in Yugoslavia ,1984 .....

     yugosavia  1984

     Trecuse  2 ani de cand   tatal meu murise..... in mai  '82...

      

      In noiembrie  '84- ani  grei  pentru noi romanii , izolarea si foametea erau cumplite - mai precis pe 29  nov.  culmea , de ziua nationala a fostei Yugoslavii , batalia de la Jaijte, am intrat in Yugoslavia,  pe la Stamora Moravita.  Eram de altfel ,singura masina care trecea granita din Romania  in Serbia . Impreuna cu 3 din surorile mele Mia  ,Vali  Wiki  cele ce au reusit sa primeasca aprobarea.  Toto si Lenuta nu au mers, ca nu au avut o .k- ul autoritatilor comuniste din acea vreme.  Am initiat eu  aceasta plecare.  Surorile singure , fara sotii lor , fara copii, ca sa nu fuga , care cumva …De !  epoca de aur !?.....

     A fost lucrul ce mi  l -am dorit cel mai mult , sa plec eu acum , pe puterile mele, dar am vrut  sa merg  si pentru surorile mele,  ce nu fusese niciodata,  si   doreau din tot sufletul sa vada locurile natale. ale bunicilor,parintilor   Ca un fapt anecdotic , dupa ce- am trecut la sarbi  ,Wiki sora mea mai mare, m- a rugat sa opresc masina .

-Ce vrei, zic?

- Te rog opreste putin, imi spune . 

 Am oprit. Nu stiam ce vrea sa faca .S -a dat jos din masina, s -a asezat in genunchi ,si a sarutat pamantul .  Am fost impresionat profund  de gestul ei  sincer, adevarat     Era prima oara in viata, cand au reusit sa calce  pe pamantul strabun , dar si in Libertate, sa nu uitam . Si- au dorit enorm acest lucru .....un vis realizat.  .

   

     Acum eu eram ...seful , il  ,,inlocuiam'' pe Blaj ....  Eu eram,, ghidul '', eu stiam unde trebuie sa mergem ,  iar surorile mari,  erau cu  ....tradusul  , vorbitul..  Mergeam pe urmele lui Blaj .  Din vanzarea  casei  noastre  din Tetovo ,  inca o reusita deosebita a tatalui meu,   aveam o suma de bani, lasati de el   la o banca in  Yugoslavia , pe numele unui avocat , Milisav  ,  bun prieten cu tata  din copilarie ...  Asta era, pe langa plimbare, si motivul,, expeditiei'' noastre, sa ,,cheltuim'' , banii lasati de Blaj , bani ce trebuiau, daca ar fi trait, sa ajute la construirea unei case , vile, pe soseaua Mihai Bravu 109, unde aveam  terenul cu via si mica casuta ramasa pe locul respectiv  . Casa  ne- a ars in 1955.....

     Nu a fost sa fie asa ,  am impartit banii si fiecare si- a luat ce si- a dorit pentru. el si pentru familie , binenteles ca impartind la sase ne- am ales cu sume modice ,spre mici , ca la noi asa se impartea la ...sase De! aveam si acest... dezavantaj , fata de avantajul... ca eram multi  frati .  Eu ca de obicei mi-am luat toale; ce altceva?, Asta era mania mea atunci,  toale , geaca  puf, blugi ,adidas originali, tot ceea ce nu se gasea in Romania , minte de adolescent, de  tanar.... 

   

      Am stat la  Milisav, intr -un imobil din centrul vechi din  Tetovo ,  prietenul tatalui meu  , am dormit la el, seara ne- a servit cu niste coniac frantuzesc, Courvoasier , dar putin.. Aici la capitolul darnicie, romanii stateau  mai bine , erau mai ...darnici, probabil din cauza faptului ca nu ,,venise'' peste noi  inca .. societatea de consum, cum era in Yugoslavia ,  unde alimentele  si nu numai ele , erau  mult   mai scumpe .... dar ...se gaseau 

     -Ce face ,,mosul'' asta? glumeam ,  ca era un domn in varsta,  asa putin coniac  ne  serveste ? am spus surorilor, sa fac si putina atmosfera...  

-Taci ca te aude, si ne facem de rusine!  

-Mai da- l incolo ,de zgarcit ..... De fapt mai tarziu am aflat ca el, Milisav   cumparase casa  de la Blaj , pentru fiul sau ,, pe nimic'', el s- a  ocupat de tot , de vanzare si de ! a facut ce a vrut ... si- a luat partea ..leului ...sau a dinarului ...!

 ..Seara m- a culcat in camera in care era sticla de Courvoasier  si putin, cate putin,am baut- o aproape pe toata. Dimineata ne -am imbracat , ne- am imbratisat, ne- am luat la revedere  si am plecat de la batranul camarad al lui Blaj , spre alta destinatie.  Pe drum , in masina  le spun surorilor:

 - Stiti ce- am facut aseara, ca nu  prea aveam somn ? I- am baut aproape  tot coniacul frantuzesc, lui Milisav  

-Ce -ai facut au sarit ele, esti nebun , ne facem de ras,  cand are sa vada  sticla goala !

-V- om fi departe , le spun, razand .!..

.-Lasa -l incolo, ca a cumparat casa pe nimic, doar il stiti pe tata Blaj, cat era de culant ,de domn ,cand venea in Tetovo, in fiecare an, poate si mai des , el platea la restaurante,  peste tot,  cu toate ca venea din Romania , ca era musafir ,  si stiti  foarte bine, de altfel , ca tata  nu lasa pe nimeni sa plateasca in locul lui ? asa ca nu- l mai plangeti pe Milisav .....Asta a fost povestea cu sticla de Courvoasier,  a batranului avocat si camarad al tatalui meu .....

  

      Am plecat mai departe, la Gostivar la matusa noastra, verisoara buna,  a mamei mele, Boja,  , la 30 km de Tetovo . Toata familia din Macedonia, ca si in Romania,  era asezata in aceiasi zona, destul de aproape unii de altii si nu rasfirati, in cele patru  puncte cardinale. Romania: Mizil, Buzau, Bucuresti.  Macedonia: Skoplje, Tetovo, Gostivar, la rand 3 orase in Romania ,3 orase in Macedonia . Mereu m -am intrebat daca , a fost,  o coincidenta, sau intentionat,  asa   a procedat familia!.....  Apropierea a contat foarte mult,   ne -am putut vedea, participa mai usor la evenimentele de familie,  relationa .

   Ce vedeam  in Macedonia , ne impresiona totusi  .....  Case mari, vile cu 2,3 etaje , ni se parea o alta lume, in comparatie cu  saracia si uniformizarea de la noi . Faptul ca nu au fost  ocupati de  sovietici ( una sunt sovieticii, comunistii , stalinistii, si altceva este maretul  popor rus cu inegalabila sa cultura , literatura, muzica, balet, arte plastice , sa nu amestecam lucrurile )...  ca au avut  o conjunctura  favorabila ,   le- a permis , sa se dezvolte dupa modelul vestic ....

   

    Diferenta era  izbitoare. Pentru noi era vis ceea ce vedeam.  Uimirea a crescut, atunci cand am ajuns la matusa noastra ,verisoara mamei mele , ce erau mici negustori cu pravalie in cntrul vechi comercial din Gostivar  , meseriasi, artisti populari, faceau costume populare  macedonesti ,  cusute cu fir de aur si multe altele si care aveau un nivel, cu mult, mult peste al nostru .... ne simteam  ,,striviti'' si niste bieti provinciali,  in fata .... bunastarii   lor . Matusa statea intr- o mare vila, , cu inca o vila langa ea in constructie, cu  alta vila in Mavrovo, cea mai mare statiune de schi alpin  din Macedonia, aproape de Gostivar ,  unde este si un mare lac,  pe  drumul ce merge la Ohrid, Struga, Grecia , Albania..  In ce zona plina de frumuseti locuia, se tragea familia noastra.  Sa amintesc si de  Popova Sapca, langa Tetovo ,orasul tatalui meu ,  statiune  de schi  alpin .

  M- am intrebat ,  de ce au parasit aceste locuri minunate, dar cu timpul am inteles... ceva,  ceva .  Sunt cateva motive si argumente,  dar nu ma extind,ca mi -ar trebui mult sa scriu, sa explic ...

   Am petrecut la Boja acasa la vila , cu wiski, alune, fistic .... cu de toate...  
   Am urcat in masini si am plecat la Mavrovo la vila.  O  vila superba.  Un living   la parter, cu bucataria inclusa, despartita printr -un perete glisant... Ne- am asezat toti, ca eram vreo 10 ,  pe canapele de jur inprejur, varul meu Misko ce era  student la medicina, a scos o sticla cu maner de 2 litrii de wiski, ne- am dispus, am cantat , Misko mai ales, ne- a aratat vila avea 2 etaje, la mansarda avea schiurile copiilor, ale lor, dar si schiurile de apa, ca faceau si schi nautic, avand si munte , dar si un lac imens;

  -  Traiti regeste, sa veniti la noi....

  -Haidemo,  si la demisol, sa va arat ceva. In unul din garaje ,  o barca cu motor , superba

  -Cu asta fac baietii schi nautic.

  -Gata ajunge.  
   Matusa a inceput sa rada, am imbratisat- o si am felcitat- o, pentru reusitele sale

   ... Asta era nivelul matusii mele, verisoara mamei , ca de altfel al multor  yugoslavi . Bunicul meu, tatal mamei  si cu tatal matusii noastre,  au avut restaurant prin zona Garii de Nord  , Viilor au fost asociati . Tataie Ioan Kitanovici , tatal mamei mele, a ramas in Romania in Bucuresti  , tatal matusii a plecat inapoi in Macedonia .  Istoria a fost de partea lor, de aceasta data, putea sa fie altfel ... .

    Noi romanii am fost ocupati  de  sovietici , iar ei... nu au mai fost ocupati ,ca de atatea ori  de ...turci,  de bulgari ,avantaj ei, dar ... maine,  nu se stie , istoria e printre altele si ... schimbatoare  ....

    Am plecat  spre Beograd , unde trebuia sa ne intalnim cu Stoijan, varul nostru , unul din baietii matusei , lucra in Vecea Executiva Federala , adica in Guvernul Yugoslav,  ptr. neinitiati, un baiat exceptional ,de mare bun simt si calitate . Am sa mai povestesc despre el,  de vizita facuta de mine la Beograd imediat dupa Revolutie ....

  Stoijan a avut un sfarsit tragic, a murit in razboiul yugoslav,  fiind impuscat intr- o benzinarie.   Era oficial al statului si de aceea probabil a fost asasinat  Avea si o situatie materiala de invidiat , am fost la el acasa, si stiu f.  bine ...        Cam  acestea  sunt neamurile si cunoscutii nostrii, neamurile lui Blaj, dar si ale scumpei  mele mame,  oameni de isprava, de caracter, realizati   ! ... Am plecat din Gostivar, de la matusa noastra, am trecut din nou prin Tetovo, pe langa de fapt  , pe centura, nu ne- am mai oprit, luasem banii lasati de Blaj... ! Ii si cheltuisem; bietul nostru tata murise de 2 ani, iar noi copiii, inca mancam din palma  lui ........

    

      Am ajuns si  in Skoplije  Am vizitat si capitala Macedoniei Yugoslave,  A suferit in '64 , un cutremur devastator, ce- a distrus peste 85 la suta   din oras.  Ca un amanunt interesant, Gara din Skopije s- a prabusit  si ea atunci,   iar pe un perete  din ruina ramasa s- a scris  cu majuscule, un citat din Tito, ceva de genul: ,, vom ridica din ruine acest oras.... '' si asa  s -a intamplat . Skoplie, cu ajutor international, cu munca sarbilor, macedonenilor , cu arhitecti japonezi ,a ajuns un oras modern , f. frumos. Gara a ramas asa ruinata ,  monument de aducere aminte, a marelui seism ....

    Si inca un amanunt interesant. In ziua cutremurului, eram la mamaia mea ,  in  Bucuresti,  pe sos Viilor 27 , mergeam des, in vacante mai ales ...   Mamaia Ioana,  asculta frecvent Radio Skopije ...
   -Boje, Boje ,  doamne, doamne.!
   -  Ce- i mamaie ?
   - Maike, maike ! mama, mama  ,  a fost mare cutremur la noi in Skoplije . Avea multe rude in oras , si era normal sa fie ingrijorata ,avea si un frate, pe cara l- am cunoscut si eu cand am fost o data, la Skoplije ...

  ........................................

  
.....In Beograd ne -a asteptat Stoijan, varul nostru . Ne -a plimbat putin prin Beograd ,eram f obositi,  dar mai aveam un ...scop. Sa- i lasam lui Stoijan, banii ramasi, niste …sute bune de dolari, cu care nu ne puteam intoarce acasa in Romania , ca am fi dat de ...dracu, cu militieni. Noi copiii lui Blaj  eram cetateni romani, si nu aveam dreptul sa detinem valuta .  O fortase comunistii pe mama,sa faca acte romanesti, santajandu- ne,  neprimind surorile la scoala,

    Intrai intr-o mare problema, sa te prinda cu valuta, mai ceva decat te- ar fi prins cu aur ,ce era la fel de grav , de altfel .  Iti daramau grinzile de la casa, cum spuneam eu, daca erai turnat ca detii valuta.  Sa stie si tinerii, ce nu cunosc aceste lucruri ... ....

    Am mers cu varul nostru Stoijan la o banca in Beograd,  unde  ne- a depus restul de bani,  nu mult,  dar pentru noi insemna ceva , in acele vremuri...        

   - Ii lasam pe numele tau , i- am zis noi. Daca Dumnezeu ne va ajuta sa mai ajungem vreodata  in Serbia,  o sa venim la tine sa-i luam . Daca nu, nu ... 

    Am vizitat putin si  Beogradul ne-a impresionat  , era altceva , mult mai modern decat Bucurestiul.  La partea veche,  la cladirile vechi  monumentale , reprezentative , Bucurestiul depasea  cred  Beogradul ; 

   .................................... .  
   
    Daca Familia Regala Romana,  nu ar fi fost alungata,  Bucurestiul ar fi dat  probabil clase, la toate orasele  din zona ; sa fim obiectivi.  Bulevardul Magheru cu blocurile cubiste , art deco , ceva super moden in epoca, modernismul minimalist , promovat de  un maestru , al arhitecturii interbelice, imensul  arh. Horia Creanga, nepotul marelui Ion Creanga , autorul blocului Aro ,Patria, in comunism,  blocului Malaxa in Magheru , uzinelor Malaxa, Faur in comunism, al hotelului Aro din Brasov , Halele Obor cele mai mari si mai moderne din sudul Europei, cati mai stiu aceste lucruri ....? etc ... vezi bl. Carlton , Aro , bl Scala ,bl Casata , Creditul Minier,  hotel Ambasador,   bl. Adriatica, bl. Dunarea, stadionul a n e f ,  Hipodromul Regal , unul din cele mai frumoase din Europa , daramat si el  de comunisti, ca era prea elitist ,prea ,,decadent'' si sportul hypic era apanajul burgheziei  decazute si  multe alte constructii de interes national , ce pusese Bucurestiul pe harta Europei , facand din el un oras frumos, atractiv.... Micul Paris .

  
    Romania era o tara mare, bogata  cu imense perspective de dezvoltare -   cu un potential urias si o dinastie deschisa noului, dezvoltarii moderne a Romaniei , mai ales mult hulitul  Carol al II lea,  ce a modernizat mult Bucurestiul, initiind vaste programe de constructii monumentale si nu numai. Se uita aceste lucruri despre el , accentuandui- se, numai greselile politice si..... ,,aventura'',legatura sa cu Elena Lupescu , lucru ce nu mi se pare  abordat  corect, echitabil -pana la ocuparea de  sovietici,  si deposedarea ei de bogatii  si  de vaste teritorii,  1/3. Sa nu uitam asta niciodata.  Sa fim mandrii, sa ne ridicam , sa nu mai stam cu capul in jos.  Multi sunt cu... ochii pe noi, pe tara noastra, atat cat a ramas din ea .   Sa avem grija !..Avem un .. potential enorm, ce asteapta doar sa fie valorificat....  Material, dar si uman . Sa ne adunam ...sunt vremuri grele ptr. Romania ... Dar gata cu istoria ....

............................

  
    Stoijan   ne- a condus spre iesirea din oras , ne- am imbratisat , promitandu- ne, sa ne revedem cat mai curand . Am plecat spre Stamora Moravita , spre Timisoara, iar apoi spre Turnu Severin   .  Ne-am cazat in Turnu Severin la hotelul  turistic , sa ne odihnim, iar a doua zi, sa plecam spre Bucuresti, iar eu la Mizil ...

   Asa sa si intamplat am ajuns in Bucuresti fericiti cu cadouri pentru  cei dragi , pentru copii, apropiati , toata
lumea era happy , a fost un moment de apogeu pentru mine ,atunci ,anul acela 1984, a fost varful meu,  dupa  care, din multe motive,  subiective, dar si obiective,  a inceput ...caderea ...... va urma....