I
....Eram in pravalie , la amiaza , in general o perioada de acalmie, cu putini clienti , singur, imi pregateam marfa, preparam coca, o framantam de mana, intr -o imensa copaie, nu era chiar usor , nu existau malaxoare ... Era o rutina dintre cele mai banale, dar asta era, faceam de toate. Asa imi asiguram o ,,buna'' existenta. Tatal meu Blaj murise. Acum eu eram proprietarul, dar si... executantul. Ca in povestea aceea cu: ,,eu centrez ,eu dau cu capul''. Posibilitatile erau limitate. Nu aveai acordul autoritatilor, autorizatie, sa faci anumite preparate, dar nici materie prima nu aveai, nici sa angajezi pe cineva nu se putea, totul era rationalizat, erau anii de lipsuri '82,'83, '84 , asa ca ma multumeam cu... putin. Nici nu se puteau face de altfel, in acele vremuri ,lucruri deosebite. Ma agitam cand in atelier sa prepar , cand in pravalie, sa mai servesc din cand in cand pe cate vreun... ratacit .Ma pregateam pentru ora, cand ieseau de la munca ,cei de la Filatura ,M F A , Relaxa . Erau doua perioade cu aflux mai mare de clienti . Cand se duceau la serviciu , dimineata ,si dupa- amiaza , cand ieseau de la munca , dar si atunci cand mizilenii nostrii dragi, ieseau prin oras ,la plimbare , seara mai ales .In acele ore, faceam ...norma.
II
Imi vedeam de treaba mea, concentrat la ce aveam de facut , dar totusi observand , pe trotuarul de vis- a- vis, un tanar, ce statea si se uita spre mine, spre pravalie. . La un moment dat s- a apropiat de vitrina deschisa larg, prin care serveam clientii . Era un baiat tanar la fel ca si mine. Ma saluta si imi spune :
-Ma uit de mult timp si nu am indraznit sa te abordez .
-Te- am observat, ii raspund simplu
- Nu stii cine sunt, nu- i asa ?
- Nu stiu, e adevarat, ii raspund sec.
- Si tatal meu a avut pravalie particulara , in Baicoi {cred , nu mai stiu precis}- Noi faceam multe produse , nu numai gogosi .
Mi -am adus aminte imediat. Blaj, il cunoscuse pe tatal sau , era din aceeasi ,,bransa'' ca si noi, avea si el mai multi copii . Era o situatie oarecum ,asemanatoare cu a noastra. Ei lucrau in stil mai mare, nu ca Blaj, modest .... doar niste simple gogosi.
- De ce nu facem mai mult, ii spuneam ?
- Nu tata, ne ajunge cat castigam, lacomia nu este buna si asa muncim destul de mult. N- are cine sa ne ajute si mai trebuie sa avem putin timp si ptr noi . Sa fim modesti si sa nu starnim invidii, e mai bine asa....De aceea poate nu am reusit sa ,,adunam'' f. multa avere ,ca multi altii, asemeni noua ...
Aveau o situatie materiala deosebita , castigau bani multi, toti copiii erau mari , studenti, si toti traiau din acea afacere . Avea si o fata studenta la drept , pe care tata ar fi vrut-o ... nora... Dar lui Toto, nu i -a placut probabil ,sau poate ei , asa ca legatura s- a sfarsit intr- un timp relativ scurt
Tipul ce ma abordase la geamul pravaliei , era unul din baietii negustorului. Cel mic probabil . Intelegand cine e , l- am invitat inauntru.
-Ai sa te umplii de miros, i -am spus!
- Si eu am crescut tot cu mirosul asta, nu -ti fa probleme, imi spune. ... Era un baiat foarte finut , bine crescut, dragut .
- Tata a murit, imi spune ,nu mai avem pravalia , am crescut ca si tine de copil la ,,taraba'', mi- a intrat in sange.
- Si tatal meu a murit, ii spun la randul meu .
- Da, dar tu ai ramas cu pravalia; cum ai reusit?!... Ma uit la tine si te invidiez...
- Bine, dar tu ce faci acum? il intreb.
- Sunt la aviatie in Buzau , la Scoala de aviatie Bobocu
.- Perfect! As vrea sa fiu si eu ca tine, sa nu mai fiu taxat de multi , un simplu ...gogosar, ii spun sa- l flatez . Cine pe lumea asta nu viseaza la meseria de aviator, cine nu- si doreste sa zboare. Te invidiez si eu ...
Eram frapat de faptul ,ca in loc sa se laude, sa fie mandru cu noua si onoranta profesie , sa se dea mare, spunand prozaic, ma ruga sa -l las sa ma ajute, sa portioneze el coca, sa aseze gogosile in tavi. L- am lasat, atat de mult a insistat . Intr- un timp record , mi- a umplut 10 tavi de gogosi . Lucra mai bine ca mine , mai ordonat, mai atent . Am ramas uimit, nu- si pierduse, dupa atatia ani, nici un pic din dexteritate Mi- a multumit ca l- am lasat sa ma ajute , era de -a dreptul fericit . Avea inca puternic impregnata amintirea pravaliei tatalui sau, nostalgia perioadei traite , regretul profund, ca nu mai are pravalie, ca mine ,ca nu mai face ce fac eu , dorul dupa viata plina, fericita , traita atunci ,cu munca, dar si cu satisfactii deosebite....Nu- i mai venea sa plece . Isi retraia copilaria , adolescenta . Nu intelegem mai nimic. Eram surprins total . Nu trecusem prin asa ceva
III
Nu -mi explicam atunci, cum acest baiat finut, cu scoala, cu o meserie super onorabila, era atat de nostalgic, atat de legat de ....trecut , de ce facuse in copilarie, adolescenta... Urma sa inteleg cat de.... curand . .Mi- am dat seama mai tarziu, amintindu- mi de baiatul negustorului din Baicoi, ca nu sunt singurul nostalgic ,ca nu aberez , ca nu am luat- o razna cum se spune , ca sentimentalismul accentuat, pesimismul ce transpare din relatarile mele , invocarea permanenta a ceea de a fost , trairea in trecut , sunt sentimente ce definesc pe multi alti semeni de -ai mei. M-am linistit nu e ceva ...patologic mi- am zis ! Numai ca eu am curajul sa fiu direct, franc , sa ma... dezvalui, in numele adevarului . Pesimismul meu este dovada ca nu traim intr- o veselie, cum spune romanul , nu traim in Eden ci pe.... Pamant. Iar pe pamant stiti cum este... Din cate stiu eu ,pesimismul e si o dovada de ...inteligenta ,de seriozitate in gandire, de preocupare ,, ma laud'' acum . Vedeti ca nu sunt numai pesimist sunt si optimist, cum am spus eu printr- o formula inventata , brevet original , sunt un ,,.pesimist - optimist''! ...Cei veseli ,,permanent si iremediabil'', sunt in general ... ignorantii , nepasatorii, nu- i asa . Nu vreau sa fiu dur in exprimare, am promis asta , imi place, imi doresc, sa folosesc cuvinte ..,,.light'' ? ! .... ......
IV
Parca seamana povestea asta cu ceva, cu cineva, nu? ce ziceti?... De unde sa stiu, , ca nu peste multi ani , 2, 3 am sa traiesc si eu aceleasi sentimente ca si aviatorul , din mica mea poveste....?! Nu -mi inchipuiam asa ceva atunci, nu credeam , ca eu Misu Blaj, peste putin timp , am sa privesc din afara , de la geam ca si ... aviatorul, si nu din interior , cum fusesem obisnuit ...30 de ani ...Foarte greu din afara ,te simti ...exclus .. Intr- un fel se vede viata din 'nauntru si altfel din ...afara ...
Ar fi fost mult mai usor daca a -si fi fost si eu ... aviator...As fi zburat departe !?.. Asa insa ....
Cat de schimbatoare, imprevizibila , relativa si uneori ...nedreapta e viata !...
Imi vedeam de treaba mea, concentrat la ce aveam de facut , dar totusi observand , pe trotuarul de vis- a- vis, un tanar, ce statea si se uita spre mine, spre pravalie. . La un moment dat s- a apropiat de vitrina deschisa larg, prin care serveam clientii . Era un baiat tanar la fel ca si mine. Ma saluta si imi spune :
-Ma uit de mult timp si nu am indraznit sa te abordez .
-Te- am observat, ii raspund simplu
- Nu stii cine sunt, nu- i asa ?
- Nu stiu, e adevarat, ii raspund sec.
- Si tatal meu a avut pravalie particulara , in Baicoi {cred , nu mai stiu precis}- Noi faceam multe produse , nu numai gogosi .
Mi -am adus aminte imediat. Blaj, il cunoscuse pe tatal sau , era din aceeasi ,,bransa'' ca si noi, avea si el mai multi copii . Era o situatie oarecum ,asemanatoare cu a noastra. Ei lucrau in stil mai mare, nu ca Blaj, modest .... doar niste simple gogosi.
- De ce nu facem mai mult, ii spuneam ?
- Nu tata, ne ajunge cat castigam, lacomia nu este buna si asa muncim destul de mult. N- are cine sa ne ajute si mai trebuie sa avem putin timp si ptr noi . Sa fim modesti si sa nu starnim invidii, e mai bine asa....De aceea poate nu am reusit sa ,,adunam'' f. multa avere ,ca multi altii, asemeni noua ...
Aveau o situatie materiala deosebita , castigau bani multi, toti copiii erau mari , studenti, si toti traiau din acea afacere . Avea si o fata studenta la drept , pe care tata ar fi vrut-o ... nora... Dar lui Toto, nu i -a placut probabil ,sau poate ei , asa ca legatura s- a sfarsit intr- un timp relativ scurt
Tipul ce ma abordase la geamul pravaliei , era unul din baietii negustorului. Cel mic probabil . Intelegand cine e , l- am invitat inauntru.
-Ai sa te umplii de miros, i -am spus!
- Si eu am crescut tot cu mirosul asta, nu -ti fa probleme, imi spune. ... Era un baiat foarte finut , bine crescut, dragut .
- Tata a murit, imi spune ,nu mai avem pravalia , am crescut ca si tine de copil la ,,taraba'', mi- a intrat in sange.
- Si tatal meu a murit, ii spun la randul meu .
- Da, dar tu ai ramas cu pravalia; cum ai reusit?!... Ma uit la tine si te invidiez...
- Bine, dar tu ce faci acum? il intreb.
- Sunt la aviatie in Buzau , la Scoala de aviatie Bobocu
.- Perfect! As vrea sa fiu si eu ca tine, sa nu mai fiu taxat de multi , un simplu ...gogosar, ii spun sa- l flatez . Cine pe lumea asta nu viseaza la meseria de aviator, cine nu- si doreste sa zboare. Te invidiez si eu ...
Eram frapat de faptul ,ca in loc sa se laude, sa fie mandru cu noua si onoranta profesie , sa se dea mare, spunand prozaic, ma ruga sa -l las sa ma ajute, sa portioneze el coca, sa aseze gogosile in tavi. L- am lasat, atat de mult a insistat . Intr- un timp record , mi- a umplut 10 tavi de gogosi . Lucra mai bine ca mine , mai ordonat, mai atent . Am ramas uimit, nu- si pierduse, dupa atatia ani, nici un pic din dexteritate Mi- a multumit ca l- am lasat sa ma ajute , era de -a dreptul fericit . Avea inca puternic impregnata amintirea pravaliei tatalui sau, nostalgia perioadei traite , regretul profund, ca nu mai are pravalie, ca mine ,ca nu mai face ce fac eu , dorul dupa viata plina, fericita , traita atunci ,cu munca, dar si cu satisfactii deosebite....Nu- i mai venea sa plece . Isi retraia copilaria , adolescenta . Nu intelegem mai nimic. Eram surprins total . Nu trecusem prin asa ceva
III
Nu -mi explicam atunci, cum acest baiat finut, cu scoala, cu o meserie super onorabila, era atat de nostalgic, atat de legat de ....trecut , de ce facuse in copilarie, adolescenta... Urma sa inteleg cat de.... curand . .Mi- am dat seama mai tarziu, amintindu- mi de baiatul negustorului din Baicoi, ca nu sunt singurul nostalgic ,ca nu aberez , ca nu am luat- o razna cum se spune , ca sentimentalismul accentuat, pesimismul ce transpare din relatarile mele , invocarea permanenta a ceea de a fost , trairea in trecut , sunt sentimente ce definesc pe multi alti semeni de -ai mei. M-am linistit nu e ceva ...patologic mi- am zis ! Numai ca eu am curajul sa fiu direct, franc , sa ma... dezvalui, in numele adevarului . Pesimismul meu este dovada ca nu traim intr- o veselie, cum spune romanul , nu traim in Eden ci pe.... Pamant. Iar pe pamant stiti cum este... Din cate stiu eu ,pesimismul e si o dovada de ...inteligenta ,de seriozitate in gandire, de preocupare ,, ma laud'' acum . Vedeti ca nu sunt numai pesimist sunt si optimist, cum am spus eu printr- o formula inventata , brevet original , sunt un ,,.pesimist - optimist''! ...Cei veseli ,,permanent si iremediabil'', sunt in general ... ignorantii , nepasatorii, nu- i asa . Nu vreau sa fiu dur in exprimare, am promis asta , imi place, imi doresc, sa folosesc cuvinte ..,,.light'' ? ! .... ......
IV
Parca seamana povestea asta cu ceva, cu cineva, nu? ce ziceti?... De unde sa stiu, , ca nu peste multi ani , 2, 3 am sa traiesc si eu aceleasi sentimente ca si aviatorul , din mica mea poveste....?! Nu -mi inchipuiam asa ceva atunci, nu credeam , ca eu Misu Blaj, peste putin timp , am sa privesc din afara , de la geam ca si ... aviatorul, si nu din interior , cum fusesem obisnuit ...30 de ani ...Foarte greu din afara ,te simti ...exclus .. Intr- un fel se vede viata din 'nauntru si altfel din ...afara ...
Ar fi fost mult mai usor daca a -si fi fost si eu ... aviator...As fi zburat departe !?.. Asa insa ....
Cat de schimbatoare, imprevizibila , relativa si uneori ...nedreapta e viata !...
