duminică, 29 aprilie 2012

momente de viata





    I

 ......Casa din str. Carol a fost cumparata de la  vechii proprietari, plecati in Bucuresti, familia Ianuli cred , care detinusera , ei sau altcineva, nu stiu sigur , o brutarie de lux.  Dupa nationalizare, au plecat ca si ceilalti, , in alte "zari". Pravaliile au fost inchise, s-au petrecut multe drame, confiscari, arestari, perchezitii, maltratari, batai etc. asa au disparut cei ce dadeau culoare si parfum orasului. Repercusiunile s-au manifestat nu numai asupra lor si a familiilor, ci si a intregului oras, a oamenilor care nu au mai beneficiat de serviciile acestor negustori priceputi. Chiar si  noi care aveam in acel moment  o mica  brutarie,in deal, la Tohani, am primit instiintare ca in termen de 24 ore sa inchidem mica brutarie, daca nu, suntem declarati  ,,dusmani ai poporului.'' Pastrez documentul, spre aducere ..aminte  Bineinteles ca ne-am conformat si asa a trebuit sa gasim, tata sa gaseasca,  alta cale de existenta
    Asa se face ca Blaj Ivanovici, tatal meu, ajunge in anul 1950.... profesor de limba rusa, la scoala generala din loc . comuna  Piersunari - Tohani, asta pentru  ca fiind nativ sarb, stia foarte bine limba ,o limba slava compatibila cu limba rusa, care devenise obligatorie in scoli in acea perioada.  A fost un mod de -al lui, marca Blaj,  de a se "descurca" si intretine familia.
...    II
          ....Eram la pravalia tatalui meu, adolescent, elev de liceu. Cum pe vremea aceea nu fiintam decat noi cu gogoserie, era ca de obicei, coada. La un moment dat, o doamna in varsta, ce statea la  rand , sa cumpere, s-a adresat celorlalti:
          - Stiti ca d-l Blaj, tatal baiatului ce vinde  , a fost profesorul de limba rusa al  feciorului  meu?. Cei ce stateau la coada, au ramas surprinsi; cum ... un ,,gogosar'', profesor de rusa !?.... Doamna in varsta era preoteasa din Piersunari. Eu nu stiam aceste lucruri si multe altele, pentru ca intre mine si tatal meu era o diferenta mare de varsta, si  ca sa ne protejeze, nu povestea prea mult din viata lui, fiind un om  , destul de exigent cu copiii....
     
    .... A lucrat ca  functionar la IGO,  loto , a avut cateva camioane asociat cu un prieten  , a lucrat  pe la Ploiesti  si multe alte muncii care nu aveau nici o legatura cu ceea ce stia el sa faca, paine, patiserie, simigerie . meserii tipice sudului balcanic de unde provenea. Era o enciclopedie in aceasta materie ! Sa fac o paranteza si sa spun ceva, un mic amanunt cred eu semnificativ.
 
     ... Peste anii,   dupa ce a venit din  Austria, de la  Viena,  el care vorbea atat de putin, ce nu se lauda niciodata, ce avea un echilibru in tot ce zicea,  ne- a spus:
    - Sa fi avut  eu un spatiu cat de mic , cat un ,,gang''  in Viena  ,  as fi  facut minuni,  le -as fi  aratat ce  inseamna patiserie adevarata.   Am fi fost  multi milionari...  Pacat ca nu a putut transmite, asa cum ar fi dorit, ceea ce stia.....
      Ocazional facea pateuri la noi acasa,  la pravalie , pentru noi copiii, la rugamintea noastra , ca facea rar - nu aveam, nu se gaseau,era penuria ceausista , ba oua, ba untura ,ba ulei,si asa mai departe....  era ceva unic....  Cand  pregatea , foaia de placinta era un adevarat  spectacol,  incepea de la un mic bol de coca, aluat, si realiza o foaie de 2 metri patrati de 1- 2 mm pe care  o tinea pret de o secunda,doua  suspendata in aer ,  in  palmele mainilor.  Ne chema sa ne arate, sa ne dispuna cumva ,era prestidigitatie curata .... dar nici unul din copii, dintre noi , nu am vrut, nu am fost interesati sa invatam .... asta e alt capitol si bineanteles ca am o explicatie ...   Am vazut asa ceva tarziu in democratie ,  in serialele de gastronomie  straine, la  televiziune, din tari cu mare  traditie in domeniu .... S-a... pierdut.... o lume.!
 
    S- au ingropat  traditii , valori,  mari ,,autoritati'' au fost aruncate la groapa ,  pacat, mare pacat. Lucrul acesta s- a intamplat, nu numai cu Blaj, sa nu intelegeti asta, ci si cu mii, sute de mii de alti romani ,super profesionalizati , educati ,ce ar fi putut ajuta cu harul si experienta lor la propasirea Romaniei. Daca comunistii romani, vai lor  ar fi fost mai  inteligenti , lucru  aproape imposibil, dat fiind originea si educatia precara a marii majoritati ,  dar si indoctrinarea si ....frica in care traiau ,s- ar fi folosit de ei si nu i- ar fi aruncat in inchisori , batjocoriti , pauperizati in ultimul hal, deposedati de munca lor de o viata  , inlocuiti de oameni neprofesionalizati,  fara carte , educatie si experienta , lucru ce a condus, la deceniul de foame si teroare al anilor 50, cand in locul elitei romanesti de orice factura, intelectuali, industriasi, mici, mari negustori etc,  au fost instalati   toti nenorocitii , scuze,  tradatorii de neam si tara  analfabetii, infractorii de drept comun etc!  ....Totusi  Blaj tatal meu, s-a angajat in comertul de stat.  Din profesia de  invatator ,  nu putea sa ne  creasca,de aceia a  trebuit   cu regret , sa  abandoneze aceasta  profesie,  pe care o iubea si pentru care avea ...chemare.
     
     III
     la atelierul de patiserie cofetarie al statului unde Blaj era lucrator- gestionar, langa masina de inghetata,   se vede malaxorul masinii .....  canta la mandolina , banjo , intr-un moment de relache.......  Avea multe.... ,,talente'' domnul Blaj ......
 


     Datorita conjuncturii ,vremurilor, schimbarilor dramatice din Romania acelor ani, a fost obligat sa se implice in afacerile familiei . Tataie nu-l avea decat pe el , si asa  a trebuit sa preia din afaceri,  indepartandu -se fara voia lui  de marea sa dragoste ....cartea!   De aceea   nu a fost un comerciant limitat , veros, ci unul atipic:   cu bun simt , milos.....
Din aceasta cauza  scriu despre el....   s -a detasat din ,, pluton'', era  putin ...altfel ......        
    Familia , copiii il presau , a realizat ca nu se mai pot intoarce timpurile,  si- a preluat laoboratorul de cofetarie-patiseri al Mizilului , s- a intors la ce stia el cel mai bine sa faca  , situat pe Str. M. Bravu, la intrarea dinspre Buzau, pe partea dreapta, intr-o  curte comuna in care locuia si marele profesor-pictor Menzopol. Acolo - pana in 1969, cand am deschis propria noastra pravalie , a format un grup de lucratori  fete, pe care le-a pregatit, le-a crescut cum se spune , toate au ajuns bine au invatat meserie.  Erau de la tara , niste copile .... Acolo se faceau toate produsele de patiserie-cofetarie, care mai apoi erau transportate cu scutere frigorifice in patiseriile si cofetariile din zona, raion.
     IV
       A lucrat  o lunga perioada de timp ,   peste 10 ani , era singurul laborator de cofetarie-patiserie din tot orasul. Din acel laborator s-au infruptat  multi

Blaj la laborator la stat 
Blaj lucrator gestionar la stat 

Blaj la o expozitie de produse de patiserie si cofetarie 

Blaj impreuna cu colectivul Mia, Lucica.....








Nimeni  nu pleca cu mana goala de  la el,  nu numai oficialitatile se infruptau, dadea si la cei saraci, vecini, indeobste mai amarati , dar cui nu dadea ...?!...
. nu stiu cine sunt, dar ca  sa ne dispuna , cand  ne asezam la  masa , zicea razand:                   -Sa fie masa bogata ca la Petre Buia?!  cred ca  asa spunea , era banuiesc  vorba de vreun potcovar, cu multi copii , vecin cu laboratorul de patiserie ...  
   V           
      Bineinteles ca  si noi copiii lui , profitam de bunatati .Acolo se preparau fel de fel  de  produse de cofetarie si patiserie:  Ce nu avea acolo!?  unt  , ciocolata , alune americane si turcesti, oua, zahar etc. Dormeam cum imi placea mie sa spun, pe sacii de alune americane.   El vorbea, cum am mai  spus, putin cu noi,  ne spunea adesea, razand  :
    -Tata, daca as pune toate  ingredientele din reteta, as strica produsul, astia sunt nebuni !  Atat de bogate erau retetarele .
     Imi dadea telefon si -mi spunea: 
  - Vino  te rog, pana la laborator . Era departe de casa noastra pe soseaua Mihai Bravul, la  intrarea dinspre Buzau cum am mai spus . Ma duceam..... eram destul de mic atunci,  un copil . Il gaseam in relache, dupa ce termina treaba  
    -Vrei ceva ? ce vrei sa- ti dau ? ai pofta de ceva?...Tata  intreba pe oricine daca mananca ceva, nu daca bea ceva. Asa era el mai .... atipic !. Imi spunea adesea:
    -Tata toti ii intreaba daca beau ceva , in loc sa - i intrebe daca mananca ceva!. Ca in general, nu te intreaba nimeni daca ti- e foame  ...   Intre atatea bunatati te blocai , nu stiai ce vrei  
    .Imi spunea intr- un tarziu: 
   - Uite de ce te- am chemat , am o treaba cu tine
   - Ma ajuti  ?
   - Spune domne ziceam .
    - Uite, si- mi arata o gramada de torturi  de ciocolata . Toate astea trebuie sa ajunga la oficialitati  .Unul cate unul , il duci unde am sa- ti spun eu ,da ?
   - Da, domne . Nu luam noi ,cat dadea in dreapta si stanga . 
    -Numai asa putem rezista tata  , renuntam noi si dam unde trebuie, ca sa putem traii...!astea erau vremurile        Ca si acum de altfel, numai ca acum sunt alte ...,,scoruri'' .. nimic nou.... !
   VI
      Intre timp, laboratoruil culmea ironiei, s-a mutat in diagonala de casa noastra din Carol ,Balcescu , la parter in casa locuita la etaj, de doctorul Androniu , casa ce nu mai exista , ce pe vremuri a apartinut unui negustor , Mocanu ce avea o covrigarie ..... acum este  un bloc,  alte vremuri....De la mine de la geam, peste drum, vedeam gogoseria cu laboratorul  de stat, unde tatal meu era responsabil   .Ce situatie !....   O perioada de timp, am functionat amandoi, in casa noastra aveam gogoseria particulara  , vis-a-vis statul a deschis  gogoserie sa ne concureze. La noi era coada , iar vis-a-vis la gogoseria de stat, nu era nici un client; adica.... ,,se aparau de muste"....
   Un paradox totusi,  la ambele  ,,lucra ''...Blaj....
   
     Pravalia deschisa in casa din N. Balcescu (Carol) incepuse sa mearga foarte bine, pentru a nu lasa loc ,,de vorbe''  a  predat gestiunea ,  a  renuntat  ,  la laboratorul de stat . Aici e ceva important de spus , fapte, intamplari prin care vreau sa reliefez caracterul sau.  Prin intamplari reale  si nu prin aprecieri subiective . Dupa multi ani de cand plecase de la laboratorul de stat ,  cand era bolnav, si il internam de urgenta la spitalul din Mizil, a doua zi dimineata , nea Lucica noul sef, cel caruia tatal meu , ii dadu- se o paine ...alba  ,  impreuna cu fetele pe care le ,, crescuse''  ,   ajungeau inaintea mea la spital, la el....?!
   Judecati  singuri ce om era ,de ce apreciere si  respect se bucura .....?!  A renuntat de buna voie la atelierul cofetarie-patiserie al statului si s-a dedicat gogoseriei noastre .....
   VII
      Cate pravalii particulare existau in  vremea aceea ?... Toata lumea s-a intrebat cum de a reusit acest lucru.. Inca o data se vede marca Blaj, dar  cu deschiderea gogoseriei este un capitol foarte mare. O  mare batalie pe care  tatal meu  a castigat- o   pentru sine, si copii..... Povestea gogoseriei a inceput cu scoaterea aprozarului de stat  din casa noastra, nu stiu cati  ar fi reusit sa dea afara o pravalie de stat  in acele vremuri.
   
      Asa cum am mai spus undeva , nu a asteptat revolutia .... A  fost patron, mic ce sa- i faci , in comunism, e ceva , ceva foarte important , ce multi nu inteleg , mai ales ...specialistii .....
    . Daca ar fi apucat democratia , asa originala cum e ea, ar fi avut, ar fi condus un .....concern , o multinationala,  atat de mult  ,,cap''  avea ........  Asta era Blaj .  UN OM ...RAR .......
 
       O sa vedeti in continuare,  pe parcurs, ca Blaj nu a fost doar  un mic negustor....
Va urma ......




  in Tetovo ,dupa razboi . stg in palton in fata celebrei ,,moschei pictate'' monument UNESCO
     In Braila anii '60                          


mic istoric

Ș
Tetovo,  orasul  de nastere a lui Blaj
....Ma simt onorat ca familia mea ,Blaj Ivanovici{Ivanovic Blagoje Blaz numele real si complet } a fost readusa prin materialul de pe http://miziliada.blogspot.com/ in memoria celor ce s- au nascut si  au trait in orasul Mizil, cat si acelora ce ne-au cunoscut - nu putini - din tara si chiar din afara tarii. Din putinele comentarii anterioare  am remarcat persoane care nu stiu mai nimic despre familia Blaj !? A  trecut mult timp ...                II
       Este o poveste lunga ....   Asta denota ca sunt foarte multe persoane si familii din Mizil, ce trebuiesc readuse in memoria celor interesati de istoria si oamenii cunoscuti ai Mizilului. De altfel fiecare om din oras are istoria lui, povestea lui, ce ar trebui  stiuta . Nu vreau sa minimalizez pe nimeni, nici nu ar fi frumos. Fiecare in felul lui are valoare, numai ca ,,lumea'', ca peste tot ,este interesata mai mult de anumite persoane, poate mai cunoscute, mai remarcate,  mai in centrul atentiei generale, asa cum  si familia mea, prin pozitia centrala din oras, prin ceea ceea ce a facut, sau nu a facut, a starnit intotdeauna ,un minim  interes. Toata lumea crede ca ne cunoste, eu  as spune ca de fapt foarte putina lume ne cunoste, cu adevarat. Ceea ce  eu stiu , cunosc ,  este perioada pe care am trait-o, si ....perioada povestita de parintii mei.....
   
   III  
        Ii multumesc oricum  autorului http://miziliada.blogspot.com/   ce a gazduit aceste postari ,cat si celor ce le- au postat, dar am fost nevoit sa scriu aceste randuri cu toate ca nu prea obisnuiesc...
    Blaj Ivanovici a venit in Romania impreuna cu parintii sai Stanko - Stanciu Ivanovic' (Ivanovici) si mama sa Anika-Ana Ivanovic' cand avea  poate 6  -  10 ani. Este nascut in anul 1914 in orasul Tetovo al doilea oras din Macedonia, dupa orasul Skoplije, deci familia mea este de origine din Macedonia (Yugoslava) ca de altfel si a mamei mele nascuta Kitanovici venita din orasul Gostivar de langa Skoplije si Tetovo, stabilita in Bucuresti , tot mici  negustori, cu  mic restaurant  pe Soseaua Viilor,  unde actualmente fiinteaza un restaurant turcesc - Classis- vis-a vis de Fabrica de Ciocolata....ce ironie a sortii , in fosta casa , pravalie a unor macedoneni slavi ,  bunicii mei , Fam Kitanovici ,  acum este proprieteate turceasca ... vechii asupritori ai Balcanilor .... de vremurile, cum spun eu obsedant ..... dar si Turcia este altceva azi....  o Turcie noua,  cu alte aspiratii, mostentoarea lui  Ataturk,  parintele  Turciei moderne , prietena a Romaniei....
   Deci  ma consider  si sunt de drept, un macedonean slav ,din familii de mici  negustori ,dar cu dragoste de Romania , unde am incercat sa ne integram  cat mai bine  si cred ca am si  reusit.  Macedonia a ramas in sufletul nostru, dar viata am trait-o aici in Romania ,cu bune si cu rele . Patria noastra e Romania . Viata familiei mele, a tatalui meu in special, a fost plina de suisuri si coborasuri, dramatica pe alocuri, o lupta continua cu vicisitudinile vremurilor, o lupta dura pentru existenta, in cele doua regimuri pe care le-a parcurs, dar in final o... Lupta  castigata.
     S-a scris in material ca era un mic negustor. A fost poate un mic negustor, dar un mare OM. Si ca sa stie toata lumea, eu am sa spun ca A FOST UN MARE NEGUSTOR ,ce a incercat,  a si reusit ,sa supravietuiasca timpurilor, in primul rand  pentru a -si sustine  familia. A fost un autodidact, un om citit, un mare iubitor de oameni, de o inteligenta nativa rara,  cu un bun simt inascut, de o mare generozitate , un om ce a ajutat pe multi , un om ce nu a facut rau semenilor ,dar care a suferit cateodata din cauza lasitatii unora. A avut o discretie si o modestie deosebita ....  Toate aceste insusiri au facut din el un om foarte respectat si iubit de cei din jur, mai ales de cei ce l-au cunoscut indeaproape.
    Este foarte mult de spus. Nu este usoara viata unor emigranti. Ganditi-va ce inseamna sa iei viata de la inceput in alta tara. Asta denota curaj, vointa, dorinta de mai bine. Acum ar fi momentul sa facem putina istorie. Bunicii mei au emigrat dupa razboaiele balcanice. Pentru cunoscatori atunci a avut loc o puternica emigrare spre Romania Mare iesita superb din primul Razboi Mondial, o Romanie  Mare ce oferea posibilitati vaste pentru afaceri (investitii). Atunci au venit in Romania armeni, macedoneni, italieni, turci, evrei,greci, albanezi  toti au constituit un factor civilizator pentru Romania. Fiecare in felul sau, a adus ceva din cultura, obiceiuri, experienta, ajutand la dezvoltarea civiliatiei romanesti, integandu-se perfect cu totii....
   Ceea ce trebuie sa stie toata lumea, este faptul ca emigrantii de dinaintea celui de al doilea Razboi Mondial, veneau aici ca sa traiasca si sa moara. Nu au nici o legatura ,cu actula emigratie...
    Cei ce vin azi ,  vin numai sa spolieze si sa plece. Dovada la ceea ce am spus mai -nainte ,  sunt  cimitirele pline cu oameni veniti din tarile mentionate. Era o Romanie cosmopolita, diversa, cu un anumit farmec creat si de noi cei veniti din alte culturi. De fapt este lucrul care lipseste acum Romaniei, diversitatea si trecutul distrus, o distrugere a trecutului ne mai -antalnita in Europa.
    IV
       Haideti ,ca ma indepartez, sa luam ca exemplu micutul nostru orasel Mizilul. Ce mai reprezinta din punct de vedere al tercutului Mizilul ? Nimic. Axa principala a orasului Strada Carol I sau Nicolae Balcescu nu mai exista. Str Carol era de fapt Mizilul. A trebuit sa vina cutremurul din 1977,  motiv, ca autoritatile  sa darame,  sa rada ,  aceasta artera. De fapt au distrus memoria orasului. Acest lucru s-a intamplat peste tot  la noi in Romania ,  ceea ce in tarile cel putin din jurul nostru , nu s-a intamplat la acest nivel.
      Daca ordinele aberante ale lui Ceausescu nu s-ar fi aplicat ,astazi ne-am fi bucurat cu totii de vechiul Mizil.  Am  fi baut o bere  la  Visinescu,  pe colt, a fost un restaurant supeb cu terasa ,Boris Spasici - cu ale sale bigi-bigi, inghetata, alvita, braga... Restaurantul gardina, Banca toate au disparut, inclusiv pravaliile de pe Unirii in continuarea casei Visinescu, care era pe colt N. Balcescu, cu Unirii, fostea proprietate a familiei av . Dumitrescu, cumparate de Blaj Ivanovici in anii '70 pentru fiul cel mare Anton Ivanovici. Am fost obligati in 1977 sa le daramam, la ordinele primariei, case ce puteau fi usor reparate. A fost o lovitura foarte puternica cu greu de suportat. Asa a pierdut familia Blaj cateva pravalii  pe Str. Unirii, centrul Mizilului....
     V
   
1930 la brutaria  noastra blaj ,sora lui fila, mamaia mea anika si 2 lucratori ....in fundal franzelele , ca brutarie am avut ..........




  In Mizil am locuit   initial pe Str. Mihai Bravu la 109 langa policlinica tbc , casa Litinschi  si invatatoarea Gugu ....  unde aveam o casuta cu o gradina foarte  mare, plina de pomi fructiferi : meri, peri, ciresi, pruni, visini, gutui....
   In iarna anului 1955 s-a intamplat una din multele drame ale familiei noastre - in noaptea de Anul Nou, in casa fiind parintii cu cei sase copii. In acea iarna cumplita ,  casa  a luat foc, a ars pana in temelii, iar tata ,impreuna cu noi, am ramas pe drumuri  la propriu , afara zapada fiind cat casa si gerul cumplit ... Am inteles din povestiri , ca un potcovar de vis-a-vis ne-a cazat, cinste lui ... Peste ani, stand in pravalie, ma trezeam cu acest om ce ne gazduise . Imi spunea de fiecare data cu mandrie ca el ne-a cazat, ca am  locuit  la el si..... binenteles ca uitam sa- i mai iau banii .....  A fost cumplit. .....Ganditi-va ca  vorbim de anul 1955 cind parintii si bunicii mei , ca majoritatea romanilor de altfel , o duceau foarte. greu , regimul de teroare fiind la apogeu....

     Tatal meu, a contactat proprietarii plecati  in Bucuresti  si a reusit sa cumpere pe N Balcescu (Carol) la nr. 110-112  cu 25.000 lei  anul '55 , proprietatea respectiva apartinand unor vechi negustori ai Mizilului ,  in care  fiintase o brutarie  de lux  . Asa am ajuns sa locuim in strada Balcescu, Carol, in acea casa foarte veche , destul de avariata ,  construita in anul 1907.....
     Cumpararea acestei  case  centrale,  cu pravalie, cat si a  pravaliilor Av. Dumitescu  ,din Unirii , au fost  facute  cu scopul si speranta  , ca poate  intr -o zi,   lucrurile se vor schimba-  chiar daca  comunismul parea vesnic-  si ne vom putea exprima la adevarata valoare.....

    Partial s-a adeverit ceva, foarte putin din ce ar fi trebuit sa se... intample , vremurile erau  cumplit de  grele, potrivnice negustoriei,  totii vechii negustori fiind anihilati...... Am sa continui poate , intr-o postare viitoare, povestea familiei lui Blaj, ramanand inca multe lucruri de povestit...... va urma


Blaj 10 ani 1924
Elisabeta Ivanovici mama ,cu parintii  ei Ioana si Ioan  Kitanovici
negustori Bucuresti


Anika si Stanko Ivanovici parintii lui Blaj , batrani si..... pauperizati , anii de groaza '50.....

Blaj ,cu Fila Gheorghevici, in costum popular macedonean
sora sa 
Blaj.... in uniforma armatei Iugoslave



Al 2-lea razboi mondial in armata iugoslava ...divizia antiaeriana ...
.razboi razboi  dar se mai si ...relaxau 

Pasaport tatalui lui Blaj, Stanko Jovanovic'