adio , dar raman cu tine ....

     
 ou sont les neiges d' antan

  .... vad , observ cum ,,latru la luna''  aiurea ... scriu.... si nu mai citeste nimeni.... nimeni nu mai reactioneaza.... gata m- am hotarat , inchid pravalia, trag obloanele , nu vreau sa ma dezic..... am spus ca atunci cand nu va mai exista interes , am sa renunt ...  asa ca... finich , ajunge,  cui foloseste, nu vreau sa mai,, urlu in desert'' ....  nu poti recita  versuri de dragoste , unei sali goale,  n-are rost.... S'est fini la comedie.... trag storurile, intru in adormire , fara spectatori .....devin un om ,,normal''...  am sa fiu in viitor,  doar eu si cu mine, fara asistenta .... trist dar demn....  nu ma dezic de absolut nimic din ce am scris,  sunt opiniile mele, trairile mele, amintirile mele, viata mea,  familia mea ,cunoscutii mei,  absolut tot ce am scris, imi asum ...

 cum spuneam....

 lumea e la mare,
 ca sa stea la soare.
 asa ca iata,
 pun punct de indata....

 sau
 am scris decent ,am scris duios,
 am fost si critic si nostalgic ,
 am incercat sa scriu frumos ,
 chit ca am fost ades prea tragic.

 sau
 nu -s nici poet
 nici scriitor ,
 atunci ce sunt?!...
 aici e drama...

 sau
 sa stau in banca mea eu vreau,
 asa cum am facut mereu.
 sa las disputele desarte ,
 si sa  ma ntorc la Dumnezeu....

sau
  intotdeauna mi- am propus
  sa nu ma bag in... troaca..
  nu m -am simtit  nicicand atras
  de  vorba  goala  ,seaca

 sau
 nu sunt un universal,
 ci doar un provincial .
.. un fost mizilean

 sau ....
 ,,fiti umili, drepti si buni'' ..... parca asta este mottoul meu...

cum spuneam:
 ,, nu sunt cult,                 ....nici cool...
   doar consecvent.''... .cu toate ca doar ,,boul e consecvent ''.. daca- i asa prefer sa fiu ...bou......

   vedeti ca nu ma dezic, ca nu aberez ,  ba din contra sunt mandru de ce am scris,  de fapt de ,, mesajele'' trimise  ...  dar degeaba,   cine sa mai citeasca aberatiile mele   ....si eu sa  pedalez in gol , nu se face !.

      dar termina domne o data .. ar spune cineva ..... ce- i asta,  ce te lamentezi atat !?  renunta si gata  ... mare lucru ...
  ...  ce  rea e lumea , insensibila , neanduplecata...... nu-atelege ca spun si eu asa la ,,deruta'' ca vreau sa renunt  ....... asteptand de fapt , sa fiu motivat  ,,rugat'' , sa mai scriu ..... dar cine , cine oare sa o  faca ?! .... asa ca pana va aparea  o,, vietate'' interesata de ceea ce scriu , spun doar atat ... ,,adio,  dar raman cu tine''.. cu voi....

 pauza...
     ....si cate as mai fi avut de scris,  scrieri minore evident ..... pacat ... dar poate cine stie.... maine e o alta zi , sau cum spune ,,englezul'' ,  sa nu spui niciodata , niciodata....never say never....pana atunci ...adio , ma cherie..... in frantuzeste ....sau in romana ...adio draga Nelo ....

   ,,va multumesc celor ce -ati scris
   frumos , magulitor si cu decenta .
   v -aplaud, va acord si un biss,
   si drept rasplata , fac o ...reverenta ''

      al dumneavoastra misu blaj ivanovici,  un biet provincial , fost  mizilen.....fost blogger de ... circumstanta ...          va pup, pa, pa ....
       sau, vorba tatalui meu ... ,,ne vedem in ...Cismigiu''....blogul  se numeste  ,,Tatal meu Blaj ''. el este eroul principal , lui i-am inchinat aceste pagini........

o isprava ...riscanta...

 
      din ciclul ....minte de copii.....  anii '60
      traznai....vinovate
 .  

     Cine avea masina personala in anii '60 ?...cativa  doar.... ii numarai pe degete .....mi- aduc bine  aminte,  de masina doctorului Androniu , medic veterinar  vecinul de peste drum,  ce locuia in diagonala de noi,  in  casele covrigarului Mocanu , casa ce avea la  demi-sol  garaj , unde- si  tinea dr Androniu  masina..... un  Opel Rekord  rosu , superb ... mai rar in Mizilul acelor ani .... high -life  in toata regula  ...  Androniu,  cu Opelul sau rosu superb, casa cu etaj , garajul de la sub -sol  , era din alt film  ... frantuzesc, nemtesc  ...  in nici un caz sovietic.......  sa ai  o asa masina ,  era  greu atunci, aproape imposibil ......dar ce stiu eu ?.!.. poate ..regina masinilor din Mizilul anilor '60 ....nu aparusera inca ,,celebrele  Dacii''......inca functiona importul din tarile prietene, din  ,,lagarul socialist'' Skoda ,Trabant,  Moskwici, Wartburg....  dar miracol , in acele  vremuri de ,,deschidere'',  se importau si  masini din vest ... Renault , Fiat ...peste drum de noi doamna Dusmanescu avea un Fiat 600 sau 850,   langa dansa locuia Neni Ardeleanu ce avea Wartburg , vis a vis , un tip Manole responsabilul unui magazin, avea Skoda 1000 M B cred ,  in stanga av. Roman cu unul din primele auto Dacia 1300 ,, frantuzeasca'' .... ce bine era,, reprezentata'' zona,   intersectia  noastra......  diversitate in forma pura....... cu toate obstacolele impuse  in acele vremuri ,  oamenii  incercau sa traiasca mai bine...... noi, inca  nu aspiram la asa ceva atunci ....  iar  eu  , eram mai mic si trebuia sa- mi astept randul ........  familia   avea  alte probleme de  rezolvat .... dar intr- o zi a venit si randul meu , asa cum se intampla in viata ...  pana in '79-  cand am obtinut permisul si mai apoi masina, ce altceva atunci Dacia , normal  -  am avut ceva de asteptat.....  ca si copilul se naste la 9 luni . ..tentatia masinii era  insa enorma ...
 
 ....Legatura noastra cu masinile, se facea prin Costel,  baiatul cel mic al lui nea Neni , bunul nostru prieten din copilarie ,, specialistul '' in auto..... avea masina in curte  , era pasionat, dar si elev la o profesionala cu acelasi profil .....  noi ceilalti  eu , Toto , Buric ,  eram ,,pe afara''....Costel ,  Dumnezeu sa- l ierte, le avea  ...cu masinile.... stia sa conduca , sa repare anumite defectiuni  ...dar nu detinea  inca permis !... era un adevarat  pericol .... ca vroia sa conduca si chiar conducea, lucru ce il ,,dispera'' pe nea Neni ...riscul  era enorm ,  nea Nenii ducea o lupta fantastica sa- l opreasca sa sofeze  .. dar  nu reusea  intotdeauna....  acum il cred, il inteleg prin ce trecea  ....
   
      .Langa noi locuia un tip Manole , responsabil la un magazin de electrice  , avea o Skoda M B... nu avea garaj ,  o tinea in fata casei.....
       .......In mare taina am fost anuntat ca la noapte , o sa ne plimbam cu masina lui Manole..... mi s -a parut o mare nesabuinta, dar tentatia masinilor era imensa,  n -am rezistat ...  am ramas in strada pana s- a lasat noaptea , tacerea ....toti vecinii erau la somn.  Acum era momentul ..... dar cum vom face,  ma intrebam ... are Costel grija.... el era specialistul.... foarte riscant ce aveam sa facem , dar de,  minte de copii.... cu o sipca , Costel a fortat  gemuletul triunghiular de la usa soferului,  apoi a bagat mana si a deschis usa din interior.  Dar tot nu- mi imaginam cum vom proceda ... m- am lamurit cand s -a urcat la volan iar pe noi ne- a pus sa impingem masina,  sa nu faca zgomot cand o va porni,  ca Manole locuia la strada .... ingenios, nu  m- ar fi dus mintea .... am impins-o 10 -20 metrii,  dupa care , umbland la firele contactului,   a pornit masina.  Aveam inima cat  un purice ....ne- am urcat  toti patru , si- am inceput plimbarea noastra nocturna prin Mizil..... eram fericiti , dar  ne era si teama ......   Am facut cateva ture....era suficient ...deja riscasem destul.....   am oprit masina inainte de casa lui Manole , dupa care am impins- o la locul ei , am  incuiat -o si.... bucurosi  de isprava,  fericiti ca n-am fost prinsi ,  ne -am indreptat fiecare spre casa lui ...Am repetat cred  ,,figura'' asta de cateva ori ....Si azi cand ma gandesc, ma apuca frigurile,   ce inconstienti eram ...cum de am facut asa ceva?...
   Am facut,  de !...minte de copii...si tentatia masinii era mare, de nerefuzat,   un miraj  ....  nu mai conta  ce o sa se intample ...importanta era plimbarea  cu masina,  ceva cu totul special atunci .....
     cand il vedeam a doua zi pe dnul Manole conducand Skoda,  ma pufnea rasul.
 ,,Ei , de- ai sti , ca si noi ne- am plimbat aseara , cu masina ta ?''!.....
  .. Ce spuneam,  copil cuminte si baba frumoasa n- ai sa vezi ... eu si Toto n- am fi facut niciodata singuri asa ceva, n-am fi fost capabili , dar .....
     asa s- a intamplat mereu,  asa se intampla si azi , te lasi atras si .... nenorocirea vine, iar regretele sunt intotdeauna tardive ....,,totul e bine cand se termina cu bine''. .... asa ca isprava noastra  ....a ramas o amintire haioasa ...atat ...dar s- ar fi putut termina..... rau ... nu stiu daca in acei ani , tata ne- ar fi putut ajuta ,  ... erau vremuri grele , tulburi....  nu stiu ce sa zic ....poate da , poate nu .....


...

minte de copil.....

 minte de copil... fratelui meu Toto..... cu duiosie , cu dragoste .....

anii '60
   
..  Mizilul era ca -nainte vreme  ....cel putin asa- l vedeam eu , asa mi -l imaginam .... nu se shimbase prea mult, aceleasi case vechi, pravalii,  strada  Balcescu , era intacta  ... aidoma celei  de odinioara , Carol....   dupa care,  azi , tanjim cativa ....,, nostalgici''.....acelasi oras patriarhal, uitat de lume ....  Amprenta ,, noii societati''  nu se facea atunci  simtita ,  privind  din afara  evident, ca in viata  multor gospodari  , a multor intelectuali , negustori priceputi,  tarani harnici .....  se petrecusera  adevarate drame ...
    ... Eu  , asa apucasem.....  orasul vechi , pravaliile vechi.... nu mi se parea nimic ,,special'',  credeam ca  negustorii din perioada  mea ,   erau cei din ,,totdeauna''.....   ma  nascusem cu ei,  traiam  alaturi de ei,  nu se vorbea  mai nimic  de interbelic ,  nici la scoala,  nici in familie , nici unde. ... Eforturile autoritatii comuniste , de a ,,ingropa''  trecutul apropiat , ca asta interesa , erau fantastice  si daduse roade ...     habar nu aveam  atunci ,  de pilda , ca vanzatorii  diverselor  pravalii , erau de fapt niste  ,,straini'' ,  veniti de te miri unde , cu valul comunist   ... si ca... altii erau adevaratii proprietari .... distrusi de regim , pauperizati,  dati la o parte,  multi prin puscarii .... nu se vorbea ....  dintre negustorii vechi  mai ,, activau'' sa zic asa , erau inca  in casa lor , miracol.... Boris Spasici, tatal meu Blaj ,  cativa ......

       Prin  anii '60 aveam in pravalia noastra din Balcescu , o patiserie   .... tata mereu a ,,improvizat'' ceva.... facea  ..diverse,, combinatii'',  cu cooperatia , pe cont propriu,  cu autorizarea organelor locale ... gasea Blaj o solutie ... ,,daia'' s-a detasat putin , daia a fost urmarit  de securitate si ,,talonat'',  nu era integrat in ,,sistem'' .... trebuia  sa i se gaseasca o vina,  pentru a fi ,,infundat'' si depus ...la  rece...  sa se faca loc vandutilor,  nulitatilor venite de te miri unde ,  din coclauri, celor cu ,,origine sanatoasa''... vai lor ! ....    .....dar Dumnezeu  l-a ajutat .... a scapat ca prin urechile acului .... Daca nu a reusit nici a  zecea  parte,  din ceea ce -ar fi putut realiza,  daca s- a chinuit , sau  a trebuit sa lupte ,, la limita'' pentru ,,paine'' , sa indure umilinte din partea unor ,,oficiali'',  mult sub nivelul lui,  cel putin a avut o stea norocoasa , ce  l-a vegheat....Mare lucru .. nu era fizicul  punctul lui forte,  forte era mentalul sau,  creierul sau .... asa ca daca  ar fi ajuns prin beciurile securitatii, doamne fereste,  nu cred c-ar fi facut fata  metodelor  lor criminale  .....   asa cum  din nefericire , s-a intamplat , cum au patit,  sute de mii de romani  patrioti , nevinovati ......respect si recunoastere vesnica acestor martiri.....

     Imi aduc  aminte,  retina a retinut de fapt ,  asa cum se intampla adesea,  o imagine...  cand ma gandesc la ,,vremurile apuse''.....  imi apare ..
      Se intra  in pravalie, pe usa din Balcescu,  serveam inauntru,  nu era  vitrina  din perioada ce a urmat...  vad si acum tejgheaua veche , pe care am pastrat- o ,  la care nu am renuntat , pana in '84 cand am parasit Mizilul in graba , intempestiv ... o vad si acum pe sfanta mea mama in spatele  tejghelei  stand pe scaun ..... tot timpul  pe langa mama ,  in bratele  ei ...  Ma ,,fataiam ''cand in pravalie , cand afara , citeam cu mama dintr- un ziar , o revista  , nu eram asaltati de clienti  , lumea o ducea extrem de greu , asa ca aveam timp,  mai ales  la  pranz , cand vanzarea  ,,murea'' deabinelea ....  tata  nu se ocupa prea mult  de patiseria  noastra ,  lucra atunci  la laboratorul de cofetarie - patiserie al Mizilului, asa ca  mama avea grija  ....iar noi  copiii o ajutam cum puteam ...
cred ca aveam pana- n 10 ani , iar Toto fratele meu  mai mare 12 , 13 ani  , copii in toata regula ...
Toti ,,orbitam'' in jurul pravaliei,  a mamei ...tata pleca  la serviciu dimineata si  se intorcea  seara tarziu,  sau chiar  ramanea la laborator  peste noapte  ....   cateodata venea  acasa si  la pranz,  sa se odihneasca ,  atunci ne apucau pe noi copiii,  certurile, scandalul.....  faceam   harmalaie ..... somnul tatei  se ducea....... tata se trezea  de fiecare data nervos , ne adresa niste injuraturi domestice,  ca nu vorbea urat , ne alerga  prin curtea mica pana in dreptul portii  , unde se oprea invariabil ...n- avea cum sa iasa dupa noi  in strada.... in ,, izmene'' , noi stiam asta  .... asa ca de fiecare data scapam  de ,,razbunarea'' lui  ... acum il inteleg ...dar atunci.?!
   ..Il suparam si noi evident ...ca doar   copil cuminte si ..baba frumoasa ... n- ai sa vezi ..  erau inerente...   s-a intamplat rar,  ce- i drept , sa facem si nazbatii mai ,,rele'' cu toate ca eram destul de cuminti....  de una imi aduc aminte cu nostalgie..... nu -mi apartine mie, ci lui Toto,  fratele meu mai mare..... Mi- a ramas  intiparita pe retina,  in memorie , nu stiu daca el  isi mai  aminteste ...poate daca v- a citii  , cine stie
   .!?
II
    ... dar spune domne o data ce ai de spus, ar zice cineva...... ce tot ne amagesti  , ne plimbi .....  corect ....gata cu preambulul  ..... L- a suparat pe tata, era si normal sa se  supere  , in acest caz Toto  , culmea  ,cel ce a devenit in timp, cel mai ascultator, cel mai supus .... mi-l aduc aminte pe tata , cum se agita,  cum gesticula , cum o certa pe biata mama ....Toto ,,furase'', sterpelise,   toata vanzarea mamei , cateva sute bune de lei,  ceea ce insemna atunci in anii '60 , o suma destul de mare....tata avea  multe pe cap ,  familie numeroasa ,  multe obligatii ,  multe griji....  era fiert ,  ce mai tura - vura ....  ia- l pe Toto de unde nu- i ,  disparuse cu bani cu tot , se evaporase....Cu noi era si Marinica Zamfirescu -Niculescu vecinul si prietenul nostru mai mare  ... de Toto era mai apropiat....  cert este ca am ajuns toti trei la Cofetaria din centru, cea  de langa restaurantul- gradina  Tohani....    unde tata a aflat,  ca  Toto si  Buric  adica  Nicusor Romulescu - prietenul  nostru din copilarie  ,,nebunul strazii '' .....,,adoptat'' de tata,  de noi , ne era ca un frate ,  ne ajuta la pravalie , era de -al casei - cumparase jumatate din produsele expuse..... prajituri , ciocolata ,cutii bomboane,  cutii rahat,  cutii jeleuri  biscuiti .... ce mai,  rafturile erau goale.... ,,devalizase'' cofetaria  ....
 
     Pe cine nu cunostea tata , asa cum nu era cineva  in Mizil sa nu-l cunoasca.....
 -  Pai bine !...   de ce i -ai vandut asa multe produse,  nu te- ai interbat ce face cu ele , de unde are atatia bani ,   puteai sa ma anunti si pe mine,  doar stiai ca- i baiatul meu .....
 - L-a trimis pe ala blondu' a lui Romulescu  sa cumpere ..    Cert e ca tata si- a dat seama pe ce s -au dus atatia bani si incepuse sa  realizeze ca nu mai poate  face  nimic.... Dar afland ce se intamplase,  cum isi batuse joc  Toto  de atatia bani,  se enervase si mai tare .....
- Tu -i grijania masii,  tu- i mama masii,   il omor daca- l prind.!.... asa e omul la suparare...   unde o fii acum se intreba..?.  poate mai pot recupera ceva.....
     Cred ca Marinica a deconspirat, a stiut ceva,   nu stiu precis    ..... eram impreuna : tata  , Marinica si cu mine ..... la un moment dat ne -am indreptat  toti trei , spre pod .... garla .....Istau , Tohaneanca .....in sfarsit.... aflase tata ceva .  Am ajuns in dreptul podului,  pe partea stanga....  am  coborat  cu grija malurile inalte ...... din afara privind ,  nu- ti puteai inchipui ce maluri  abrupte   are acest firisor de rau ,   mai mult secat....   lucru ce ne obliga sa facem,  cand eram  copii   ,, opritoare '', sa ne putrem scalda ...  Am traversat cu grija malurile ....  ameteai privind in jos ...   Dupa cateva escaladari,  am ajuns la insula , pe Tohaneanca,   o insulita mica de fapt ...  In mijlocul ei  , Toto de o parte si Buric pe cealalta,  stateau turceste,  mancau din dulciuri,  inconjurati de zeci de cutii goale..... o imagine intiparita  bine ,  ce -mi aduce aminte de Robinson Crusoe...   izolat,  naufragiat , in mica insula,  inconjurat de resturi de peste  mancarea lui  zilnica  ... cam asa si ei....  doar  ca .... mancau ciocolata.......
.
   Au inlemnit cand ne- au vazut.
     -Va omor daca pun mana pe voi , striga tata la ei ....tu , Buric l-ai invatat,  lasa ca pun eu mana si  pe tine... Au lasat cutiile de bomboane,  le- au abandonat in graba,  si trecand prin apa ,  au iesit la un mal , incercand sa fuga ,  s-o stearga..... tata pe o parte,  Marinica pe o parte....le- au taiat calea .  Tin minte cum  Toto fugea pe marginea malului ,  razant cu malul   .....tata a incercat sa- i dea un sut,  dar nu l- a atins.... l -ar fi atuncat de la 10 m ... Toto n -ar mai fi fost azi..... a fost norocul lui dar... si al lui tata ... cert e ca au pus mana pe el  , Marinica cred .....de pe atunci avea aptitudini de ...copoi,  glumesc .... acum urmeaza  partea dragutea , si poanta acestei amintiri duioase , cu stalpul,  cu lantul ,  de care rad,  ori de cate ori mi- aduc aminte ....
..... Toto in curte ,  legat de maini cred ....  dar, era doar inceputul ...surorile mele, Mia,  Vali   impresionate   niste copile cuminti  ,  se rugau de tata sa aiba mila de fratiorul lor,  sa nu- i faca nimic ..... pe Vali , Valeria , sora mea mai mare, mi- o amintesc ,  cum  il implora pe tata sa- l ierte pe Toto..... Tata se arata neanduplecat, se tinea tare ,  prea era ,,gogonata'' prostia lui Toto.....    El facea eforturi uriase sa avem ce manca , ce imbraca,  cu ce sa  ne ducem la scoala ... ca la noi in familie scoala era  baza.... asa am fost educati....sa muncim, sa ajutam,  dar si sa invatam ....... asta  era ,, lupta lui  Blaj '' tata   imbracase ,,camasa mortii'' , decis sa ne scoata  la ,,mal'' .....si ne- a scos ....
 
    In curte aveam un stalp de lemn ce sprijinea podul,  intrarea in pod,  pe unde  noi , in acei ani , atunci cand ploua urcam pe o scara ,  sa punem ligheane,  cratiti ruginite,  ce aveam la indemana ,  ca ne ploua in casa ,    anii de teroare '50 -  '60....... asta  pana la  reparatia capitala a casei ,  pe care am facut- o  mai tarziu,  in anii '70 .....
    Toto era  legat de maini cred  si astepta  sa vada ce se va intampla cu el.....  am ramas uimiti  , cand l- am vazut pe tata cu un lant si un lacat in mana.... ce- o face oare,  ne intrebam ? ...... A  infasurat lantul de stalp si cu  celalalt capat l-a legat pe Toto de picior,  prins  cu lacatul ..... nu mai avea scapare    se putea misca un metru,  doi  distanta de stalp , ca  un catel ...... nu ne venea sa credem ... priveam inmarmuriti , sufeream cumplit pentru fratiorul nostru.....  dar .... tata  era neanduplecat , voia sa -i dea o lectie..... nu am inteles atunci ,  de un copil,  dar acum inteleg de ce a procedat asa .....poate multi au  patit ceva similar ca  tata ,  dar nu au  actionat , nu  au avut intuitia , puterea de stapanire a tatalui meu ...
      A stat asa Toto ore in sir..... Vali surioara noastra,  se ruga  in continuare de tata sa- i dea cheia,  sa- l deslege.....tata nu si nu .... sa sufere daca a fost in stare sa faca asa ceva,  sa  puna   probleme familiei ....
    Imi  imaginez , cam ce a simtit  tata,  un om sensibil, milos ,  in orele cat Toto a stat in curte,  legat cu lantul de stalp.... excesul ,duritatea nu- i erau  caracteristice ... si -a mascat sentimentele,  normal  ....  surioarele mele Mia,  Vali,  se agitau de colo,  colo   urmarindu -l pe tata , pandind momentul   cand   nu era atent,  sa- i dea  ceva de mancare lui Toto....... ca tata nu- i lasase langa stalp,  decat o cana de apa , atat ...
    ....am inteles ceva ,  abia cand am citit undeva ,  despre  boierii de tara ,  ce- si pedepseau  slugile,  in special pe tiganii robi ,   cand faceau nelegiuiri ,  legandu -i cu  lantul , cu o funie de un  stalp.... asa- i pedepseau  ... probabil ca si tata citise,  sau vazuse asa ceva in tinerete , si a procedat aidoma., nu stiu ..... cred ca i-a folosit lui Toto lectia data .!?.....dar si noua ne- a folosit .....
 
      La rugamintile lui Vali ,  seara tarziu,  tata a cedat,  dandu- i cheia de la lacat,  surorii mele sa- l elibereze   ... o lectie a unui negustor , a unui  caracter adevarat ....si- a calcat pe inima,  vrand sa- l faca peToto , sa inteleaga  ca nu e bine ce-a facut si .... sa nu mai faca !..... a inteles  ...pentru ca n- a mai repetat ...isprava .....va urma

lui... ,,esteu; sau.... Istau

in loc de raspuns.....cu pretuire....lui Esteu

fara.... preambul .....

am scapat de ,,Daciada'',
dar dand clik pe net mereu ,
am dat de.... ,,Miziliada''.
blogul unui tip ...Esteu ''

are un sait,  ce sa zic , tare.!..
plin cu  date din arhiva.
face- o treaba de valoare,
nu -i usor ...chiar de -i tardiva.

strange documente ,date
sa  arate la tot  'natul,
ca  Mizilul  e.... aparte,
un oras ca nimeni altul.

eu  il cred , il inteleg ,
ca -s om drept, impartial ,.
ori ce- as vrea, nu pot sa neg ,
ca ce face, nu-i.....vital .!......                    .colosal , esential, genial  .....s.a.m.d....

zecheru.......

   o modesta evocare....            

  Am dorit  mereu, sa scriu ceva , despre acest om unic , un personaj fascinant,  un  fin intelectual , pur sange , rasat,  un nedreptatit, dar si .... un nefericit   .. ..,, fortat'' sa traiasca intr- un mediu ostil,  in obscurul Mizil , intr- o Romanie puternic comunizata, plina de nulitati ,  multi veniti din.                 ,,coclauri'' la ,,chemarea'' partidului , sa puna umarul la ...distrugerea tarii.... la tot ce avea  mai bun, material si uman  acest spatiu......
   Zecheru  era altceva, cu totul altceva...... ar fi fost  un om normal, in ,,pielea'' lui,  intr-o societate si ea  normala ,  dar  devenise   ...,,anormal'' in Romania anilor '70 -'80 .... era un ,,corp strain ,,in Mizilul uniformizat  ,  muncitoresc,  hei- rupist  al acelor vremuri.....  Cred ca -i era greu acestui          ,,spirit liber'' , neatins de infectia comunista,  sa ,,traiasca'' in atare conditii..... facea eforturi e clar,  un neadaptat perfect,  ce functiona  dupa propriile  reguli , convingeri.... un ,,ratacit'' in Mizilul  acelor ani....  O ,,naluca'',  retras in cartile lui , in lumea lui...

   Dar ...   o  prezenta cu totul speciala,  distinsa , de intelectual adevarat .....ca erau si ,,intelectualii'' vremii ... altceva .....un tip inalt , frumos,  cu un par bogat,  mai lung ....mi- l aduc aminte trecand prin fata pravaliei noastre , imbracat intr- un loden maxi.... locuia tot pe Balcescu , cu chirie, la mansarda , unde altundeva doar era un     ...boem,  in frumoasa vila a av. Dumitrescu,  un timp indelungat sediul Procuraturii ...... Cultura , inteligenta , educatia, spiritul enciclopedic, caracterul .... dar si infatisarea lui faceau ,,diferenta''  fata de multele  ,, nulitati  pretioase''  locale....
  .
   ..Tot timpul  am fost atras , am relationat .cu oamenii  speciali.,de un anumit nivel ....  asa am fost educat, asa am vazut in casa,  la tata .........si fericit cand am primit.... aprecieri din partea lor... cu jigodiile culte , sau analfabete,  niciodata  n-am facut ...              ,,pace''....M -am bucurat putin de atentia acestui ,,geniu'' local ...eram mandru ....sunt si acum .
.. A fost profesorul meu de istorie,  de franceza,  la liceu,  in anumite perioade ,  mi -a  fost suficient sa- l cunosc , sa- l apreciez.... Eu  nu eram in topul tocilarilor,   aveam doar doua trei materii care ma interesau... lb romana , geografia, ec. politica , istoria atat .....la celelalte eram catastrofal,  mai ales la stiintele exacte , o calamitate.....Asa ca la  profesorii ce judecau  elevii doar dupa note, nu aveam nici o sansa....Nu era cazul si cu domnul  Zecheru ...facea altfel de evaluari ...ma ,,mirosise'' , m- a intuit,  stia ca sunt.               ,,altceva''.... nu se orienta dupa note...... Stia si ca eu nu mai invatam ,  fiind acaparat de munca , de pravalia familiei ... .....vedea in mine ceea ce eram cu adevarat......  
 -Tu esti un baiat  dintr-o familie buna ,  de la care am pretentii, sa ai grija , sa ti cont de asta !..Mi-a  spus aceste vorbe,  dupa un mic,, incident.''....   La o ora de curs  ,  plimbandu- se printre randuri , s- a oprit la un moment dat in dreptul meu..... vazand la mana mea o bratara , a reactionat ,,subit'',  mi -a luat mana,  a studiat putin  bratara,  ce era din otel. ...era ceva nou atunci si eu dorind  sa fiu in..     ,,trend'' asa cum imi era obiceiul , am dar cuiva sa- mi faca  rapid una.... lant cu o  placuta, pe care mi- a gravat numele unei formatii de muzica pop    ... eram clasa a 9 a.... un copil...
 - Scoate- o imediat de la mana,  da -mi -o  !..... si dupa ore sa vi la cancelarie,  sa vorbesc ceva cu tine.....M -am conformat,  ce era sa fac,  nu intelegeam bine ce provocase reactia dura a domnului profesor....
 a trecut ora si m- am infiintat in fata cancelariei  asteptandu- l pe domnul Zecheru ....
 -Asculta  ,sa ti minte,  uite bratara  ia- o daca vrei , dar sa sti ceva ..este de prost gust,  un kitsh.... asa ceva nu te avantajeaza , nu- ti face cinste , daca vrei bratara atunci cand vei avea posibilitate,  sa -ti cumperi una din  aur , argint..... asta de,, fier''sa o arunci  !...Cred ca ai inteles ce ti- am spus....    -
  -Am inteles domnule profesor, .am inteles ...
  -Bine atunci , ia -o si fa ce ti -am spus.....Am  ramas pe ganduri,   o lectie de viata ,  cu.    ,,reverberatii'' mai ample .... Am aruncat- o evident ....si cu prima ocazie , mi- am luat una din aur ...m -a urmarit  un  timp ...lectia domnului Zecheru , mi- a folosit in viata , ii multumesc si acum ...
ma simteam mandru , privilegiat,  ca sunt bagat in seama ,  ca sunt in atentia  acestui om special ....stiind  cat este  de pretentios,   de zgarcit in aprecieri ,  cat de selectiv  este ...

   ..Ne -a predat  in cateva randuri , atat istoria, cat si lb franceza... un tip  total nonconformist .... intarzia la ore ,se comporta cateodata bizar , impevizibil ,  detasat ..... dar genial,  cult,  subtil..... prea subtil pentu nivelul nostru si pentru cum era atunci  , invatamantul romanesc.... inchistat , limitat in informatii...... de fapt programa de invatamant  era problema , puternic politizata , ca profesorii erau de cea mai buna calitate ....
    putini il intelegeau .....

    Stateam in ultima banca de multe ori singur..In repetate randuri ,,motaiam'' la ore sau adormeam  deabinela  Munceam mult , mama se imbolnavise si se mutase la Bucuresti ,   asa ca tata s- a trezit singur, si- a trebuit ca noi copii sa trecem... la treaba,  s-o suplinim .......Eram clasa  a 9 ,  imi facusem mari vise in ceea ce privea scoala, dar boala si plecarea mamei , mi -a dat toate planurile peste cap,  nu -mi imaginam atunci ce ne asteapta !.....     Tata  s -a vazut nevoit sa apeleze la noi , la fratemiu si la mine..... scoala incepea incet , incet  sa ramana in urma..... Existenta era mai importanta , aveam nevoie toti copiii  de sustinere materiala ..Asta a fost situatia,  nu vreau sa scuz nimic, ci doar sa relev un adevar  ..aveam o situatie speciala fata de colegii mei ...ei nu lucrau nicaieri , aveau mai mult timp pentru studiu .......

    N -am divagat aiurea ...adormeam la ore , motaiam,  colegii radeau , se amuzau...... atunci domnul profesor Zecheru ii apostrofa :
-  Ce radeti  ca tampitii.... se enervase.....   el  munceste acasa , ajuta familia ,  ce , e ca voi !?.. e obosit normal .....si eu  am vazut ca  motaie ,  dar  l-am lasat in pace , va treziti acum sa radeti de el .....doar trec frecvent prin fata pravaliei lor,  si- l vad mereu muncind , ajutand ... au tacut toti .... le- a dat  si o lectie evident....
   -Stai linistit...vezi -ti de traba ta , nu- i  baga in seama...... C'est sufi..... relevant , nu ?....               ......eruditia , dublata de caracter, omenie  ... mai rar........ Zecheru chiar era un om ...rar..........va urma