Ceausescu ,statuia si Mizilul ...

Toto, fratele meu, elev al Lic.Agricol,  in fata statuii si a sediului Raion Mizil  ,locul unde a fost amplasata tribuna, la vizita lui N Ceausescu in 66 -67 probabil.  In fundal, mult comentata statuie ...

     I

     Cred ca era prin  66- 67.  Inceputul deschiderii, anii venirii la putere al lui Ceausescu ...   urmand,   lui Gheorghiu  Dej ,  anii  elberarii  ultimilor detinuti politici, '64,  ai scoaterii  rusilor din tara, tenebrosii  anii '50 -60 , care  au dus Romania ,in bezna ce nu s- a sfarsit nici astazi , cu toata intrarea noastra in U E. ..s.a.m.d.. .
  ..Distrugerea unei elite, ce s- a coagulat greu, in sute de ani ,prin traditie si educatie, ruperea legaturilor cu lumea  vestica , leaganul cultural al Europei   , a dus la scoaterea Romaniei ptr. mult timp , cel putin  40- 50  ani  , din lumea civilizata si aruncarea ei in izolare si desnationalizare , ruperea ei de trecut,de traditii,deposedrea de bunuri in numele unui colectivism aberant , distrugerile materiale cu atac barbar asupra imobilelor vechi ,demolarile fara noima ,  in numele unei utopii, ce nu a demonstrat viabilitate ..Dar sa revin la oile noastre. Istoria sa o scrie istoricii , dar... adevarata si ....documentata, mai ales  ; noi spunem doar ce stim , noi suntem sursele , ei sunt niste ,,scribi''  folositori , truditori de altfel , tot respectul ...  dar  nu 'totdeauna obiectivi !?.... Dar gata  ..
    II
.         Mizilul e asezat dumnezeeste,  intre campia de nord  si dealurile rodnice  ale Tohanilor dar  si pe drumul , soseaua ce leaga Muntenia de Moldova .Ce vreti mai mult?.  Ne -a iubit Dumnezeu  nu- i asa ?! In anii aceia , inca era un om normal  Ceausescu,  iar noi niste copii !Am format o garda de pionieri printre care eram si eu ,am fost postati in fata statuii, ca era una singura , si asteptam destul de degajati sosirea lui Ceausescu , ce venea dinspre Ploiesti .Facea doar o mica escala , de fapt confirmata ulterior, la rugamintea lui Paul Niculescu Mizil, ce era foate apropiat de Ceausescu , era mana lui dreapta la un moment dat , sa nu uitam ...N- ar fi oprit in Mizil, daca nu insista Paul Niculescu,   pentru ca Mizilul era un oras uitat de lume , nu avea o muncitorime numeroasa . Plasarea lui la granita jud Prahova ,  cu  jud.Buzau  a fost un mare handicap, a fost pasat  cand colo, cand dincolo . La Prahova , nu a avut  nici o sansa de dezvoltare  in fata oraselor prahovene ,cel mai urbanizat judet , plus Vala Prahovei.  La jud Buzau ar fi avut  posibilitatea sa se dezvolte mult  mai mult ....
 
      Eram relaxati si ne uitam in zare spre Ploiesti, sa vedem daca vin . Atunci statuia era la soseaua M  Bravu, intre Liceul Agricol si sediul Raionului Mizil , ulterior Policlinica orasului .Circulatia fusese oprita , nu era presiunea de acum ,Ceausescu avea inca Cadillacul negru  {sau Mercedesul }decapotabil.  La  intrarea in oras erau    intampinati de sute de  oameni , insirati  pe dreapta  si stanga soselei ... L- au ovationat, l- au primit   cu flori, un lucru  decent,  inca eram  normali .... parcurgand soseaua de la intrarea dinspre Ploiesti , spre   Buzau a ajuns in dreptul statuii , a coborat . Paul Niculescu  Mizil era langa el, erau relaxati vorbeau,  radeau , altceva fata de ce am trait in anii de groaza  si  de foamete '80  - '90.  S- au indreptat spre mica scena improvizata, ca  sa tina un discurs. Nu era un speech isteric, ca in aii '80, ci unul cald, relaxat.  Dupa cateva cuvinte de salut, Ceausescu  se intoarce spre statuie ,era cu spatele la ea,  si spune:
      -Asta e statuia voastra pe roti ?    ....noi , cei mici  ,ca si ceilalti  , am ramas surprinsi , nu stiam ce vrea sa spuna ; nu cunosteam acest amanunt picant

,, Cum pe roti au exclamat unii ?"  ;  Ceausescu radea ;
      -  Pai am auzit ca aveti doar o statuie, si cand vine trenul o duceti la gara  , iar   dupa ce pleaca trenul, o aduceti in centru   ....
      Am ras si noi ,dar radea si Ceausescu ;  Mi -am dat seama  ca stia poanta de la Paul Niculescu Mizil ...
   III

   Acum  sunt o gramada de statui, asa ca nu mai trebuie sa le  duceti  la gara ..
   Asa era si cu carutul de limonada a lui Blaj, era unul singur , era pe roti si trebuia dus cand la gara, cand in centru ?.!.......acum  sunteti bantuiti de  statuile {a} lui  Paunescu  si altii asemeni  lui ..3Ceva de ani cat am vietuit in Mizil , nu am auzit  facand ceva , pentru orasul nostru .....
    Au descoperit cu totii , cat de divin  este asezat acest oras, cate bogatii se gasesc  in zona noastra , ce vinuri ... Ehee ..?,   si au tabarat pe biata urbe  .....
   Pana mai ieri era orasul tiganilor , al celor bolnavi de sida....  Mizilul era   motiv de ironie. Foarte  complicat sa spui ca esti din Mizil , imediat erai ironizat ....  Ca si azi , daca spui ca esti...roman.... ?!.... ce intorsaturi  capata  istoria ...? !....Nu mai este asa ?!   Aha !.. in sfarsit si- au dat seama .....si- au pus stapanire pe tot .
  .
  ..Pentru  mine, generatia un pic  mai veche, e putin trist ....nu vreau sa stiu, sa  aflu  nimic despre Mizilul ultimelor decenii ..... Iubesc  Mizilul meu .....si oamenii pe care i -am cunoscut ......dupa ce- ai gustat  ceva delicios, nu vrei sa - ti strici gustul  cu o porcarie...nu- i asa !.?...
    Nu mai este de mult si Mizilul meu....!  Este al altor oameni, al noilor proprietari , negustori... carora ,  le lipseste ceva....traditia , legatura cu trecutul ...ceea ce nu este putin lucru ....este o alta lume ,  nu ma regasesc in ea , nu- mi apartine .... singurul loc care ma intereseaza  din Mizil , este .... cimitirul cu oasele stramosilor mei .....ous sont les neiges ......?

inceputul ...sfarsitului ...

Inainte .....  

   

      I    

       ..In mai  1982 a murit BLAJ tatal meu .... moartea vine si nu intreaba ...asa e ea ....am vrea noi .... dar nu se poate ...avea 67 ani arata  inca  destul de  bine  , nu- i dadeai anii . Era in putere si mai aveam  nevoie de el .    De!.. am trait toti copiii in umbra lui ...
    II
     Dar sa revin.  In anul 80'  in vara ,a plecat cu domnul Negoita [contabilul sef  al  spitalului   }  bunul sau amic, la mare
  -Plec tata cu Ticu pe   la Neptun . Ne ducem si noi cateva zile .
 - Sa ai grija de pravalie si de casa ..!                                                                Dupa.....

 -  Duceti-va domne;  abia asteptam sa plece, sa inceapa distractia,    dupa ce- mi terminam treaba, bineinteles..   Ma astepta o munca sustinuta,   lucram 14 -16-18 ore , dar ma si distram . Asta era  ....
   Pana vine Blaj am timp destul . Cumparam   de la nea Florica ,Tohani sau nea Ionita,Gostat  ceea ce  doream , ca in magazinele alimentare nu gaseai decat ....creveti vietnamezi ....  veneau prietenii  , nu multi si incepea distractia; asta era atunci traiam pur si simplu , eram tineri ...nazdravani ...
    Trecuse o zi de la plecarea lui Blaj . Distractia abia incepuse,  fusese mult zgomot ca sa zic asa ...s- a fumat exagerat ,enorm.  Plecase toti  dimineata ; nu aerisisem ,  persista  un         miros....puternic de tutun .
 La pranz inchid o ora sa ma culc, eram epuizat.  Dimineata la ora 5, eu am deschis pravalia ,distractia  distractie ,dar munca, munca !. Treceau cei de la .MFA  sau Relaxa sau  Filatura si trebuia sa fiu prezent la datorie, sa le dau o gogoasa la pachet .ca nu gaseau saracii ce sa cumpere , epoca de aur  .... Eram in pat, dormeam ;  usile , poarta deschise vraiste,  ca de obicei , ma trezesc la capul patului cu dnu . Negoita
    -Scoala- te, si vino la masina sa- l aducem in casa pe Blaj ca s- a simtit rau si l- am adus culcat pe bancheta  masinii. Am sarit , am iesit in strada,  si l -am adus in casa.  Nu- l vazusem niciodata intr -o asa postura;

     III
     -Ce s- a intamplat domne  ?, l- am intrebat dupa ce dnu Ticu Negoita a plecat acasa . -Nu te- am vazut niciodata asa ? A fost inceputul sfarsitului ...
    -Ce sa fac;  ne  -am intalnit intr -o seara in Neptun , la Calul  Balan cu dr  Gusavatii , cu Kinn seful hergeliei Mangalia , mai multa lume ,  la ora 10 seara  se inchidea restaurantul , ca de ! era  Ceausescu in statiune, in Neptun . Dar cunoscandu- i pe sefi  , noi am ramas inauntru si am chefuit in continuare , - stii ca eu nu prea beau,  dar la masa erau niste bautori mari de winski ;  dr  Gusavatii  , Kinn si m -au corupt  , era o atmosfera frumoasa ,oameni deosebiti ,  am si fumat niste Kent si uite acum ...
  -Cum naiba domne, zic , te- ai pus la mintea lor, pai ei sunt mai tineri, mai antrenati, mai ales prietenul meu mai mare , dr  Gusavatai     ....ce om deosebit...
  - Dar de ce miroase asa rau a tigari in casa ,ai facut- o lata azi noapte...
       De!  Nu puteai sa- l pacalesti usor  pe Blaj ,avea prea multa experienta ......Facuse un prim  preinfarct ,dar nu baga in seama, nu realiza ,de fapt nu vroia sa recunoasca ca a patit ceva ,credea ca merge oricum....           A mers un timp dupa care boala s -a accentuat ...Crizele au inceput sa se inmulteasca . Puterile incepeau sa-l  lase. De unde era a tot dominator  , incepea sa devina mai retras , lasandu- mi mie  incet, incet locul ....A fost asadar inceputul ....sfarsitului....
.

povestea demolarii strazii Carol ....

misu 

 Misu  in fata pravaliei  ,gogoseriei ....iarna ....

     Prima usa   intrarea in pravalie.  In continuare geamul de la sufragerie , usa gangului ce despartea cele doua module ale casei  , in continuare geamurile de la camera unde dormeam, la strada ,de atunci sunt atat de informat ...auzeam tot ce vorbeau mizienii.... ha ha ha   In continuare casele domnului Ionel Niculescu Mizil ...... tempi passati....
 
       I
.......Nu erau cluburi ,nu erau cafenele, era epoca gris, asa ca ne strangeam pe unde apucam . Un astfel de loc era la nea Andrei Pascalau  in pravalie  Mai intai pe Balcescu unde avea si casa , iar mai tarziu, tot pe Balcescu spre pod ,unde se mutase cu pravalia ,dupa ce casa si pravalia au fost daramate .N- am sa fabulez, ci am sa leg povestea lui Nea Andrei, de a Mizilului  acelor ani . La nea Andrei Pascalau in pravalie era un adevarat ....club .In special dupa amiaza, ne adunam la taclale multi insi ,cunostinte de ale lui nea Andrei dar si de ai lui Georgica baiatul cel mic si bun prieten de al meu  .Eram 2  , 3 generatii incepand cu  Gicu Dorobantul  , NeniArdeleanu,  Costel Radulescu    , Vasile fratele lui George , Nicu baiatul mai mare al lui Neni , Moise , Diaconescu   ..si multi, multi altii . Eu veneam ptr. Georgica cu care eram prieten , eram de -al casei ,bine primit de nea Andrei si de  sotia dansului, mama lui George, carora le port o amintire frumoasa . Il asteptam sa termine treaba, sa mergem prin oras ....   Intre timp discutam vrute si nevrute; aparuse in oras un individ cam ciudat, ce spunea ca este agronom sau veterinar  pe langa Mizil . Se imprietenise cu George . Mie nu- mi placea de el ,era cam dubios, dar intrase in gasca , de !....Statea la discutii cu noi in pravalie, il luam seara la restaurant,{ ca eram seara de seara pe la  restaurantul Tohani..... }.asta  era infiltrat , agent cred eu si tot  asta cred ca  l- a turnat pe nea Andrei, la securitate
    II
      Dar sa incep povestea   legata de negustorii  mai vechi si mai noi , de str Carol de ....Blaj,  ptr a mentine in tot amalgamul povestirii un fir rosu ...
     Pascalau  ,Neni , Blaj ,  Diaconescu, Costel  fotograful cred , Petrica Grigore  , Diaconescu   , G Teodorescu care  cred ca  locuia in casa familiei  , erau noii proprietari ai multor case de fosti negustori ai Mizilului ante-bellic .Majoritatea dintre ei cumparase pe str Carol ,tatal meu Blaj cumparase de la av. Dumitrescu pe str. Unirii , corsoul Mizilului, un corp de case cu 3 ,  4   pravalii    ...Erau noii comercianti ce facusera bani in perioada comunista....    Si- au achizitionat  aceste case cu pravalii ,  gandind  probabil la viitor ....cand  se vor putea exprima  deplin . Dar planurile noilor comercianti ai Mizilului , s- au  naruit din cauza  cutremurului din 1977 , martie.   Cine a putut sa anticipeze acest cataclism, ce s- a transormat din unul natural , intr- unul social !.
      Dupa deschiderea din anii 65 - 75, cand asa cum stim toti, s -a produs o relaxare si o speranta spre liberalizarea vietii  ,deci si a comertului ,a venit aceasta calamitate ,ce- a servit ca o manusa autoritatii comuniste , de a lichida definitiv urmele trecutului si a instaura deplin , plenar cu ziceau ei   societatea socialista ;  asta si in urma vizitelor in Asia ...
       .Asa se face  ca strada Carol , Balcescu a avut cel mai mult de suferit .S- a intamplat si in Mizil   la fel ca in toata tara . Centrele vechi negustoresti au fost demolate ,sub pretext ca sunt avariate,  insalubre , pline de sobolani etc .... toate tarile le -au reparat si -au facut din ele, raiuri turistice ....
   Cei ce au cumparat pe Balcescu de la fostii negustori ,au primit un soc groaznic. Isi investise banii in case , capatasera o pozitie centrala , un nou statut si sperau intr- un viitor mai bun. Totul s- a naruit cand a venit ordinul demolarilor , toti au inceput sa vocifereze , sa se opuna intr un fel . Cred ca si nea Andrei care era mai slobod   la gura ,,a tipat'' , s -a cam opus probabil  , nu stiu precis. Avea si dreptate; toti  care au cumparat , au luat niste case f. bune  din anii 30 - 40 ce apartinuse celor mai de seama negustori din oras  . Toate aveau in fata pravalia, si in spate locuinta . De !case de negustori ....Pierderea a fost f. mare   ...
    III   
   Blaj ,noi  familia , mai aveam pravalia din Balcescu 112 , Carol , exact locul unde s- au oprit demolarile; pana la gogoseria noastra , ce sansa ?, sansa tine si cu cei buni    nu  -i asa ...!.?  . A venit  dnu Primar Codescu , ne- a spus ca nu se mai poate face nimic si trebuie sa daramam casa din Unirii,  si tatal meu , Blaj a inteles, ordinul era de la.... Ceausescu.    S -a conformat  ptr a salva casa din Balcescu , gogoseria . Aici se vede inteligenta lui ,  a facut un sacrificiu , nu s -a  opus , ptr a salva  ceva .... mica lui afacere.....  Nici lui nu i- a convenit , dar a judecat bine , ptr ca in final , str Carol a fost rasa  de pe fata pamantului , construindu- se in locul caselor, niste blocuri oribile .... deci cui a folosit opozitia ....?  
    
     Vremurile erau grele ,sistemul era osificat, nu te puteai pune cu el . Blaj a evaluat asta rapid .El provenea din Balcanii, sute de ani sub ocupatie, asa ca era mai supus, mai atent ,mai diplomat ; de,  au stat turcii  peste Balcani atata amar de vreme si a trebuit.... sa traim totusi, nu?.!.. 
    Noroc ca centrul nou se oprea pana in  dreptul str. 24 ianuarie, la colt la noi , si cu toate astea ,a venit   comisia , autoritatile  sa ne darame casa.       Asta era sfarsitul.  Dar Blaj  i -a chemat in casa " a intins mesele, " cum facea de obicei ,s- a purtat frumos , le- a promis ca o sa consolideze casa..... Toti vecinii ,chiar nea Ionel Niculescu - Mizil  ?! .. l -au rugat pe Blaj ,sa intervina ,ca  demolarile sa nu mai continuie.  Daca noi demolam.... picau si celelalte case vecine! . Ceea  ce  Blaj a  reusit ; o sa  spuneti ca exagerez, sau ca am cazut intr- o admiratie deliranta a tatalui meu...  Nu ! asta e realitatea.  Blaj  a facut intr- un fel ,  ca demolarile sa nu  continue pe str Carol , Balcescu..... 
    
  ....Peretele dinspre Carol,  Balcescu se deplasase, sus se vedea ....cerul.... dar tata a reusit sa- i induplece si sa salveze  casa ,gogoseria  {ca de fapt asta era interesul !!}..dar si pe vecini poate ...?!.Cutramurul din '77 a ruinat mult casa noastra din Carol ....Eram la blocurile MFA, cu niste prieteni {ne} ofiteri MAN din Mizil si de la unitatile din jur , ca nu duceam lipsa .. .  La bloc nu au fost avarii mari  sau  chiar deloc, si nu m- am grabit sa vin acasa ;  am coborat primul, eram jos cand nici nu se terminase cutremurul ....mare curajos nu .!.?, dar cand tarziu am facu- o ,venind pe Balcescu dinspre MFA spre centru am inceput sa vad case avariate, Scoala Veche  sala de sport, acoperisul era prabusit si altele,.  Ajung acasa bietul meu tata, cu Buric Romulescu,scoteau molozul din pravalie . La o casa asa mare ca a noastra, era un moloz imens. Tata ma vede si imi zice:  
- Bine ma tata acum vii? M -a judecat ,cum numai el stia s- a o faca, de intrai in pamant de rusine . Tu n- ai vazut ce dezastru e.
 - Hai la treaba. M -am dezbracat si am inceput sa ajut  , pana in noapte tarziu  cu Buric{ Nicusor }, care se lua constant de mine.  Tinea mereu cu Blaj, el  era idolul sau  
 -Unde ai fost  pana acum ...?, imi spunea cu prietenie, ma tachina , sa nu- l auda d 'nu Blaj ... Ne -am culcat pe unde am apucat ,   imbracati ,franti de oboseala . Sa fiti atenti si sa invatati  de la un mic negustor, voi marii  negustori ,  de azi  sic. ..
.- Ce vrei sa faci , il intreb  ?  
 - Curatam pravalia , casa nu ma intereseaza  !.   ....
      A doua zi in  Mizil era deschis  doar la Blaj. Am vandut cat ptr... o luna . Nu am avut marfa ,cat era necesar. Se imbulzeau toti ,de la mic la mare , sa apuce o gogoasa , nu va puteti imagina ; erau oameni de vaza din oras, ce se bateau pe o gogoasa  !... credeti asa ceva acum ...?!  
  -Ii vezi tata ,oameni in toata firea ,se bat pentru o gogoasa  . Nu era nimic de mancare in oras ,decat gogosi de la Blaj , iar ...    Blaj a intuit a  cata oara ..Tot orasul vuia ; 
 -Uite numai la Blaj e deschis ! Blaj era particular  dar si ... negustor {mare, mic, ce mai conteaza ?... }
  .A fost un moment de o invatatura extraordinara , de care numai Blaj era.... capabil .  Cei de la stat faceau evaluari,  inventare,  ha, ha, ha    si noi... vindeam de ....rupeam ...!. 
     IV
         Sa revin la nea Andrei ....{Am mers la Sinaia, conducand eu masina lui, o Dacie 1300 alba cu cauciucuri Michellin ce mandru era de ea ...., prima cursa in afara orasului de cand imi luasem carnet de conducere A avut curaj .... Imi amintesc cu multa placere , cred ca era prin '79.}... 
      Intr- o zi eram in oras ma intalnesc cu cineva , imi spune: 
     -Sa nu te duci la Pascalau ca l- a saltat securitatea si o sa mai salte si pe altii care se duc pe acolo ..Am inlemnit si eu ma duceam frecvent. M- am schimbat la fata ; gata ma iau si pe mine mi- am zis ,dau coltul din Unirii si vad casa, gogoseria. In fata casei mele  masina lui Ralea seful securitatii ,ce venea des la pravalie, dar atunci sub imperiul fricii mi -am zis:  -a venit dupa mine, am simtit sfarsitul !... m- am gandit la Blaj , numai el ma salveaza , el era speranta mea acum. M- am apropiat de casa si am sarit gardul prin 24 Ianuarie sa nu ma simta Ralea, am intrat intr- o camera din spate si asteptam infrigurat  
    Dupa un timp apare tata: 
-Ce faci aici singur , ma testa ;  ...se facea ca ploua .....
- Stau ce sa fac, zic !
- Ce tie frica de Ralea nu- i asa?  
- Ei mi- e frica,ma tineam eu tare.
- Vezi -ti de treaba tata ,stai linistit, ca i- am spus eu  :
- Lasa domnule copiii in pace ,ce treaba au ,ei vorbesc de fete ,de fotbal si altele  
-Au tata probabil, ceva cu Andrei ,cu  Dorobantu cu cei in varsta , posibil , ca au vorbit ceva, si cineva i- a turnat .... Le- am spus mereu sa nu se puna cu astia, ce sa le fac  .
 ..Era judecata pertinenta a lui Blaj gandirea si luciditatea sa in a aprecia situatiile ....Nea Andrei a fost luat de nenorocitii de securisti ,dus pe Vasile Lupu in Ploiesti si maltratat .A suferit mult saracul, avea si dansul o varsta, nu mai era tanar    .
     Cred eu ca i s-a tras de la faptul ca s- a opus demolarilor, dar  si  ca era mai slobod  la gura si...... agronomul.?!... infiltrat  ... si- a facut datoria ...
    V
       Toata lupta lui nea Andrei ,ca si a altora, a fost in zadar, ptr ca in final strada Carol, ca si Unirii a fost  demolata 
      Soarta strazi Carol  ca de altfel , a multor alte strazi vechi din Mizil sau de aiurea,  fusese pecetluita la Bucuresti .....
      Vreau sa fiu drept, nu cred ca dnu Primar Codescu a daramat str Carol, era si dansul un executant ,  ci planul aberant, al lui Ceausescu , n -au putut in Bucuresti sa faca nimic asa zisii ...opozanti ...  ... dizidentii ha ,ha ,ha !! ? de a sterge urmele trecutului  si de a construii comunismul ...de ! un analfabet ...?!.cutremurul   a fost doar un  motiv  .....  Nu se putea face nimic, si tatal meu a realizat asta   ,   ......cu un monstru nu te poti pune    ..o calamitate n -ai cum s- o opresti ....
Sus lucratorii ce demolau cladirea,  jos BLAJ  privind ..... ce ziceti   ?!.....la fel au privit si cei ce s- au opus , cu durere si neputinta in fata  autoritatilor din acea vreme ...

in dreapta se vede, poate cea mai selecta casa a Mizilului , cea a farmacistului Gotsman

pravaliile lui Blaj , cumparate ptr  Toto  fiul cel mare ,  din Unirii colt cu Visinescu cand le demolau in ' 77

in fundal casa visinescu

pravalie Carol

 george pascalau si misu blaj 

Blaj

                                           

poveste cu... talc

    I
    ....Fusese recent numit comandant de militie la Mizil .  A stat putin .Venise cred de la Campina ca noi aflam imediat . Stateam  in usa pravaliei ,  il vad cum  vine spre  mine.   Nea Ionel Niculescu- Mizil  vecinul nostru  statea si el  in dreptul portii casei sale ....  Hogea , noul comandant de militie,   ca despre el e vorba  ,  ma intreaba:
  - Cine este domnul in varsta,  ce sta in  poarta casei?
  - Ce, nu stiti cine e ?  Ai ca stiti , ce naiba !      Este tatal  domnului   Paul Niculescu -Mizil .....  A- ti venit de curand in Mizil, nu cunoasteti oamenii, nu va aruncati in vant,  nu rezistati mult  aici  , procedand asa ; luati- o mai usor.....Va dau un sfat , nu minimalizati ce va spun , ocoliti casa Niculescu , dar si pe a noastra.... .  De noi aveti mai multa nevoie , decat avem noi  de dv .... Nu rezolvati nimic asa... Au grija ,,altii'' de..... soarta noastra , intelegeti...?!.
    II
     S- a blocat , va jur.....  Cred ca l-a trimis cineva la misto .....
 -Pai vinde chimicale , tamaie,  vase,  lumanari....
 -Bun zic, dar dansul asta face din totdeauna...  Ati auzit de Paul Niculescu -Mizil, nu ?...
     Asa era ; nea Ionel, parintii dumnealui , avusese pe vremuri pravalie de chimicale si dupa ce comunistii , i- au inchis pravalia,  dansul  a continuat sa vanda, avea in curte o magazie , avea cu alte cuvinte pravalie fara firma.       Intrau taranii in curte si- si cumparau ce le trebuia , ca le trebuiau destule saracii, ce populatie asuprita , chinuita ...
   In  fostele pravalii ale lui  nea Ionel  functionau acum o tinichigerie,  Diaconescu si  geamuri, Onutu .  Cand Paul Niculescu Mizil era mare lider comunist,  H credea ca se poate  lua de nea Ionel.  Era naiv  cred...!.              La   putin  timp ,dupa ce comandantul  a   pleacat  , nea Ionel ma intreaba :  
   -Ce a vrut asta ?
   -Pai a intrebat de mata si  i -am spus ca sunteti tatal lui   Paul Niculescu -Mizil si sa va  ocoleasca casa. Nea Ionel a ras , m- a imbratisat si mi - a spus : 
  -Bravo Misulica . ..
   S-a dus H la nea Ionel Niculescu  sa- l intrebe daca vinde fara autorizatie , si nea Ionel  i- a spus ca da,  vinde, si l -a dat afara din curte .
    - Plecati, sa nu va mai prind pe aici!   Cand  mi-a povestit, am ras cu lacrimi... .  De atunci H nu a mai intrat la domnul Ionel Niculescu- Mizil in curte, s- a.... lecuit .   A trecut  in alta zi  pe la  noi,   la  pravalie....     -Ati vazut, v -ati convins,  v- am spus ceva , nu m -ati ascultat !....
   
    Ambele case , Blaj si  Niculescu - Mizil , au fost daramate de cei ce au cumparat ,  acum sunt un loc viran, inconjurat cu un gard de tabla ...Cata  ,,istorie  locala'', ascund ruinele  caselor  Blaj  si  Niculescu -Mizil......!
    Cu toata teroarea din acele timpuri, nici  militienii nu erau  infailibili ,se supuneau si ei unor reguli locale ....ca toti  ce   doreau .... sa traiasca mai bine .... si traiau....cei ce erau mai bine orientati .....la fel ca azi...
    Incerc sa fiu obiectiv, nu fac pe dizidentul  , nu ma situez de nici o parte , vreau sa ma detasez de pozitii partizane; eu relatez, atat .....
    Aceste povestioare  aparent banale, nu sunt  tocmai  asa, ascund ele.... o poanta ......!.. Seamana putin     relatarea mea cu......  aventurile lui Nastratin Hogea .....?!

intamplari......

    I

       De la el am invatat multe, foarte multe lucruri. Am ajuns mai tarziu sa inteleg  ce dorea de la noi (mine) Apropierea de el, timpul lung petrecut impreuna m-au marcat, fiind modelul meu de viata, ce am incercat sa-l copiez cat am putut.  Fara sa fiu subiectiv, va jur ca rar am cunoscut oameni de valoarea lui. Eu ca mai toti tinerii faceam pe ''nebunul '', pe desteptul, sa ma exprim prozaic..... In anul 1975 cred, dupa ce am venit din armata, mi s-a implinit un vis ;  mi-a spus tata:
    II
 -    Te iau in Yugoslavia, ce era o tara libera ca si in vest. Eram fericit, era tot ce-mi doream, eram primul copil ce iesea in lumea libera. A fost un soc; mi-a spus:
     -Te imbraci frumos, nu cu danganezi (blue jeans) cum ma imbracam eu, ca eram cam non conformist, si te duci la pasapoarte la Ploiesti. Cei de azi, tinerii , familiarizati cu libertatea, nu inteleg in ce stress,traiau romanii si cat de greu puteai sa iesi afara , intr o tara libera. Te duci pe Vasile Lupu (acolo era temuta securitate), cu dosarul si spui ca vrei sa pleci in Yugoslavia ,ce era asimilata tarilor occidentale
 - Cum sa ma duc domne, ce stiu eu ?. Aveam cred 21 ani
- Te duci tata,te descurci. Degeaba m-am opus, a trebuit sa ma duc. Imi ziceam;- ma descurc sa-i dovedesc ca pot. Mai tarziu am aflat ca a vrut sa-mi dea o lectie. Am plecat la Ploiesti, am ajuns pe Vasile Lupu  la temuta securitate,  unde tatal prietenului meu Georgica Pascalau, nea  Andrei, ani buni mai tarziu, a fost maltratat....
   Ce era ca acum ? Doar cateva persoane in incinta, intr-o atmosfara apasatoare.Eram cel mai tanar. In fata mea   doua persoane in varsta  probabil evrei, ceva, o alta  doamna tot  in varsta, imi sopteste:   sa nu te lasi, sa lupti sa- ti aprobe, sa nu te lasi intimidat.... Am ajuns in fata. Un ghiseu mic cat sa dai actele, in interior un securist...... Dau dosarul se uita la mine
 - Servici ai,  unde lucrezi ?
-  Pai zic... .. lucrez cu tata, avem o pravalie particulara
 - Ceeee... ! n-ai servici ? si- mi arunca dosarul.....
- Pai zic eu ...
- Nici un pai, nu pleci nicaeri.  Mi-am luat dosarul si m-am retras spasit..... M-am intors acasa suparat,  rusinat ca nu am rezolvat....
     -  Ei, ce - ai  facut  ?
     - Nimic zic eu .
     - Ti-am spus ce sa faci. M-a judecat si mi-a spus:
     - Bine, maine inchidem pravalia, ce era un lucru iesit din comun pentru noi, si merg eu cu tine. M-am linistit....
III
    A doua zi, ne- am imbracat  decent si am plecat la Ploiesti, la pasapoarte. Ne-am asezat la ghiseu, pe mine in fata ,  el ramamand in spatele meu . Ajung in fata , dau dosarul, securistul ma recunoaste si- mi spune:          -Iar ai venit ? ti-am spus ca nu pleci nicaieri , ce mai cauti aici ?  Atunci "micul negustor" Blaj iese in fata si-i spune
-Este copilul meu, de ce-l tratati  asa ?
-  Nu  are serviciu, cum sa plece?
- Lucreaza cu mine, avem autorizatie data de statul roman . Eu sunt cetatean yugoslav si daca ma supar, il iau de tot....  Securistul s-a blocat.
 - Dar, sa vedeti...  zice  ?...
Blaj:
- Nici un dar, vreau sa vorbesc cu seful pasapoartelor, sa vad de ce nu-i dati voie copilului meu sa vada unde m-am nascut si am trait.
-Stati sa vorbim...
-Nu mai vorbim nimic !..

   Toti  eram fericiti ca l-a infruntat pe securist.
- Da ti -mi  va rog dosarul , zice tata.
  Urcam la etajul 4 la seful securitatii. Scoate pasaportul yugoslav, se prezinta si-i spune :
- Domnule comandant, sunt Blaj Ivanovici din Mizil, cetatean yugoslav, rezident in Romania. Vreau sa-mi iau copilul cu mine in Yugoslavia  si am fost tratat prost,  si refuzati  de functionarul dvs....
- Nu se poate domnu' Ivanovici, puteti sa-l luati, cum asa ?
 - Pai asa zic si eu.... Am venit   in Romania sa traiesc si sa mor aici, iar ofiterul de la ghiseu refuza sa- mi elibereze viza ptr. copil ? Noi nu plecam , nu fugim din tara, nu ne intereseaza ,aici o sa ne ramana oasele . Eu vreau doar sa -l duc si sa -i arat unde m - am nascut ,unde am locuit, unde am facut armata , unde am casa cu pravalie ....
   Ma uitam uimit cum vorbea cu ei si cum se comporta cu curaj, demn ,convingator , relaxat. Totul s-a rezolvat imediat, asta datorita lui Blaj.

      -Gata tata ,ai vazut cum se procedeaza . deh, ..imi mai  daduse o lectie ...  
       Aud azi de opozanti ai regimului comunist, asa zisii dizidenti  din epoca ceausista , sau mai corect  falsii dizidenti.... Eu nu vorbesc aici  , sa nu se inteleaga gresit, de martiri , de eroi , de luptatorii din munti ..... de opozantii adevarati,  este alt capitol ..   ca au facut ei asa si pe dincolo, fara cateva exceptii, o mare minciuna. Majoritatea erau colaboratori si mureau de frica securitatii. Imi vine sa rad... .
       Asta a fost opozitie,  sau un fel de opozitie, cum vreti ?!  ceea ce a facut Blaj,  modul demn, convingator, curajos, dar si diplomat   in care i-a infruntat.....?  si bineanteles ca am plecat .....si din pacate m-am si intors.

in memoriam

....  Ce zi frumoasa,  ca si atunci.... in 7 mai 1982...  Pentru mine ziua aceasta e trista. Este ziua mortii tatalui meu Blaj . Eram tanar, mai aveam inca nevoie de el ,de ajutorul si sprijinul lui . Am aflat ca cineva a spus atunci ,,-A murit Blaj , a murit si Misu '' . N-am uitat mult timp aceste cuvinte. De !...  sunt ...fel de fel de oameni ! Am incercat sa nu... mor, dar a fost si este foarte greu , e greu sa urmezi unui om ca tatal meu Blaj. N- am reusit sa ma ridic la nivelul sau . Se spune, ca rareori fiul unui om celebru, cunoscut ,   poate sa -si  depaseasca  tatal .Cred ca este adevarat.....!?
DUMNEZEU SA-L IERTE !

Balciul din Mizil de sf Petru si Pavel

     
       I

               E cineva ce s-a nascut, ce a trait  in Mizil,  si nu a auzit de Balciul  organizat in ultima perioada ,  la marginea orasului, la  "Sf. Filofteia"  de ziua sfintilor Petru si Pavel ?! Nu cred ...
   Toti, mai ales cei tineri, asteptam cu infrigurare ziua Balciului, in special "ziua de  temei".   De multe ori mergeam cand  abia incepeau sa se instaleze comediile, barcile, circurile ambulante si baracile din lemn, curiosi sa vedem cine a venit si cine nu, cat de multi au venit , ce noutati sunt comparativ cu anul precedent
    Balciul din Mizil, urma  celui din Buzau, Dragaica .  Era un moment de bucurie, o asteptare greu de suportat, asa de mult dorit  era  acest miracol, numit la noi , Balci ... o frenezie generala in oras  , pulsul si febra cresteau...  
         
     II          
          Dar ce era de fapt Balciul ?  

O lume de basm ...  o intoarcere in copilarie , o detasare de cotidian, un vis frumos al unui copil , o descatusare, o abandonare a grijilor pentru cei maturi ,  un joc, o bucurie,  dar poate si o dorinta de ...libertate de care nu ne bucuram indeajuns,  atunci. Erau doua mari categorii de oameni  ; Cei ce vindeau  vise, si cei ce  ...cumparau vise...Noi vindeam vise ....nu  eram  mai insensibili decat altii  , ci asta era rolul nostru ... Daca aveam noroc, si nu ploua,  reuseam ca in cele 2-3 zile de balci, sa adunam o suma de bani , frumusica . Dusmanul nostru, al balcenilor, era cum am spus inainte - ploaia.
   
    ...sa incep de aici... Eram nelipsiti de la acest balci. Participa si tatal meu Blaj cu cooperatia de consum, stat , dar totdeauna ,,ieseam'' si noi familia , in special cu gogosi dar si cu cornuri ,corabioare, susan , placinta cu branza etc  ,care erau cele mai vandabile si mai usor de facut in conditiile targului. Inchipuiti-va ca preluam un spatiu din lemn, o baraca  , pe jos  iarba... 
   Inchiriam o caruta, pe  Aurica Dolete , cu care transportam la targ marfa , faina , ulei, zahar,  necesara celor 2 -3 zile de targ, buteliile , covata, masa, tavile , ligheanul cu pirostriile in care se prajeau gogosile. Peste toate angaralele , ne suiam si noi copiii. Gloaba  lui Aurica  abia tragea caruta incarcata pana  la refuz.  Ne zgaltaiau creerii  in cap,  prin cate hartoape ne baga,  insa ne distram copios; ajungeam la balci plini de praf, ametiti, fericiti ...
  Duceam la targ cateodata  si carutul de limonada, evocat.  Daca aveam norocul sa fie cald , vindeam non stop. Era dumnezeesc, mai ales daca era  rece, si cu acid mult . Cand il turnai in pahare facea o spuma grozava,  iar acidul te intepa,  de!...siropul era natural,  cu zahar.  concentrat din fructe , cu ingrediente naturale,  coloranti , esente ... nu ca acum  sirop sintetic, cu aspartan  ....in toropeala zilelor de vara, amestecata ... cu transpiratia oamenilor si praful permanent, un sirop rece  era tot ce- ti doreai ...
          III
        Dupa ce ne instalam si ne cunosteam vecinii de tarabe, asteptam cu infrigurare sosirea primilor clienti, atenti la cer , sa nu care cumva sa inceapa o ploaie de vara si sa ne strice balciul. Cand se intampla asa ceva, il auzeam pe tata spunand :
- "Na Dragaica - Na".... asta insemna cu alte cuvinte ca s-a cam terminat cu balciul si o sa iesim in paguba. S-a intamplat sa fie si asa, dar de cele mai multe ori vremea a fost frumoasa si targul a mers din plin.
 Bineinteles ca in momentele de respiro , luam la rand toate comediile, circurile ambulante,  imi cumparam specificele suveniruri din targ masti, fluiere, tompete, goarne, coifuri , palarii din paie etc
   Atractiile balciului pentru noi copiii, erau nelipsitele barci, lanturi,  comediile, circurile ambulante  ,, Gheorghita - falca -de bou'', un om hidos, atractia cicurilor ambulante , zidul mortii ,sirena , tirul cu pusca cu alice in special, o chestie... solemna, te simteai important cand ti se incredinta arma ... popicele ,tirul cu arcul ,dar si   inghetata pe bat, alvita, turta dulce, inghetata,  limonada...
   Toate produsele destinate consumului,  erau de o igiena indoielnica, astea erau conditiile balciului, dar noi copiii nu realizam ,bucurandu-ne de inghetata care era de cele mai multe  multe ori,  doar  apa colorata si inghetata, sau  de limonada apa chioara si racita, colorata cu sofran...in timp ce atractiile, nu erau decat niste.. .iluzii , trucuri ieftine ce aprindeau imaginatia oamenilor , deja incinsa de caldura torida sau de vreo bere  de proasta si indoielnica calitate ..
    La balci totul era de vanzare Trebuia sa vinzi mult, intr- un timp limitat 2-3 zile ..

       IV

      ... noi copiii eram baza. Tatal meu, Blaj era ca de obicei cu organizarea, cu relatiile, cu onorariile in dreapta si in stanga, ca sa putem muncii linistiti. Ne simteam pe undeva importanti ca suntem "balceni", dar noua copiilor, ne era si cam jena de prietenii si colegii nostri, pentru ca in acea vreme comertul particular  disparuse, iar multi nu intelegeau rolul familiei. Acolo dormeam, acolo mancam, era ceva aparte fata de monotonia cotidiana, te simteai liber,  ne ,,rupeam'' pentru cateva zile de prieteni, de casa, cine dorea  sa ne vada venea acolo ,, dormeam pe sacii de faina''; era viata de ,, nomad '', ce mai !?... dar avea farmec si buzunarele erau ...  pline. Trebuia sa fi atent,  ca roiau toti sutii , toti parlagiii., veniti la ,,ciordeala''... n- am scapat nici noi ... de.!. riscurile ...meseriei ...
      La balci nu lipsea nimeni din oras...oficialitati,  politisti  , functionari ai primariei,  sefii diferitelor institutii din oras , oameni onorabili cu familia, ne salutam , discutam ... dar vedeai si...,, faliti'' ca Fotida ,  Bobulet  , Paiu , Lili Bou...  care era vecina mea statea  la cateva case  de noi  , pe raii orasului,  cersetori de tot felul , pungasi, suti , handicapati  incercand sa obtina si ei un  mic profit , din infirmitatea lor ...
   
     Noi ca si altii asemeni noua, putini de altfel, intelegeam cate ceva, fiind legati prin bunicii si parintii nostri de vechiul comert. Acum,  se purtau functionarii, cei cu servici la stat,  in timp ce noi,  eram niste reminiscente ale trecutului, niste curiozitati.... Aici era o despartire intre tatal nostru si noi copiii....  In schimb, Blaj tatal  nostru , nu intelegea de fel. El era un om destul de exigent, cu toate ca avea o aparenta de om blajin (chiar era) si multa lume il gratula cu acest apelativ, "Blajinul" si ne cerea permanent, sa muncim si sa invatam , sa nu ne fie rusine , ca muncim. ... Au fost multe "clinciuri" intre noi si el pe aceasta tema, atat cu cele patru surori ale mele Lenuta, Vicky, Vali si Mia cat si cu mine , mai ales,  mai putin cu fratele meu Toto, care era mult  mai ascultator....                    
 
                          La targurile din Valea Buzaului , la balci , dragaica...  cam asa era viata atunci  ,    anii  '50 ..    grei,  pentru cine nu ...stie...
                                     Blaj in dreapta, in  pufoaica,  stateau afara, era frig, dar si pufoaicele erau la ...moda  inlocuisera lodenurile.... de timpurile  , cum zic eu in ,,povestile'' mele naive , lipsite de ....,,substanta'' ......
   

   
    V
           
         Cam toate produsele din Balci erau manufactorizate , si  nu standardizate ca cele de stat , pe care le gaseai in toate  magazinele,  produse cunoscute, banale, prost ambalate , intrate in cotidian . De aici rezulta unul din farmecul balciului ,   dorinta de ...altceva.  Balciul  oferea ceea ce comertul socialist distrusese, si anume ...diversitatea . Cu toate ca produsele erau de calitate indoielnica,  totusi  mai colorate, mai .,,.strigate'',  negustorii ,,asezati'', sau  ambulanti erau mai ,,agresivi'' in sensul bun, trageau de tine , ceea ce am  vazut cu totii, cand am fost in Turcia dupa Revolutie  , o mare natiune,  un mare popor, careia trebuie sa- i multumim ca ne- a deschis  portile  si  astfel ,  am putut vedea  cat de ,,agasanti'' sunt negustorii turci, dar si  ce mari negustori sunt! .  In Turcia  au  inteles multi  ce e ala comert ,   Romania transformandu-se  rapid  intr - o tara de buticari  ....
      Aceste lucruri, si multe altele,  faceau atat de indragite  balciurile.....  Iti ofereau o libertate deplina, o diversitate, pe care nu o aveam in mod curent .Te manifestai liber, neincorsetat . Intr -un spatiu redus totusi, cum era cel al balciului,  erau concentrate atatea tentatii, atata viata , ca intr -o scena de teatru....
     In magazinele de stat, produsele erau de proasta calitate, prezentate oribil , iar vanzatorii ,cei mai multi,  erau respingatori, neinteresati de ceea ce fac, fara chemare, traditie in comert,  cu gandul exclusiv sa faca bani, dar nu si sa  ,,se ofere'' clientilor  ....
     In schimb , la balci  erau multi  cu legaturi in vechiul regim , in vechiul comert, intreresati sa vanda cat mai mult,cu un comportament mai apropiat de ceea ce inseamna un ...negustor ,  ce stiau  ce e ala comert , si cu ce se mananca....
          Balciul pentru  noi  familia noastra insemna munca  si mai putina distractie .  Trebuia sa muncim cand altii se plimbau , nici asta nu intelegeam atunci , de ! niste  copii ! Atata nebunie si forfota era in ziua de temei,  incat  seara cadeai  lat , dar asa cum am  mai spus buzunarele sorturilor erau pline ..daca nu ploua ".... ,,luam" si noi ,nu mult, ...   Blaj stia asta.... spunea adesea :.
   - Ce sa fac, ma ,, fura" copiii ?!... Un negustor adevarat. Nu tinea cont           la,, centima'', el stia ce marfa a bagat si ce banii trebuie  sa ,,iasa'' , in mare..... Nu facea niciodata scandal ,  avea o noblete inascuta.... Ne lasa  intentionat  putina ,,.libertate'' sa ne...,, bucuram'' si noi...  Daca nu- i ieseau banii,  doar ne judeca putin  , era suficient,  intram.. in pamant de rusine ...  Nu dadeam socoteala nimanui , lucram pe cont propriu... 
     
       VI       
     ...In perioada baliciului activitatea comerciala in oras inceta . Volens -nolens erai la balci . Era un lucru cat se poate de firesc .  Era nefiresc sa nu fi la balci !... Centrul de greutate se muta la Sf .Filofteia . Orasul era pustiu, chiar trist  . La Sf Filofteia era  veselia , viata  ....Ori ce om alege bucuria , viata , nu- i asa ? Probabil ca si acesta  era un motiv , pentru care toata lumea lua calea  Balciului ,  ca intr- o procesiune ..... 
      Strada ce ducea spre Balci era de macadam , asa ca  daca aveai,, norocul'' sa treaca vreo masina , vreun camion, te umplea de praf din cap pana in picioare , caldura te sufoca , aglomeratia era infernala , galagia de nedescris si... totusi ....
      Asta era balciul ....o atractie magica, pe undeva... fara sens , o capcana in care cadeai , fara sa vrei . Erai purtat acolo ca -ntr- o vraja , cineva te ademenea,  poate copilul din noi  si  inconstient  te indreptai ...spre sf. Filofteia ...  

Un miraj...o lume vesela si trista  ca si ...viata... va urma

carutul de limonada

         
        I    

      ..Am inceput foarte multe teme, nu am urmarit o cronologie,  Vreau sa arat prin viata lui Blaj,  tatal meu, un mod   de a traii adevarat, plin, cu lupte permanente, cu rezolvari, cu multe victorii dar si infrangeri, un exemplu pentru multi, lupta unui om ce avea de intretinut o  familie numeroasa ,asa cum erau multe familii de negustori, un om ce a trebuit sa se adapteze rapid  schimbarilor sociale,  dar si o mica ,,fresca'', modesta a Mizilului, a oamenilor acelor  vremuri....
     Vreau sa dezvalui multora , si celor ce cred ca l- au cunoscut , adevarata fata a acestui om special ,ce nu a facut numai ... gogosi , cum gresit s- ar putea intelege de catre neinitiati ,ci a fost   un om carismatic, inteligent , un lider, un om ce nu a facut zgomot,  discret , amabil ,  respectuos  , a stat in umbra ,a privit si a incercat sa- si  inteleaga  semenii ....
    Un om ce putea  asa cum spunea amicul sau d' nu Negoita , sa conduca o tara , atat de mult cap si diplomatie avea .sau vorba bunului meu prieten din tinerete Georgica Pascalau :
 -Bai don' Misu , sa nu te superi pe mine ca -ti spun , toti copiii , toti 6 la un loc, nu valorati cat domnul Blaj. O sti ceva George!?
   Il folosesc pe Blaj tatal meu ,ca vector moral, ca exemplu de viata  . Sa se inteleaga ,ca se poate trai drept, inteligent, muncind , ajutandu- ti semenii , fara sa lezezi pe cel de langa tine si ptr. a intelege, cei tineri mai ales , ceva din  mentalitatea negustorilor interbellici apusa, din nefericire   .....
   Eu incerc o poveste prin prisma acestui om,  legata de perioadele traite  in vechiul regim ,dar si in comunism .... nu sunt,convins ca intereseaza pe cineva.  Sunt niste relatari fara pretentii estetice... ....  de familie, este de fapt  un OMAGIU  adus tatalui meu   si nimic mai mult..... .
           
        II
   
       Va aduceti aminte , cei  in varsta, de carutul de limonada, o caravana, ce a-ti vazut poate pe la balciuri, eram singurii din zona ce mai aveam asa ceva,.un lucru cu parfum balcanic ,de un pitoresc aparte...
       Avea osie si o mutam acolo unde ne permiteau organele locale. L-am avut in fata pravaliei din Carol, la bariera spre Baba Ana, ln balci   . Carutul  caravana la un moment dat, l -am dezafectat, ramanand doar instalatia ce era o bijuterie tehnica ce  azi ,ar fi avut loc,  in orice magazin de sucuri, sau intr-un   muzeu tehnic...
       Tatal meu Blaj, lucra la atelierul de cofetarie-patiserie al statului asa ca sarcina pravaliei  si a caravanei de sirop , ramanea in seama mamei si a copiilor, a noastra, cei ce ajutam asa cum puteam si in functie de varsta pe care o aveam. Trebuia sa ajutam! Mama nu se putea descurca singura ...
      Cand il aveam instalat  la bariera Baba Ana, eu care eram un copil, caram  apa pt sifon, dar si cea pt spalatul paharelor .Era o corvoada , ma dureau mainile,  eram slab ,o aduceam de undeva de vis a vis, unde era un birt  ,,Bufetul de la bariera''  plin  ochi  cu cei ce roiau la depozitul de lemne, la ICR , gara triaj ,silozul, era o lume speciala , pestrita plina de culoare si la propriu dar si la ...figurat .
     Mai, aranjam,  spargeam gheata, bateam  mastelul ,   [gheata sfaramata amestcata cu sare grunjoasa]  montam tuburile de bioxid , reglam presiunea , spalam pahare , de atunci am ramas cu obiceiul de a spala bine paharele  !... vindeam ...
     Ce ,, placere'' aveam cand vindeam mai ales, ca- mi faceam si eu parte ....  Bani de inghetata de la Boris, bani de film , bani de timbre.  De tigari nu era cazul atunci,  eram prea mic,  tarziu mi -au spus unii    ,,Misu Kent '' . Ma onora.   Inseamna ca aveam gusturi fine.  Poate si la ...altceva mai aveam astfel de gusturi ..  !? Dar nu vorbesc acum de mine. .. Nu ma amestec cu un... monstru sacru al Mizilului , iubitul meu tata .!..?
     III
     Puneam siropul intr- un paharel de sticla groasa  pe care- l rasturnam mai apoi, intr- un tap ,dupa care turnam sifonul . Tap mic sirop mic, tap mare sirop mare; 50 bani cel mic,1 leu cel mare  . Aici va dezvalui  un truc, nu l- am inventat noi ,vine de la negustorii ....ancestrali.... Siropul era vascos, gros in momentul cand il rasturnai in tap, facand miscarea repede ,  mai  ramanea putin  sirop in paharel....  problema era acidul ; trebuia  acid suficient, altfel siropul  nu avea nici un gust , si mai ales sa fie rece...   Mai  invarteam  la roata ,  sa fac presiune, asta era  greu pentru mine, ca  eram slab, prapadit....

  .... Atarnau in fata carutului , fel de fel de amarati si le dadeam de mila sau ...sa scap de ei ....  La plecare puneam obloanele, inchideam ,si ne indreptam obositi ,cu biata mea mama  spre casa . Noi ne ocupam, tatal meu Blaj doar ne dirija, avea prea multe pe cap.  In timpul verii carutul de limonada era un mod de a ne descurca, de a trai. Siropul noi il faceam acasa, la pravalie. Doamne, ce sirop ! preparat cu grija , pus in sticle la  fiert la bell marine,  intr-un tuci foarte mare. Printre sticle se puneau paie, trebuia sa supraveghem focul ore in sir ,  nu eram atenti, stricam totul. Se lucra numai manual, faceam lucruri delicioase , dar  eram obisnuiti , nu ni se parea ceva deosebit. Altii ravneau poate, noi eram familiarizati cu tot felul de dulciuri sucuri, pateuri, etc....
    IV
    Noi copiii, am ajutat tot timpul asta ne-a inpus-o  BLAJ.  Nu ne prea  placea,  ne simteam umiliti, folositi, ceilalti copii radeau uneori de noi, ei nu erau folositi de parintii lor,  ca de fapt....  nu prea aveau unde, toti munceau la stat.!    Nu intelegeam prea multe. Blaj venea cu mentalitatea veche. Noi apucasem comunismul unde, ceea ce faceam ,era discreditat. Cei de varsta noastra neavand termene de comparatie nu intelegeau prea multe. Mizilul negustorilor ante- bellici disparuse de mult  , lasand loc comertului  socialist, gestionarilor , ceea ce a fost  cu totul altceva  Am cunoscut multi comercianti de treaba ,am facut afaceri  impreuna,    au facut  ce li s- a comandat , dar ei nu au avut..... repere, cum am avut eu de exemplu  ..  ..
.    V
     Limonada se vindea vara , tatal meu Blaj avea pe str. M. Bravu, nu departe de noi, langa policlinica t b c, casa Litinschi,  unde locuisem si unde ne -a luat casa foc in noaptea de anul nou 1955 ,  o  ghetarie  sapata  in pamant, foarte mare, acoprita cu stuf, inauntru fiind depozitata gheata, un strat gheata un strat stuf, un strat gheata si iar stuf ... Doamne ce racoare era inauntru, ce placut era in zilele toride de vara. Depozitam iarna, caram zeci de carute cu gheata ,ca sa avem toata vara;  nu erau congelatoare ca azi,  era o munca grea....
    Ca sa vedeti ce negustor a fost  Blaj, mare sau mic.... si cata munca   .... urmarind relatarea mea ve- ti spune , ca ceea ce povestesc sunt lucruri minore , un biet negustor , dar sa nu uitati vremurile  si posibilitatile limitate !.....
    Atat se putea atunci .... totul manufactorizat nu ca acum ... iti dau cola din frigider si gata ; mari negustori nu  - i asa? ! ...si se mai uita si urat la tine vanzatorul .... ceea ce pe vremurile... micilor negustori  era de  neconceput .....!
.

amintiri , amintiri si cutia de bomboane....

Blaj

I


....In Primii  zece  ani ai copilariei am pomenit in pravalie un aprozar de stat, era vanzator un anume Nea Grigore.  Nu intelegeam atunci nimic din ceea ce se intampla, in primul rand ca parintii nu prea vorbeau. Nu ne povesteau din vremurile vechii, dat fiind situatia apasatoare politica din Romania aniilor '50-'60. Cred ca stiti, cei tineri din lectura, cei de varsta mea sau mai mari acele vremuri  In acel timp, jumatate din casa era  ocupata de stat , aprozarul ,traiam foarte greu in 2-3 camere parintii cu cei 6 copii. Tatal meu lucra  in diverse  locuri  pentru a-si putea intretine familia numeroasa  . A fost poate cel mai greu moment al familiei mele cat si a multor alte familii de negustori   si nu numai , ai Romaniei acelor timpuri, dar ca printr-un miracol  Blaj, printr-o miscare de "magician" a reusit contrar evidentelor, sa scoata aprozarul de stat din casa noastra, ...
   II
. ...Nu am reliefat si am sa documentez  cu fotografii,  momentul cu  brutaria de pe soseaua Mihai Bravu, la mica distata de locul unde locuiam,   am detinut la un moment dat o mica brutarie,  tatal meu  adolescent conducea brutaria ,  era furnizorul de paine pentru unitatea militara , Regimentul  de langa gara ...
    Era prieten cu comandantul regimentului  , jucau poker , faceau afaceri . Locuitorii din zonele apropiate brutariei stiu foarte bine generozitatea, bunatatea bunicii mele Ana si a tatalui meu. Pe obloanele care se vad in fundal, in perioadele grele de foamete saracii din zona Grivitei au scris  "Blaj tatal somerilor": cred eu acum, ca acest lucru denota frumoasa trasatura de caracter a lui, bunatatea, mila fata de cei saraci si larghetea de care era capabil.
    Acest episod mi-a fost povestit,  nu de tatal meu, ci de persoane care au trait acele timpuri, ca o paranteza,  tarziu imi spunea, ca el si-a facut pomenile in timpul vietii  "Nu vreau tata de la tine decat, din cand in cand ,sa publici in ziare un mic necrolog intrucat rubrica respectiva este foarte citita si ma cunoaste foarte multa lume din tara si din afara". Nu prea am publicat...
 III
      Din acest motiv scriu aceste randuri pentru a recupera... timpul pierdut; Peste ani,  inainte sa moara,  mi-a spus ca foarte multi au sa-i dea bani, avea o lista intreaga , dar m-a rugat sa-i absolv de orice datorie si sa nu le cer nimic.  Aveam in curte ,o motoreta Mobra lasata de un vecin caruia ii daduse o suma mai mare de bani .  Tin minte ca, dupa ce tata  a murit ,  stand in fata pravaliei , l-am observat pe acest om care locuia undeva pe 24 Ianuarie, aproape de colt, cumva pitit, sa nu il vad,ca nu cumva  sa- i cer datoria. Am strigat la el, spunandu-i sa vina,
    -Domnu' Blaj nu am sa va dau banii, va rog sa ma iertati"
     I-am spus sa ma urmeze in curte, m-a urmat putin stanjenit . In garajul in care aveam masina, era si  motoreta
   -O vezi ? Ia-o !"  S-a uitat la mine incurcat,  neintelegand ce se petrece"
   - Pai cum sa o iau,ca nu am bani.
   - Nu ai sa dai nici un ban, ia-o si du-o acasa".  Omul si - a luat motoretea , nevenindu-i sa creada ce se inampla....
    Acesta este un aspect minor. Asemenea povesti sunt multe.  La noi,  la gogoseria Blaj,  era de fapt o " casa de ajutor reciproc" o mica banca locala  de imprumut , telefon public ... pe multi a ajutat, multi au uitat sa ii returneze imprumuturile tatalui meu, Blaj  i-a iertat si inteles pe toti, dar aceasta insusire a lui, bunatatea, si dorinta de ajutorare a semenilor, a adus lui si familiei noastre si o destul de  mare nenorocire la un moment dat....
    IV
         Lucrand functionar  la IGO Mizil, impreuna cu Raul A , la rugamintile si insistentele lui Raul A. ca are nevoie de o suma  mai mare de bani, tata s-a oferit sa il ajute, apeland la un domn din Bucuresti, imprumutand,   suma de bani ,  necesara lui  Raul A, care avea  poate  o lipsa in gestiune . Era perioada anilor '60 , cand pentru 100 de lei sustrase , puteai face ...10 ani de puscarie....
  Tata  a vrut s-ai  faca un bine lui Raul sa l ajute...... Pentru acest motiv a fost considerat complice si a fost arestat si depus la penitenciarul Rudului , Ploiesti.
  A fost nevinovat , lasand acasa 6 copii fara ajutor, mama mea fiind casnica in acel moment....  Un dezastru pentru familia noastra,  6 luni cumplite, pentru ca atat timp a fost retinut, cred  ,dupa care a fost achitat , fiind considerat nevinovat.
    Dupa ce anii au trecut si totul a devenit  istorie pentru el, ne spunea, razand ca s-a descurcat foarte bine  acolo , lucrand la bucataria inchisorii povestindu- ne lucruri... ,,hazlii''.

     Imi aduc aminte perfect momentul cand s- a eliberat .
     Eram cu bunul meu prieten Lori Roman, baiatul avocatului Roman si a eminentei profesoare de matematici Magdalena Roman . A venit cineva nu mai tin minte cine  sa-mi spuna ca tata s- a eliberat. Am cazut din dud, pentru ca eram cu Lori in dudul lui imens din spatele curtii. Intr-un suflet am fugit spre casa. Traiam modest atunci, erau anii  '60 . Tata, tuns,, slabit statea pe marginea patului, ma tinea in brate.
     ..... Blaj  nu era un om patetic. Avea o forta de stapanire, exceptionala. Dupa cateva replici a scos o cutiuta de bomboane care avea un motociclist pe ea.  In momentul    cand desfaceai cutia, motocicleta trecea peste suportul cutiei si vibra , paraia .... O luase tatal meu Blaj de la Ploiesti, cand a iest din inchisoare.  A fost cea mai frumoasa cutie de bomboane din viata mea. A fost  declarat nevinovat.....  In acele vremuri, te arestau  fara judecata!... Arbitrariul era la.. moda...
    A- ti putut intelege foarte bine care a fost "vina  lui"  in acest caz. Binenteles ca dupa ce a iesit din inchisoare a incercat  sa recupereze banii dati acestui Raul A care , dupa ani  de detentie,  a lucrat la uzina Relaxa Mizil.
...
   V
          In '55  cand ne- am mutat in Carol  Balcescu 110 ,  casa   era intr-o stare  avansata de degradare ,cu toate ca era mare, cu ziduri groase, inalta, acoperita cu tabla, expusa pe colt, la intersectia dintre principalele strazi ale Mizilului , cele doua axe, N.Balcescu si 24 Ianuarie. Casa era construita pentru negustorie si pentru locuit avand o curte foarte mica asa cum erau  in general  casele de negustori, din centrele comerciale ale oraselor. Era construita unitar, privita din exterior. In interior avea patru camere mari, inalte, in primul corp, despartit printr-un coridor lung de celalalt corp care avea trei camere stil vagon de locuit. In total 7 camere  Tabla era veche, ne urcam in pod pe o scara exterioara , sa punem ligheane, ca ne ploua in casa.   Era cam neprimitoare, dar conta pozitia ei centrala , pravalia, pentru asta o luase Blaj.....
  In anii '70 am facut o baie  cu canalizare. fosa, boiler, tot ce trebuia am  montat un garaj adus de la Bucuresti ,de la Uzina Metalica. Tot atunci am facut o reparatie capitala a casei acoperind-o complet cu tabla galvanizata, baia, parchet de stejar, curtea betonata, garaj, gard din fier forjat, apa, canal, etc. Era o reparatie necesara, casa fiind pana la acea data destul de imbatranita,  avea aproape 70 ani de la construire.
   
 VI
      Dupa evacuarea aprozarului, a reusit  de fiecare data, sa  faca  ceva ! A adus in pravalia, de acum a noastra, un mare utilaj de facut si stocat inghetata, printr-un contract cu cooperatia de comert a orasului, urmand ca noi sa producem inghetata pentru punctele de desfacere  din oras  din cate imi amintesc erau in jur de patru..... Nu aparuse inca celebra inghetata Polar....
     Zau ca imi e pofta de un Polar. De! copilaria , tineretea noastra nu ne da pace ....
     Am multe amintiri de atunci, pentru ca aveam aproape 12 ani si am ajutat efectiv . Geamurile pravaliei erau astupate, masina lunga  de 3-4 metri era asezata  in mijlocul pravaliei. Noi nu vindeam inghetata, ci doar o fabricam   Cantitatea  pe care o produceam era mare, asa ca si producerea era destul de anevoioasa. Jucam fotbal pe str N. Balcescu cu fratele meu Toto, cu Buric Romulescu, pe care l-am "adoptat ", ne-a ajutat si ne-a fost ca un frate,  l-a respectat enorm pe tatal meu,  Marinica Zamfirescu-Niculescu, crescut de D-l Ionel Niculescu Mizil tatal adoptiv si al celebrului Paul Niculescu-Mizil, marele demnitar comunist .Costel    Ardeleanu,  Nicusor Ardeleanu , Ionica   Gheorghiu...
   Nu incepeam bine fotbalul , ca-o auzeam strigand pe mama ,  sa vin acasa  ca   sa am grija de cazanul in care fierbea compozitia ptr inghetata. Era cumplit, trebuia amestecat ore in sir , plecam cu tristete din strada de la fotbal , si ma duceam sa ajut..... Asa am crescut noi, muncind, ajutand familia. Nu ca   azi, cand copilul,  nu se duce sa  cumpere o paine , chiar daca- l rogi ....?  Conceptii .. moderne , nu invechite! ......".....
      VII          
.     ..De ce am spus fara emfaza, si sa-mi fie iertata lipsa de modestie, ca am avut un tata Blaj deosebit, cu toate ca a fost doar un mic negustor ! Era un autodidact, cu o cultura generala de invidiat, ce citise foarte mult , era un mic colectionar de timbre filatelice, ceasuri, tablouri, canta la mandolina, chitara, cunostea jocurile de societate, vorbea sarba evident, dar si rusa  si putina italiana  pentru   ca o perioada a avut si pasaport italian in anii  cand Italia fascista a ocupat  Albania , Macedonia ....avea  abonamente la zeci de reviste si ziare , factorul nostru postal care cred ca era din BabaAna  , spunea ca dnul Blaj are cele mai multe abonamente din oras : Sportul Popular, Romania Libera, Magazin Istoric, Lumea, Saptamana, Urzica ,Femeia, Sateanca, Pentru Patrie  Flacara  Magazinul .....
  .-Ce  cumperi  domne' toate prostiile, Sateanca  spre exemplu, ii spuneam.
 - Tata daca in fiecare din ele gasesti un singur articol interesant, inseamna  ca  nu am dat banii degeaba.   Judecati singuri ...!
  ....A reusit printre putini , sa-si pastreze in regimul comunist cetatenia  straina ,yugoslava, fiind cetatean  yugoslav cu rezidenta in Romania,  pana in ziua mortii, lucru ce  in anii '50- '65 i-a cauzat destul rau , nefiind lasat sa lucreze , fiind persecutat....
    Ca un amanunt ptr. cei tineri  cand pleca din oras , din Mizil, chiar pana la Ploiesti sa spunem ,  trebuia sa anunte militia , asa mari restrictii erau ...
   Dupa venirea la putere a lui Ceausecu si reglementarea relatiilor cu strainii, pasaportul  yugoslav  ne-a fost de un imens ajutor, strainii fiind la acea data aproape.... intangibili  . Pasaportul pe langa alte lucruri, ne-a ajutat sa putem deschide o pravalie particulara, in vremurile in care asa ceva era imposibil.
      Blaj- micul negustor a fost  particular  si in regimul comunist, nu a asteptat ...revolutia   ca majoritatea  comerciantilor  de azi ..... este din nou MARCA BLAJ....
   VIII
     
     Prin  casa noastra au trecut o sumedenie de oameni cunoscuti in perioada anilor '70-'80 cand a functionat gogoseria, casa lui era permanent deschisa majoritatea doctorilor din oras si nu  numai dr Dragomirescu -pediatrul dr. Cici -oftamologul,dr Bivolaru radiologul,  dr Popescu internistul,  dr Gusavatai -ginecologul de a carui prietenie m-am bucurat,  dr. Marinescu senior - chirurgul si bunul meu prieten dr. Marinescu Mugurel -ortopedul ajuns ulterior directorul Spitalului de Recuperare din Eforie Sud.  Dr-ul Mavrodin, dr-ul Bernfeld care  vizita permanent familia Ionel Niculescu Mizil, de multe ori d-la Lenuta Niculescu venea cu o farfurie in pravalie sa cumpere cateva gogosi spunandu-mi:- "Misulica, da-mi repede cateva gogosi ca am musafir pe dr Bernfeld o figura, dar un om extrem de cult.
    Dar cine nu a trecut in acea perioada prin pravalia si casa noastra ?  Nu ne deranjau aceste vizite, ba din contra posibilitati aveam, eram dispusi intotdeauna sa-i primim. Avocati,  judecatori ce lucrau la tribunal in Buzau si in drum spre casa, adica spre Ploiesti, Bucuresti se opreau adesea si la noi. Astfel am avut norocul sa cunosc, datorita tatalui meu, o pleiada intreaga de oameni deosebiti de la care am avut de invatat mereu cate ceva. Ne-am bucurat de prietenia multor oameni cu pozitii ai vremii , datorita numai modului de a-i trata si primi cu respect si consideratie. As putea cita pe d-l Olteanu Lucian - presedintele Tribunaluilui Judetean Buzau, ani multi, un mare prieten al tatalui meu procurorul Stanescu,  judecatorul Sandu ...
       Se stiu cei ce  au fost ajutati de tatal meu,  nu vreau sa - i amintesc.... o  pot face usor ..!.
     
Ca sa nu se inteleaga altceva, vreau sa dau o mica explicatie valabila si pentrru celelalte exemple daca vor mai fi. Sa nu credeti ca aceste prietenii , relatii  pe care tatal meu Blaj le avea, se bazau pe altceva dacat recunostinta si respect. Sa intelegeti de ce  spun acest lucru.
              Casa noastra era deschisa   permanent  ,  fiind  frecventati de oameni deosebiti  ,de calitate,   era o  ,,institutie'' asa cum a spus un eminent tanar intelectual  al Mizilului , nascut in Mizil   ,Catalin Avramescu.
     Veneau oameni de spirit, titrati in special,  nu se complota, nu se barfea,se discuta la un nivel superior...

.............................

       La brutarie1934 ......In fundal mama lui Blaj , Ana,  Anika . Fila sora cea mica ,  in centru Blaj si cei doi lucratori.  Se vad in fundal,  franzelele expuse.... ce vremuri...!?
                                                    Seamana cu o scena din Spilberg , nu ?...

 Din ciclul negustori de altadata

     IX
           Veneau frecvent  la noi acasa , la micul negustor Blaj,   diplomati ai ambasadei Yugoslave ,  le pregateam mese frumoase. Veneau chiar cu sotiile si copiii. La unul dinte ei am fost si eu cu tata  la Beograd in 1973, cand nu iesea nici musca din tara.....
...   Tin minte cand a venit prim secretarul ambasadei  B. A , omul numarul doi  in ierarhia ambasadei, dupa ambasador desigur , mare prieten al lui Blaj, cu sotia si copilul , o fetita scumpa.
      Vis- a- vis de pravlie, in diagonala, o masina gris cu doi tipi in haine de piele;  erau securisti
- Uite- i pe aia, sunt  caralii
 -      Lasa-i tata incolo ,  il urmaresc pe B.A. de cand a plecat de la Bucuresti spre noi, ,, il protejaza'' nu ne  intereseaza.
    - Cred ca au instalatie pe masina  si va asculta ce vorbiti
- Lasa-i sa ne asculte  Eram surprins cu cata lejeritate ii privea pe acei securisti,  de pasaportul! ,care stateau intr-o Dacie gri vis-a-vis de casa noastra, in diagonala in dreptul casei cu etaj a dr. Androniu , unde acum este un bloc .  Ba mai mult, il vad pe tata  cum vine din casa, in pravalie, cu niste bidonase de vin ,de tara.... de pe la.... Vasilica Tudorancea, de la Tohani,Sahateni ,Vadu Sapat, Pietroasele ....
 -  Du- le te rog la masina consului        
 -Cum sa le duc? nu-i vezi pe securisti cum ne urmaresc?  a ras...
    -Vezi-ti de treaba ta  .....
 Am luat bidonasele cu vin si m-am conformat.
    ....Se lasa seara si consulul trebuia sa plece la Bucuresti. Au iesit din sufragerie, au traversat prin atelier, au venit in pravalie, ne-am  imbratisat  si s-au indreptat spre masina parcata in fata casei a pravaliei .
 Tin eminte, era un Audi nou superb.
    Fac o paranteza ,era un Audi ultimul strigat, am iesit din pravalie si ma uitam admirativ.... .Blaj m- a surprins.  
  - Ce tata iti place  ?vrei sa ma duc sa -i cer cheile consulului, sa faci o tura.  Am ramas blocat
-Cum domnule ma vad astia, nu am voie cu masina de C.D sa conduc
 -Vezi de treaba, spune -mi daca vrei  ...
.-Nu nu vreau . A plecat , am ramas mult timp pe ganduri ,eu cu masina ambasadei prin Mizil ,nu va dati seama ce,, aroganta'' era asta! . In drum spre masina, consulul a inceput sa se clatine putin. Ii  spun lui tata:
- Cum conduce  masina, ca e cam . ..obosit .
 -L-am rugat tata sa nu plece; dar nu vrea.
  In secunda urmatoare dinspre str. 24 Ianuarie, a aparut , o masina alb-albastra a Militiei circulatie. A oprit in spatele masinii consulului care continua sa se clatine  , militienii l-au salutat pe tata....
   Blaj s-a dus la consul , sa- l roage sa dea mana cu militienii,  consulul s- a .... ,,conformat'',  a dat mana cu  ei , s-a urcat in masina si a demarat spre Bucuresti . Nu i -a pasat  de  prezenta lor .
    Militienii de la circulatie cu masina alb-albastra au ramas in fata pravaliei, securistii cu masina gris' au demarat in tromba dupa masina consulului,  iar pe cei de la circulatie, tata i-a invitat in casa la masa .
   -Haide-ti inauntru, ca  a ramas mancare, bautura, ca noi asta facem stam la masa, mancam, bem, discutam, i-a invitat inauntru sa le satisfaca si curiozitatea.....!.?  ..de diplomatia lui Blaj .
    Ne urmareau evident ,dar  cinstea , diplomatia  tatalui meu, neamestecul in treburi  politice , au facut sa nu avem probleme cu..... ,, oficialii zilei''  Acestea erau vremurile pentru ..... unii....!
    X
      Am sa spun ceva  sa inteleaga toti  .  Foarte multi , mici-mari negustori au disparut in marea lor majoritate , din cauza regimului  desigur , dar sa- mi fie iertat, si din cauza unor ,,greseli'' personale  Tata nu  reprezenta  o tinta ,  era   doar un mic negustor, nu avea avere , nu facuse politica si era si ....,,supus'' sarb ..... Aici sunt mai multe explicatii  ptr. a intelege exact cum a reusit totusi sa se.... strecoare, sa traiasca .... .      Ca  sa  se inteleaga  ceva , am sa  spun o scurta intamplare  ce are ,cred , o  semnificatie ....
    XI
     .... La un moment dat anii 80 cred , cei ce nu erau membrii PCR, trebuiau atrasi intr- o organizatie ,cred ca.. F.D. U. S asa ,ca sa fie toti inregimentati . Au venit si la noi la pravalie la Blaj
- Haideti domnul Blaj sa intrati in F. D. U.S
- Domne, nu aveti  alta treaba ?. - Ce sa  faceti cu mine, eu sunt batran, asa si pe dincolo , lasati- ma va rog , va ajut cu ce doriti, dar nu ma implicati pe mine....
.- Haideti dnu Blaj, veti avea avantaje...
.- Nu- mi trebuie mie domnule nimic , lasati- ma asa, ma descurc eu, va rog . I- a cinstit pe aia ,le- a dat sa bea si sa manance, cum era obiceiul atunci ,  numai sa- l lase in pace.....

    -Tata, niciodata sa nu va implicati in politica ptr niste avantaje efemere,  poate sa iasa , dar va si puteti nenorociti , cariera, munca  e mai sigura. Sa fugiti de politica cat puteti ;   sarac si curat. E mai bine,  e mai sigur. Politica e ...schimbatoare.  
  Multi din cei   ce au fost in politica in perioada  interbelica, sa nu o idealizam totusi  prea mult, nimic nu este perfect , au intrat ca si azi cu diverse scopuri ,sa-si asigure niste avantaje, nimic nou sub soare, vi- l aduc martor  pe... Caragiale daca nu ma credeti , si- au luat un risc,  iar cand a venit comunismul.... au suferit enorm saracii,  ei si familiile lor  , au pierdut tot... unii  chiar... viata . A meritat oare?  Nu ma refer  la varfuri, la martiri , la idealistii si patriotii adevarati .... .
    Asa ca ....... mai ganditi- va., mai reflectati  ,viata e ruleta , nu se stie niciodata . Ce banalitati spunea , nu- i asa ?.....!. .. Asta a fost un motiv, doar  unul, a stat deoparte, nu s-a lacomit , nu s- a aruncat in ....vant ... a muncit , modest , si- a vazut de treaba, si -a mers mai departe  ...E elocvent ..?.!. qvod erat demonstrandum ...
       XII
 
       A  facut maximum ce se putea face in acea perioada neagra . Aici este valoarea lui pentru ca nu a folosit  decat mijloace corecte, nu a facut rau nimanui, nu a turnat pe nimeni, s-a folosit numai de creierul lui, diplomatia lui, calitatile native. Acum poate tanarul autor al saitului "Miziliada" caruia ii multumesc pt postarile despre Blaj  , ptr sait  il felicit , face un lucru deosebit, se vede ca este,, baiat destept''  ....  a inteles de ce am spus despre Blaj, ca a fost un mare negustor....
     Invingatori sunt numai cei ce trec linia, restul nu conteaza.... nu o spun eu , asta e viata !.... hasta la vista

 o ,, poveste''
     
          Nu vreau sa supar pe nimeni , iubesc oamenii,  in special pe cei in nevoi ,dar am cunoscut mari negustori , dupa 1965 cand au iesit din lagarele comuniste.  Venea cate un domn in pravalie si discuta cu  Blaj, dupa ce pleca, tata  imi spunea :
 -L-ai vazut ? Sti tu cine a fost: Luca Georgescu, Antonica Georgescu, mari negustori, exportatori de cereale, mare familie, mari oameni;
   -Si ce vrea? -
   -A iesit din puscarie, mi-a cerut niste bani, nu le da nimeni,  nu sta nimeni de vorba cu ei, ca le e frica.
 Erau fosti detinuti politici.
   -I-am dat, nu are de unde sa mai mi dea , mi-a lasat un loden-pedesiu, ce sa fac eu cu pardesiul lui?
 Era vorba de Luca Georgescu.  Asta era Blaj voia sa-l ajute, bineinteles ca nu a mai venit dupa loden ,iar tata l-a dat cadou ....
 
 o alta ,,poveste':

        Stateam in usa pravaliei  prin '76 pe trotuarul de vis a vis trecea un domn in mare  graba . Tata care era spiritual, glumet,  i se adreseaza;
- Mai repede, mai repede Ticule.... Nu am inteles nimic in prima faza nici nu aveam cum.  Era un bun si vechi prieten ce avusese printre altele si un restaurant la Odessa in timpul ocupatiei
   Nu aveam ce cauta noi la Odessa,  ori ce ar spune multi .... .
   Cand comunistii au luat puterea , el inca -i  mai astepta pe americani. Nu s- a apucat de munca si acum in varsta fiind  ,lucra, nu avea anii de pensie .Tata il sicana fiind prieteni ;
 Imi zice :
   -  Ma duceam tata pe la el, si- i spuneam  : ma Ticule , ia- te ma de treaba...
   - Nu Blaje, ca vin americanii . Am auzit eu la radio ..
Statea toata ziua  ,, in varful patului''cu urechea lipita de Vocea Americii.......
    -Nu mai vin ma ,apuca- te de treaba! .
 Nu s- a apucat, iar acum nu avea anii de pensie . Mergea cu pas grabit spre ...serviciu...
 
       Trebuie sa ai si intuitie, Blaj avea......

Misu Blaj 1973

    Blaj , sotia si  4 din copii

Blaj cu copiii 1973

Toto fiul cel mare

Misu Blaj in fata casei din Balcescu go