat tanti  ? ce- ati patit,  va vad cam  agitata...
   M -a ,,tras'' de- o parte , ferit ,  a bagat mana in buzunar si -a scos un servetel , in care se gaseau mai  multe bijuterii,  verghiete , inel ,medalion...
  - Te intrb pe tine , stiu ca esti serios,  am incredere in tine,  ce zici de ,,astea'' sunt bune,  e aur,  ce zici ?  ca a venit un  polonez cu o masina si mi le -a oferit de vanzare....
 Eu aveam o conceptie peste care nu treceam .... sa nu cumpar aur aiurea, de la oricine.... in primul rand ca nu aveam incredere , dar era si periculos..... te miroseau ,,sticletii'' dadeai de,, belea'',   dar  cand vine ceasul rau.... vine .. !?
-  La aur nu ma bag,  nu ma pricp ,  e cu dus intors ,ce stiu eu...
-Ce zici totusi,  insista.
-Nu stiu, nu stiu ce sa zic,  ma aparam....incercam sa evit, sa scap....
 -Mi le da ieftin...
-Pai inca un motiv sa ma- ndoiesc , dar nu vreau nici  sa pierzi,, chilipirul''...
-Spune ce sa fac,  insista .
-Nu stiu tanti,  fa ce crezi.
-Hai ma Misulica,  spune ceva.
-Ia- le , spun sa scap de dansa, ce mare lucru 2 -3 mii lei , am zis intr- o doara , la ,,misto'' ca de fapt 2 3 mii erau bani multi,  pentru un roman de rand...
-Are,  ca sunt multi bani pentru mine , ce eu sunt ca tine...
-Stiu eu,  daca- i polonez, cred ca sunt pe bune .....  in anii '80 ,  a fost o  invazie de polonezi , cu bisnita cu ce altceva  , inca nu se auzise ce tepe trageau si la inceput , pana te prinzi , pana se afla modul de operare , te- ntepi ...
   Cert e,  ca ce -am spus, ce nu am spus,  tanti Dusmanescu  a cumparat aurul...
Dar n- ar fi fost nimic m- a pus dracu'  , si- am cumparat si eu .   Un,, polonez ''blond     mi -a inspirat incredere.... binenteles ca era cuplat cu un tigan,  ce statea in umbra probabil ,, polonezul'' era bagat in fata , blond , simpatic,  credibil  ce mai tura- vura.... buna piesa .....   bine jucat ..... m- a pus  ,,aghiuta''....
  Cumpar  si eu imi zic, dai dracului de bani , pana vine Blaj,  era in Yugoslavia , ii fac la loc ....Am luat si eu verghete , ghiul,  i- am dat banii  2 ,3 mii polonezului , ce s- a ,,topit'' rapid in...ceata ....
 N- am avut rabdare , am simtit ceva , incepusem sa  ma- ndoiesc.....   i- am dat telefon lui nea Neni.
 -Ce -ai patit Misulica?
- Vino bre pana la mine, sa- ti arat ceva , hai, te rog ...
-Bine,   am sa vin  ..  nea  Neni era amator sa- si dea cu parerea , dispus mereu sa ajute,  mai  iesea din casa....
 Dupa  scurt timp apare.
-Ce- i  ma Misulica , ce este , ce- ai patit?

-M-a pus dracu'  , m-am luat dupa Dusmaneasca si am cumparat niste aur de la un ,,polonez'' ,cred ca m- a fript,  vreau sa vezi,  sa- ti dai cu parerea  matale ...
Si- a dat seama din prima  c- am luat teapa, fara sa vada aurul,  doar din intuitie, experienta ...
-C- ai facut,  n -ai avut  minte,  daca vroiai  aur , iti aduceam eu, de la Ploiesti,  de la un cunoscut de- al meu ,bijutier ....Daca afla Blaj,  se supara rau ....


- Lasa  ,  nea Neni nu asta- i baiul,  nu mi-e de tata  , mi- e da bani, ca sigur .... i- am pierdut !
 -Da -mi sa  vad ce- ai cumparat  ..... Ce-s ,, fiarele'' astea?! ....si- n secunda urmatoare, le arunca in strada prin usa pravaliei....
 -Stai bre ce faci , strig disperat....  nea Neni radea ... m- am dus in strada sa le recuperez...
- La-sa- le naibii de ,,fiare.''... 2 mii te fac pe tine  , ii ,,scoti''  tu  intr- o zi , doua  ...continua sa rada si mai tare .....
-Ce- ai facut ma Misulica , te credeam mai destept , de ce nu m -ai chemat si pe mine cand le- ai luat ?
-De ce le- ai aruncat  , poate sunt  bune,   incercam sa- mi fac curaj .... din cauza lui Dusmaneasca le- am cumparat , firar sa fie.... Nea Neni  nu- si putea stapanii rasul...

  - Uite ce  Misulica,  maine ma duc la Ploiesti , trec si  pe la bijutier sa- ti fac placerea,  dar sunt ,,stifturi''  se vede de la o posta ..  nu- i problema la tine , treci tu peste teapa asta. ....dar Dusmaneasca ?!..... cred ca- i ,,moarta''....facea bascalie. ..era normal .....
   N -am putut sa dorm in  noaptea ce a urmat ......asteptam infrigurat , sa vina nea Neni cu rezultatul de la bijutier.  Speram , asa e omul....  A doua zi dupa pranz, ma trezesc cu el  in pravalie....... avea  ghiulul in  deget. ce  se inegrise, normal.. ...
- Ce mai vrei,  te- ai convins.... mai vrei alta dovada ...
- M-am convins... spun resemnat , si -n secunda urmatoare,  nea Neni le arunca  din nou in strada ..... nu mai m -am dus dupa ele,  ar fi fost culmea , radeam amandoi , na distram,  trcuse ,,socul ''...
- Lasa-  le,   poate le gaseste vreun  tigan , si  ti le vinde din nou .!...facea misto ....
-Ce- o face  Dusmaneasca , cand  si- o da seama ca nu- s din aur  ...! ..
.....dar n- a trecut mult timp.....apare si vecina ,  disperata, aproape plangand....

   -Ce sa va fac , v- am spus ca nu ma pricep  !...Stati  calma  , ii spun s -o linistesc  am cumparat si eu , am pierdut si eu  banii .....a fost nea Neni la bijutier,  nu e aur,  uitati -va  in strada  ,  le- am aruncat deja.... nu va  preocupati de ce -a fost  , am mult de lucrat la dv. , de scurtat ,  modificat ... asa ca o sa va  recuperati  banii....Ca de obicei nea Neni radea de prostia noastra  , dar acum o  facea pe infundate sa nu- l observe vecina .... era si normal sa rada,  avea motiv.. ..... ar fi fost  mai bine, sa nu -mi  ceara parerea doamna Dusmanescu.,,,, m -a costat cam mult...,,.consultatia'' ....dar ,,no problem''  atunci..... ,,avea balta peste''.....,,daia'' am ,,tratat'' incidentul ca pe ceva... comic .... asa ca .radeti ....aveti de cine ....aveti si de ce......

o poanta ....cu potcovari....

      Stiu  ceva , destul de putin ,  destul de vag, despre vechiul centru al Mizilului si proprieterii caselor, pravaliilor  acelor timpuri ,  putine lucruri despre Mizilul interbelic.... nu se vorbea era  tabu , nu ne distantasem  suficient de acea perioada  , interesul era minim , traiam in comunism , acaparati ,  comunism  ce parea vesnic,  asa ca multe amintiri despre oameni si locuri s-au pierdut...  traitorii acelor vremuri, au parasit unul cate unul , aceasta lume , demolarile au sters si ele memoria noastra, asa ca azi ,,alergam ca disperatii'' , sa aflam ce a fost , cum a fost.?!.... Arhiva ofera documente bogate in date,  ilustrate , obtinerea lor  cere insa  multa truda, tot respectul celor ce incearca sa aduca la lumina vechi documente,  sa aflam si noi , cine am fost, cine suntem ..... dar un farmec aparte au  si  relatarile celor ce mai traiesc,  ce stiu cu ,,adevarat''  ceva de vechiul  Mizil...... In blocul meu locuieste un domn, din Mizil, .. are acum 75 ani , e nascut in Mizil , a locuit undeva pe Grivitei ...... recent ne-am ,,antrenat'' intr-o mica discutie despre  Mizil ,  despre vechiul centru al Mizilului ......
    Am ramas placut  surprins ...stia destul de multe lucruri ....  Se vede treaba ca atunci cand am locuit in Mizil,  nu am incercat  sa aflu ,sa strang,  mai multe date , documente, amanunte,  sa le tezaurizez....pacat ... mi -ar fi prins bine acum  ....de varsta,  aveam alte preocupari . Imi place sa starnesc , sa provoc , sa impartasesc  ceea ce stiu    celor  ce se ocupa serios da trecutul Mizilului,  ca ei sa cunoasca aceste mici  amanunte,  pe care eventual sa le valorifice... ca eu sunt vag , aluziv , putin preocupat ....nu sunt prea multe de spus, dar orice amanunt e important .... poate conduce la aflarea  altora  , mai detaliate, mai cuprinzatoare.....asta e scopul ca de obicei ...nobil ...

   Imi  povestea  lucruri interesante , locatii ,  proprietari din Carol  , eram atent , acaparat..si dintr -o data ma surprinde cu o  intreabare :

-  Misule, stii ca Mizilul a avut cele mai multe uzine din Romania ?
Am ramas  perplex o secunda ,  doua....  dupa care,  mi -am revenit... am intuit  ca vorbele dansului,  ascund  ceva, o poanta...
-Cum asa, am zis putin incurcat !... cate a avut ?
 -44...
-Cateeeee?.....nu se poate! imposibil...
A ras, vazandu -mi reactia.
-Pai ce, nu sti ca Mizilul a avut 44 de fierarii ,  potcovarii !...
 Am ras si eu    ... Mi- a placut  poanta .....i- am spus ca am retinut- o si ca  am sa o plasez si eu.....
 lasand gluma la o parte, cred ca numarul potcovarilor, fierarilor nu era departe de cifra avansata de vecinul meu!

 Dar pastrand o normalitate, revenind la evocari , mi- a adus aminte  si numele a doi fierari , potcovari , renumiti in epoca
 Lepadatu si Telu
 Telu locuia undeva pe M Bravu langa casele lui Bibica, vis a vis de noi
 La Telu se pare ca am locuit noi,  fam Blaj, parintii si 6 copii,  dupe ce ne- a luat foc casa,  in cumplita iarna '54- '55 , chiar in noaptea de An nou... o drama de proportii a familiei mele ...imi amintesc cum in repetate randuri,  venea la pravalie  un tip , care invariabil ma aborda cu formula : ,,domnule Blaj , imi spunea asa dupa numele lui tata , stiti ca dupa ce v -a luat foc casa,  a- ti locuit la noi  un timp ''.... facea din acel eveniment tragic,  ceva de fala , se lauda, se mandrea,  ca el ne -a gazduit......  era indreptatit sa gandeasca asa,  chiar facuse o fapta buna ....binenteles ca- i dadeam o punga cu gogosi .... fara bani ....Mai stiu de un potcovar din acele vremuri, de la tata..... eu nu l- am cunoscut ... cu scuzele de rigoare,  nu aveam ,,cunostinte'' in acest mediu,  bransa..... Dar tata,  sa ne dispuna,  sa ne faca sa radem , de multe ori,  atunci cand ne asezam la masa,  spunea nu cu rautate, ci  cu ironie amara , dar ..cu umor : ,,sa fie masa bogata ca la Petre Buia''.... ce era,  stiu de la tata,  un potcovar amarat,  cu copii multi probabil,  pe care el ,  ii mai ajuta,  in perioada de  peste 10 ani,   cat a fost sef la laboratorul de patiserie- cofetarie al Mizilului , din sos M Bravu....
  Cei mai multi potcovari locuiau la ,,drumul mare'' , Soseaua Nationala  , M Bravu , unde altundeva, acolo era vadul ,   in case amarate de chirpici , peticite cu balega de cal,  vai mama lor , isi castigau insa painea cinstit, integrati , amestecati printre romani , ca si muzicantii , frizerii ,  vazandu-si de treaba lor .... diferiti de cei din tiganie  ,,Cartier'' cum ziceam noi , amarati ,,rau'', fara ocupatie , traind de pe o zi pe alta , intr- o crunta saracie ... . asta stiu eu ...acum poate e altceva,  poate ca s- au emancipat ,  nu stiu ...M- as bucura sa o duca mai bine .. toti ....
   Vedeti care e diferenta intre  un document si o ,,poveste'' ....documentul  e.... marmura, relatarea e.... viata ....
  C'est un petit diferance....  Mie in general mi -a placut ,,viata'',  asa am fost eu , mai ,,visceral '', mi -au placut  si povestile dar cele.... adevarate... sa nu ma intrebati de ce , sa nu ma judecati ....va urma  .....
.................................
   
.....

o arma eficienta ....umorul .....

     
     I

   ......am facut o pauza mai lunga ... observ ca incet, incet, imi pierd cititorii ....ochii care nu se vad se uita,  nu- i asa ?....ce sa mai  scriu , ce sa mai  ,, inventez'' , sa- mi ,,tin'' publicul  aproape, ca  rudele,  prietenii,  m- au parasit .  asa ca  speranta  mi- a ramas in cititorii blogului ... dar totul are un sfarsit ...simt si o concurenta inegala, acerba din partea celor ce scriu despre Mizil , mult mai profund,  mai documentat .... e muzica simfonica , pe langa ,,lalaielile'' mele...dar ce sa fac, asta sunt....oricum n-am sa ma schimb., nu am sa fac eforturi in acest sens , ci am sa ,, lalai' in continuare .... Nu- mi stric stilul ....Vreau sa  raman asa ,,frust'' cum sunt,  convins fiind , ca am si eu ,,corespondenti'' numerosi,  intre semeni,  dispusi sa citeasca ...aberatiile mele ....... nu toti romanii au terminat Harvard University  sau  cum spuneau negustorii : ,, marfa nevanduta si.....  femeie...  fata mare , nu exista '' ....Asa ca ,,no problem ''.!....doar sa ma  decid  sa  scriu ceva  , si ....    c'est sufi....,,.marfa sa fie .....cumparatori sunt destui.''...
     .Dar ce sa scriu,  aici e drama  !?...    tot ceva real,  adevarat , ca nu pot sa improvizez.....  o amintire, un eveniment trecut, o intamplare legata binenteles de  Mizil , de  Blaj ,  de mizileni evident,  ca  altceva  nu ma intereseaza .... vreau sa raman consecvent,  asa cum spun undeva :

 dupa  ce  m- am  analizat,
 gandind putin ,am constatat,
 ca nu- s  un  tip... universal,
 ci  doar un ...biet provincial .        mizilean ....  

 n -am  ambitii  mondiale,
 ci  doar  veleitati  locale.
 nu  vreau lumea la picioare,
 doar Mizilul sa-l,,vad''..mare...

,,,,cred ca sesizati umorul., nu e greu ....un gen, culmea , foarte serios , aproape  ,,tragic '', moralizator  , a nu se confunda cu ,,bascalia''... ceva  tipic romanesc ....chiar daca umorul, autoironia, hazul de necaz, promovat timid de mine , sufera la stilistica, la forma .... cand ironizez, cand  critic, o fac doar  cu scop moralizator ,  acela de a arata cu degetul , de a  indrepta ceva , din raul ce ne inconjoara ... ce scriu  ..e de fapt  o ,,chemare'' la ...normalitate ...  da , da, la normalitate..... .sa fim .in acord permanent cu binele ,  cu  realitatea ,  cu adevarul ... asta e normalitate ...   sau cum se spune azi ...fara  ,,fite '' ..... fii normal domne'.!.... e mult ?!..

 am scris mult,
 am scris frecvent.
 nu  sunt  ,,cult '',                  si nici macar ....cool....ha ha ha
 doar ...consecvent....!

    II

    Umorul e si o armura , o platosa...   te aperi prin umor , parezi prin umor,  te protejezi prin umor, te ,,ascunzi'' prin umor , cum spunea adesea tatal meu,Blaj   ,,sub a rasului haina.....!?..''  umor, nu inseamna sa razi cu gura pana la urechi neaparat... poti doar zambii , cateodata amar ce- i drept  , dar poti ramane si pe ...ganduri ... cate valente are umorul , nebanuit de  multe si  variate ..?!.
    Aveam ,tata avea , printre  zeci de ziare si reviste, abonament  si  la ,, Urzica'' .... cam singura revista de satira si umor , din epoca comunista.  Fiind singura,  era si foarte valoroasa.... la redactarea ei participand , cam tot ce avea umorul romanesc  mai bun  , de valoare , la aceea vreme....  si erau destui,  o generatie sclipitoare,  multi  dintre ei , crescuti si educati in vechiul regim, mai putin ,,atinsi'' de ...ideologia comunista  .Pe cine sa remarc  mai intai.... Doamna Rodica Tott , redactorul sef , caricaturisti de renume Matty Aslan , Poch, ,Andronic.... epigramisti ,scriitori de umor,Tipsie  , pamfletisti cunoscuti, cu toti te intalneai in paginile ,,Urzicai'..
   .. Cum veneau ziarele , dupa ce  ,,treceam''obligatoriu prin ,,Sportul popular'', luam si rasfoiam ,,Urzica ''ca si ,,Lumea '' de altfel , dar e un alt,, capitol. ,, Urzica'' mi- a dezvoltat simtul umorului si implicit al ridicolului , ca , ce face de fapt umorul .. ?    ridiculizeaza..... A fost o adevarata scoala pentru mine, cu  oameni de spirit,  ce satirizau  , atat cat puteau , moravurile vremii....chit ca era o cenzura foarte  dura , se mai strecurau ,,soparle'',  mai citeam printre... randuri,  era  totusi altceva , fata de ,, gazeta de perete'' ...,, Scanteia'' ...Doamna Rodica Tott   avea si o rubrica la care raspundea  amatorilor ,  celor ce trimiteau scurte versuri la Urzica ,spre publicare .  Pe cele reusite, mici catrene, le publica in rubrica dumneaei..... Pentru un ,,novice'',  era ceva extraordinar sa -si vada  creatia , publicata  ...
  De fapt de la tata am mostenit umorul,  atat cat am  , ironia fina , dragostea pentru citit , pentru...   ,,Urzica'' ....  era un  fervent  cititor si nu numai.... cochetase si el cu scrisul  in tinerete , ca multi altii   , avea un caiet cu poezii scrise in  acea perioada ,  cand nu prea avea griji .... ca ulterior a abandonat toate micile ,,hobiuri'' in ,,favoarea'' ...muncii.... Trebuiau  hraniti  cei 6 copii si nu era lucru putin ....
  Scrisese  prin anii '70  un catren , vroia sa- l trimita la ,,Urzica '' la doamna Tott , dar a ezitat mereu , catrenul a ramas  nepublicat,  dar mi-l aduc aminte foarte  bine .
Il  public eu , in amintirea lui :

    ,, de  mult stau si ma gandesc,
      sa  scriu versuri la,, Urzica'' ?
      dar ma tem si  nu-ndraznesc,
      caci mi- e frica de.... Rodica ! ... ''         Tott
 
blaj ivanovici

  frumos catren ,nu -i asa?
 
   .. in tmp ce multi , foarte multi se ocupau cu mizerii , rautati,  turnatorii , sau se imbatau... ca chiorii'' ,  tata obisnuia , dupa ce -si termina treaba , sa citeasca  un ziar, o  revista , sa  rasfoiasca o carte ,  citise foarte mult in tinerete... spunea adesea :  ,, daca de  carti nu prea mai avem timp, macar sa citim un ziar, o revista , sa urmarim un film serios , o piesa buna de  teatru ,  sa ramanem conectati,  sa stim ce se intampla la noi ,  sau aiurea  ''..
      Ati vazut ca nu aberez ....si in aceasta pagina ,, tin'' firul rosu :  Blaj  , Mizil , mizileni,  umor , politic,      social ....de!  scoala ,,Urzica'' , scoala ,,Lumea'' , scoala  ,,Magazin istoric'',  scoala Blaj ....scrieri minore..stau pe-aproape...   loco .......nu  m- arunc in vant....   imi  este  teama sa nu trezesc ,,balaurul'' , sa  nu ma ,,ratacesc''  sau sa planez  in  ,,abis''... cum spuneam sunt consecvent ......raman la ,,lalaielile'' mele ...  face  fiecare ce  poate !....   va urma ....




misu blaj ivanovici    ianuarie  bucuresti    2014

neni ...ardeleanu tudor ......

    Neni ... asa era cunoscut in Mizil ,  mai putin dupa numele din buletin , Ardeleanu Tudor......  pentru noi cei apropiati  simplu,  nea Neni....... am citit intr -un sait ceva despre domnul   Neni ,  mi s- a parut destul de    vag , nerelevant , lucru ce m- a starnit sa scriu ceva...... Oricum as fi scris,  nu aveam cum sa nu scriu   , sa nu- l evoc ..... ne- a fost  prea apropiat,  atat mie , cat.si tatalui meu  Blaj , mai ales .....   vecinul nostru multi ani , eu , Toto  , eram  ca fratii cu baietii  dansului  ,  Nicusor si mai ales Costel  , Dumnezeu sa- l ierte !...... pana sa deschidem pravalia , gogoseria , in '69 ,    atat eu  , cat si  frate -miu ,  eram toata ziua acasa ,   in curte la nea Neni , la Coana Didina , sotia  dansului  ....Locuia vis- a- vis de noi,  pe Balcescu, pe partea cu Scoala veche ,  de meserii , dupa care a cumparat o frumoasa casa de negustori, sus pe Balcescu , Carol , ce a fost si ea daramata ca multe altele , dupa cutremurul din' 77 , pe motiv ca erau avariate,  lucru neadevarat......Trebuia... lasat loc centrelor  civice  noi , de fapt unor  blocuri oribile.....  mare drama , atat pentru nea Neni,  cat si pentru Pascalau , Diaconescu,  Teodorescu , Costel fotograful , Blaj  , pe Unirii si multi altii ce si-au vazut  casele.... spulberate..... dar cu toata aceasta drama  , nea Neni nu  s -a mutat la bloc,  nu concepea asa ceva... de !   om liber.... si- a cumparat  o casuta cu curte ,  pe o straduta , intre str  24 Ianuarie si str Pietei ,  aproape de Politie , de  Regiment  de fapt ,. unde  si -a  continuat viata .. a luat -o de la inceput ....a cata oara ......
          Dar si dupa ce s -a mutat putin  mai departe de centru ,  trecea aproape zilnic pe la pravalie  ,  pe la noi..... Era omniprezent , atat la noi , cat si la  nea Andrei Pascalau...  .Locuise atat timp in Centru , atatia ani,  o viata......apartinea centrului, cu oamenii si povestile lui,  asa ca  timpul si- l petrecea in continuare cu noi , cu cei  ce mai locuiam inca.... in centru ..... pana   la daramarea lui definitiva si inlocuirea frumoaselor pravalii , case,  cu niste blocuri  tip......dar si pana la,, inlocuirea'' celor ce au locuit in centru, cu altii...... ,,veniti.de peste tot ''..ca asa au fost vremurile , se construia socialismul , si ....trebuiau oameni noi , indiferent cum erau ...... noi sa fie ....!!..... si s- a vazut  ce noi au  fost....
     ...Nu stiu de unde sa incep ,,povestea'' despre domnul Neni .......atat  de mult timp  am peterecut impreuna , atat de aproape am fost unii de altii ,   atatea evenimente ne- au legat ,  incat nu stiu la ce sa ma opresc  mai intai...... dar  si pentru faptul  ca personalitatea lui a fost destul de  complexa ,  ca  si  viata sa ,  bogata in evenimente .....
       O ,,figura'' , un om special,  cu o personalitate aparte .....  am dedus din ceea ce am citit , cum domnul Neni ,  era  perceput de generatia mai tanara ,  a anilor '90,   un depozitar al istoriei Mizilului interbelic..    Majoritatea ,,vechilor'' , celor nascuti la inceputul secolului  ,  disparand,   el  a devenit ,  o marturie vie a Mizilului interbelic ......   totusi cam ,, tanar'', sa cunoasca cu adevarat vechiul   Mizil ,  perioada   inceputului  de secol   .....  Dar firea lui iscoditoare , curioasa ,  istetimea , discernamantul ,  puterea de observatie ,  l -au ajutat sa depoziteze multe din povestile Mizilului, cu  oamenii Mizilului , povesti  ce pe  vremea  mea , anii  '70-'80,  nu mai intreresau pe nimeni .....se construia , comunismul,  iar despre  trecutul apropiat , era  riscant sa vorbesti  , era tabu........ dar remarc ,  ca  azi,  povestile trecutului,  ca si trecutul insusi,  devin din ce in ce mai interesante pentru actuali....... trebuie sa te indepartezi in timp,  sau spatiu, ca sa poti aprecia cu adevarat ceva , pe cineva , o epoca ........ asa este, asa se intampla in viata , timpul ...alege , hotareste , de aceeia e bine sa nu ne pripim, sa nu  ne aruncam. in vant ..... Cu toate distrugerile umane si materiale intamplate ,  memoria nu a putut fi totusi  distrusa..... exemplu Neni .....un depozitar, o memorie vie  ....
     Am fost foarte apropiat de el , vorbeam foarte mult,  imi  marturisea  multe lucruri, ce nu le spunea   nici  copiiilor  lui !..... nu cred ca  multi  il cunosteau asa  bine ca mine...... cativa doar .... mi - a  fost  un exemplu , unul din multele de la care am avut  ceva de invatat , un om viu,  un om practic, cu o inteligenta nativa,  cu viziune, cu o buna apreciere si cunoastere  a ceea ce  se intampla atunci , a vremurilor noastre ....  nu - l percepeam ca pe un  ,,vechio'',  asa cum a fost cunoscut  mai tarziu ......erau in anii '70 '-80 , inca destui ,,vechi'' in viata , ex Gicu Dorobantu, cel cu Fabrca de otet ,  chiar tatal meu Blaj ,  cu ceva ani buni mai mare ca Neni,  asa ca nu duceam lipsa unei memorii vii....   dar recunosc ca si nea Neni cunostea foarte bine Mizilul de altadata   , oamenii si povestile lui ....
 Noi traiam atunci in prezent,  mai putin interesati  de trecut ....
      Asa ca eu , am sa vorbesc despre Neni cel viu , activ ,  practic,  istet , ,,inventand''  ceva,   incercand mereu  sa faca ceva pe cont propriu....... dar  mai ales intreprinzator ....da,  da intreprinzator!..... ca aici am sa ma opresc,  la capacitatea sa de,, intreprinzator'',  asta am ales sa remarc in primul rand la el .....
       binenteles  in limitele acelor ani , ai comunismului,  ce nu au lasat nici o sansa , celor cu initiativa ......  si totusi cativa,  putini s- au ,,strecurat'' .....ca si nea Neni .....  in conditiile acele imposibile  .....
      . nu  ca cei de azi  , marea majoritate , ce  prin,, inginerii'' de tot felul , au pus mana ,  si-  au insusit , averea poporului .....devenind mari proprietari ... vai lor .. dar si noua .....
 
      Neni  Ardeleanu ,  Spirica Zamfirescu  , Ionel Niculescu  Mizil,.......Vecinii nu- i alegi , ti da Dumnezeu .... am avut noroc de niste vecini deosebiti ,. printre care si nea Neni....Toata ziua eram la el in curte , impreuna cu Nicusor,  cu Costel bunii nostrii prieteni .......era mai ,,ofertant'' la domnul Neni , mai mult spatiu , avea o curte mai mare  decat  a noastra ,  acareturi,  garaj,  masina..... Noi nu deschisesem inca gogoseria si aveam o situatie mai dificila , de!  6 copii ,  asa ca la nea Neni era ...,,baza'' noastra  ,in aceea perioada .....casa frumoasa , masina Wartburg  ,  cine avea atunci , anii' 60 ,  masina ,  cativa , le numarai pe degete..... Neni avea ....  Pentru ca asa a fos  el , un om gospodar,  un om ce a vrut sa traiasca decent , mai bine ........ binenteles ca a afisa o anumita bunastare in acele vremuri , era foarte riscant,  chiar un act de mare curaj , era o sfidare la adresa politrucilor indoctrinati , hotarati sa ne tina sub papuc , intr- o saracie permanenta..... Considerau  un afront,  afisarea unei minime bunastari si evident ca  erai luat  imediat in ,,colimator'' de organe .....nea Neni i -a ,,sfidat'' si asta i- a atras implicarea  intr- un lung  proces  , la ,,Ilicit', legea 18,  controlul averii......
      A patimit mult saracul ,  toata ziua pleca la Ploiesti la tribunal ,la proces ...... trecea prin fata pravaliei se ducea la sosea , sa ia o masina de ocazie ,, ia-ma nene'' ....   ma mai ,,luam'' de  dansul ....    
     ,, -Ce te grabesti asa mai nea Neni , te asteapta ,,aia'',  nu- nchide la militie, la tribunal .....glumeam ,  radeam .....  radea si dansul,  ma dojenea .... ce era sa mai faca saracul .  Il bagase militia rau in probleme......Dar nu s -a lasat.......a  avut o tenacitate deosebita , a luptat extraordinar, nu vroia in ruptul capului ,  sa dea statului nimic inapoi  din ce agonisise  .....
       Ca intotdeauna a facut ceva,  a interprins ceva  ,  nu a asteptat de la stat , nu s- a multumit cu o leafa de mizerie ,  a fost un ,,intreprinzator'' cum am zis eu..... Lucrul acesta era benefic familiei,  dar deranja autoritatile  , ca de,  nu puteai ,,avea'' prea mult  atunci .....Teoretic era sofer , dar asta asa sa aiba o meserie,  ca  mintea  lui era la afaceri ,  la a interprinde ceva ......ceva care sa aduca bani mai multi binenteles , la asta- i statea capul ... ii mergea mintea la afaceri ce mai tura -vura ,  prindea un fir, o afacere , urmarea  , se ,,dadea'' pe langa unul cu o mica afacere,   prindea ,,spilul''  , si  la scurt timp , il vedeai si pe domnul Neni  facand  acelasi  lucru ...era marca ...Neni ....Ce nu a facut.?...... Cand au mers articolele din plastic, bilele de plastic pt prins parul ,  bentitele  din plastic si mai stiu eu ce , nea Neni era pe faza......   masinile de injectie ,  presele , matritele , erau gata pregatite ... .....cand nu mai mergeau bentitele din plastic , inventa altceva  ,se ,,lipea'' de altul , de alta afacere .....  facea... sutiene de dama...  ca nu  gaseai   ,,Triumph'' !....ce se vindeau in targuri,  mai ales in Ardeal. ....  le vindea an gross,  nu statea sa le vanda cu bucata,  ca nu era fraier .......Le vindea tarabagiilor, pietarilor ...si se vindeau bine....... darac de zdrente ,  chiosc ,  multe altele ,  nu mai stiu exact , dar e suficient , ca de fapt am vrut  sa scot in evidenta spiritul sau de negustor .....
    Vremurile erau potrivnice , dar  cei ce erau ,dotati'' cu vointa , cu initiativa,  reuseau  sa  interprinda ceva , foarte greu ,  e adevarat  , dar merita sa incerci ....reuseai sa traiesti  putin  mai bine  decat  cei  inregimentati de sistem , cei 95 la suta , lefegiii la stat   ...Neni  facea parte ....   din cei 5 la suta   !..........  era greu,  sacrificiul era mare  , invidia , rautatea , turnatoria , functionau  din plin...  dar obtineai ceea ce multi , foarte multi romani , nu aveau......... mai multa   bunastare  si  implicit ...libertate
..  .Asta era nea Neni  ,  in principal  evident ,  ca personalitatea sa era  mult  mai complexa....... dar eu m- am rezumat sa relev  latura sa  de,, intreprinzator'' .... mi s-a parut ....esentiala ...
   ... in rest , e mult de povestit, foarte mult, multe intamplari  .... poate altadata ........ daca   Neni , sau   Blaj  tatal meu  ,  ar fi avut parte   de un sistem ,, deschis'',   concurential ,  de o piata libera  , ar fi condus ,,multinationale, '' dar  ..... vremurile..... cum spun eu obsedant .......nu puteai intreprinde  mari lucruri   in acele  timpuri   , dar daca totusi reuseai ,,sa faci ''ceva pe cont propriu   ,  era  extraordinar .....o lupta castigata cu sistemul comunist , osificat,  inert , inchis  ...!....

             o fapta buna .....crestina.....
   
     dupa ce- am  publicat   aceste  randuri,
     m -am simtit bine, jur ca m -am bucurat,
     ca  inca- un OM, plecat  din  asta  lume,
     e  azi cu  noi , prin scris ....l -am   inviat ......